“Sportul e ca o piramidă. La bază e sportul școlar, iar la vârf campionii!”

Mulți și-au exprimat părerea în legătură cu reducerea orelor de sport în școli. Nimeni n-a agreat însă această decizie. Paradoxal, sunt persoane care chiar dacă nu sunt de acord cu această măsură, reușesc să vadă partea plină a paharului. Sau mai mult, acestea descoperă că mai este ceva în paharul pe care alții îl văd gol. Un exemplu este și directorul Clubului Sportiv Școlar Târgu-Mureș, Albertini Zoltan, a cărui părere ar trebui să fie luată în considerare: ”Orele de sport desființate în școli pot fi în avantajul acelor profesori de sport care vor să obțină rezultate. Aceste ore se pot ține suplimentar de către cei care sunt adevărați amatori de sport și vor să facă performanță.Majoritatea merg la ore pentru că sunt incluse în program, nu pentru că vor să facă sport.” Asta în cazul în care nu vor fi înlocuite cu alte activități. Adevărul este că cei care s-au hotărât să se dedice sportului sunt dispuși să facă sacrificii și sunt conștienți că altfel nu se poate ajunge în vârf. Majoritatea profesorilor de sport sunt specializați într-una sau două discipline și au serios de lucru până să găsească noi talente. Å¢inerea orelor de sport devine astfel “opțională”, numai să umple programa, este prevăzută și tratată ca o distracție.

Mijlocul piramidei

este cheia sănătății

Dacă mișcarea este practicată doar ca hobby, nu este o greșeală. Că nu toți pot ajunge la performanță este o realitate. Cei care iau astfel de decizii sunt conștienți de aceasta, se pare însă că nu le pasă de starea sănătății majorității. Ei au condiții, fac mișcare, au acces la orice baze, dacă nu și le-au creat pe cele proprii. În județul Mureș, Direcția Județeană pentru Sport este una dintre puținele instituții care sprijină și se implică efectiv în tot ceea ce înseamnă mișcarea sportivă, indiferent de nivel. În parteneriat cu celelalte structuri, a reușit în anul 2008 să obțină rezultate remarcabile din mai nimic, după cum aprecia Lucian Vasiliu, consilier în Ministerul Tineretului și Sportului, prezent la șe¬dința de analiză a Clubului Sportiv Mureșul și a Direcției Județene pentru Sport. O altă remarcă, referitoare la dife¬rența dintre sportul de performanță și sportul de masă, ar trebui luată în consi¬derare: ”În țările dezvoltate s-au făcut investiții uriașe în infrastructură. Cu cât nivelul de trai este mai ridicat, cu atât scad rezultatele. Acolo unde omul are la dispoziție tot ce-și dorește pentru confortul său, nu mai este dispus să facă eforturi mari pentru a obține ceva.

Sportul este ca o piramidă. La bază se află sportul școlar, la vârf se află campionii. La mijloc sunt toate celelalte nivele. Acolo se află cheia sănătății, la cei mulți care fac mișcare doar pentru sănătatea lor.”, spune Vasiliu. La performanță trag cei ambițioși sau cei care au lipsuri. Așa se explică și faptul că la Jocurile Olimpice multe țări mici se află în fața altora cu mult mai dezvoltate. Dar mulți dintre cei care se plâng de neajunsuri, unii pensio¬nați, se știe cum, invocă prețul medicamentelor și al tratamentelor. Ei au preferat micul ecran sau alte activități pe care le-au considerat mai constructive. Mișcarea era pentru cei care n-au alte ocupații ”mai serioase”. Costurile medicamentelor și ale tratamentelor sunt mult mai mari decât aceste ”extravaganțe”. După cum afirma și Mărioara Bârsan, director executiv al Direcției Județene pentru Sport, ”se

che¬ltu¬iesc mult mai mulți bani pentru protecția socială și sănătate, decât pentru mișcarea sportivă. Practicarea sportului poate fi luată și ca o alternativă împotriva activităților antisociale”. Sau ne dorim o națiune bolnavă și sedentară ?

Încotro îndreptăm

tânăra generație ?

Generația tânără este cea mai afectată de acest flagel al tehnicii moderne. Unii au părinți care au reușit să-și îndrume copiii spre sport, sau au găsit singuri drumul și sunt sprijiniți de aceștia. Isti, elev în clasa a VII-a, este un model pentru mulți copii de vârsta lui: ”Mai stau și eu la calculator, dar am puțin timp pentru asta. Nu-mi pare rău, mă simt mai bine după un antrenament decât după câteva ore în fața monitorului. Nici cu fratele meu nu mai avem atâta timp de ceartă. Nu-i înțeleg pe cei care fug de la orele de sport”. Un alt exemplu ar fi familia Tătar. Aceștia au două fete care practică sportul de la vârste fragede. Tatăl lor a jucat fotbal doar la nivelul diviziei C. El și-a dorit să aibă un fiu care să devină mare fotbalist. N-a fost să fie, dar are două fete care fac sport și este mândru de ele. ”Nu le-aș mai schimba cu toți băieții din oraș. Pentru noi, sportul a devenit un mod de viață”. Profesorul de sport de la Universitatea de Medicină și Farmacie, Szabo Barna, care recent s-a întors din Tanzania, ne-a oferit o temă de meditație. Acesta a participat la o expediție umanitară într-o țară unde nivelul de trai este cu mult mai scăzut. ”La ei, civilizația nu a ajuns așa cum o cunoaștem noi. Copiii fac foarte multă mișcare. În pauze, toți sunt pe terenurile de sport, care există în fiecare școală. Aleargă sau lovesc o minge din cauciuc sau din orice au și sunt mulțumiți. Mai mult, deși li s-au oferit autobuze, mulți aleargă până la școală.”

Mihai VEREȘ

mihai@ziaruldemures.ro