Împărtășirea, legătura dintre om și Dumnezeieștile Taine

Pentru fiecare creștin ortodox, împărtășirea cu dumnezeieștile Taine este un prilej de bucurie. Prin Sfânta Împărtășanie se realizează comuniunea cu Hristos. Părintele Nicolae Jan, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, prezent la Parohia Sf. Ana din Târgu Mureș, miercuri, 18 martie, a încercat să evidențieze importanța împărtășirii și a cuminecării în Biserica Ortodoxă, făcând apel la perioada când oamenii puteau să devină creștini, să se cuminece doar după ce îndeplineau anumite condiții.

Potrivit acestuia, anumite rugăciuni din timpul Sfintei Liturghii provin din perioada Sf. Chiril al Ierusalimului. “În acele vremuri, Biserica era instituția acreditată pentru a-i învăța pe cei care doreau să devină preoți. Dar și cei care doreau să devină creștini, să se boteze întru Hristos, trebuiau să participe timp de trei ani la niște studii. Instituția aceasta, se mai numea și catehumenar. Iar catehumenii erau cei care, în Postul mare aveau ultima parte a pregătirii lor pentru noaptea dinainte de Paști, pregătirea pentru botez a credincioșilor. Pentru că Biserica nu boteza în orice sărbătoare sau duminică din acea perioadă. Cei care voiau să se boteze, să devină creștini trebuiau să treacă printr-o inițiere morală, făcută de episcop, care îi întreba ce meserie au și de ce vor să devină creștini. Asta deoarece în acea perioadă păgână erau meserii care nu se potriveau cu calitatea de creștin. De exemplu meseria de actor nu se potrivea deoarece teatrul antic era legat de mitologia păgână, meseria de sculptor presupunea să se facă statui pentru templele păgâne. Biserica era foarte exigentă în acea perioadă. Următoarea perioadă presupunea o inițiere biblică de trei ani, cu participare la Liturghie, predici, catehezele despre Sânta Scriptură, ținute de episcopi”, a mărturisit părintele Nicolae Jan.

“Paștele înseamnă participarea noastră reală și substanțială la Învierea Lui Hristos”

Primirea împărtășaniei, a cuminecării, cere din partea credinciosului o pregătire deosebită, pregătire ce se realizează prin mărturisirea păcatelor, post și rugăciune menite să instaureze pacea și armonia în inima celui ce vrea să se împărtășească. El trebuie să fie împăcat cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine. O dată cu fixarea rânduielilor de post, împărtășirea credincioșilor s-a restrâns la cele patru perioade de post de peste an, iar pentru unii doar în perioada unui singur post de peste an, anume Postul Paștelui. Distanța dintre starea de lucruri existentă în primele veacuri și cea existentă astăzi este mare nu numai datorită secolelor care s-au scurs, ci și modului de a înțelege care este locul Liturghiei în viața Bisericii și a credincioșilor ei și direct legat de aceasta care este rodul împărtășirii cu dumnezeieștile Taine. ”În trecut, la începutul Postului mare, cei care erau considerați a fi destoinici să fie botezați erau trecuți pe o listă a Bisericii numită Cartea vieții, după care le era dat crezul pe care trebuiau să-l învețe pe de rost. Acest eveniment se numea predarea crezului, a tradiției, pentru că toată tradiția religiei este consemnată în crez. În noaptea de Paști, după ce era botezat, creștinul se cumineca pentru prima dată. Nu exista o formă de spovedanie în trecut, ea a avut rolul ei în Biserică de-a lungul timpului… În Biserica Ortodoxă, credinciosul nu se poate cumineca dacă nu a primit dezlegarea preotului paroh. Dar acea noapte de cuminecare din trecut a devenit acum de necuminecare. De ce? Pentru că foarte mulți dintre noi merg la Biserică, dar mai întâi își pregătesc masa, casa și pe urmă vin să își ia Paște, sau de multe ori cineva amabil din parohie face această jertfă. Ei cred că este suficient, iei Paștele, ai postit și tu câteva zile și este de ajuns. Dar nu este, Paștele înseamnă participarea noastră reală și substanțială la Învierea Lui Hristos, la cuminecare. Înseamnă participarea la sărbătoarea anticipată a învierii noastre din morți”, a mai spus părintele.

Arina CORDUNEANU

arina@ziaruldemures.ro