Primarul Petru Ormenișan: “Drumurile sunt cea mai mare problemă la noi!”

Câteva date despre comuna Cozma am obținut prin bunăvoința doamnei Maria Rad, fostă directoare și profesoară de istorie în comună, a cărei lucrare de diplomă s-a constituit într-o monografie a comunei sale natale. „Am considerat ca o înaltă îndatorire cetățenească evidențierea într-o monografie a trecutului și prezentului localității Cozma, în care am copilărit și crescut.” Am aflat astfel că localitatea, situată la 50 km de Tîrgu Mureș și 20 km de Reghin, a fost menționată pentru prima data într-un document din anul 1231. Comuna este înconjurată de dealuri înalte de aproximativ 500 m și este străbătută de pârâul Agriș. Numărul locuitorilor a fost în creștere până în anii 70 și în scădere de atunci, ajungând azi la aproximativ 600 – în Cozma și în satul aparținător Socolul de Câmpie.

Informații de actualitate despre comună am cerut de la primarul Petru Ormenișan. Acesta este primar în Cozma din 2008 și înainte a avut un mandat de viceprimar. Din păcate, ne spune primarul, Cozma este o comună mică și cu puțini locuitori. De aceea este mai greu pentru primărie să obțină punctajul necesar accesării unor fonduri cu care să își finanțeze proiectele. Totuși, anul trecut a mai fost asfaltată o porțiune de 1,7 km din drumul care străbate comuna și a fost reabilitat dispensarul care era într-o stare foarte proastă. Ca planuri de viitor, se află în execuție un proiect pentru asfaltarea drumului Cozma – Socol, pe o porțiune de 2,7 km. O altă lucrare majoră pe care o are în plan primarul Ormenișan este asfaltarea tuturor străzilor comunale. „M-am gândit în primul rând la drumuri pentru că la noi asta e cea mai mare problemă.”

Pentru primar, la fel ca pentru orice creștin, Paștele e o sărbătoare a bucuriei, pentru Învierea Domnului. La mănăstirea din Socolul de Câmpie, la Înviere și la slujba de Paști, vin foarte mulți credincioși din tot județul. Cu această ocazie se întorc în comună și mulți fii ai satului și merg aici la biserică și la traditionalul Cioc. În a doua sau a treia zi de Paști, Primăria și-a propus să organizeze anul acesta un bal al însurațior, reînviind o tradiție mai veche a comunei.

Cu ocazia sfintelor sărbători dinspre primar înspre consătenii săi se îndreaptă numai gânduri bune: „Le doresc un Paște fericit, luminos, să se bucure de aceste sărbători și să le dea Dumnezeu multă sănătate, atât pentru cozmeni cât și pentru socoleni!”

Comuna își așteaptă noul șef de post

În ceea ce privește șeful de post, la Cozma am întâlnit o situație mai deosebită. Domnul Gheorghe Bândilă, care a fost polițist în comună peste 20 de ani, tocmai s-a pensionat, și îi dorim și noi pe aceasta cale să se bucure de anii de pensie, iar noul șef de post nu a fost încă numit. De aceea, am mers pentru un mesaj de Paște la agentul Doru Vasile Olteanu. „Locuitorilor comunei Cozma eu le doresc sărbători fericite și luminoase și sper că vom colabora la fel de bine și de acum înainte.”, ne-a spus polițistul.

Părintele Vasile Chiorean:

„Să ajungem cât mai repede să vedem zorii zilei!”

Biserica nouă din Cozma este o clădire impresionantă. Construită pe un loc înalt, chiar în centrul comunei, turnurile sale veghează peste casele tuturor celor care de 20 de ani se străduiesc să o finalizeze. “Mulți dintre ei sau dus și nu au apucat să asiste la o slujbă aici, dar noi ne rugăm ca ziua în care locașul nou va fi sfințit să vină cât mai repede”, ne spune preotul paroh al comunei, părintele Vasile Chiorean. Lucrările au început în 1990, și ritmul lor a fost fluctuant pentru ca s-au schimbat de atunci 3 preoți, dar lucrurile se pun încet pe picioare și, cu pași mici, dar siguri, biserica se apropie de forma finală.

De Paști, în Cozma se păstrează un obicei care are loc în Vinerea Mare. Seara, după ce se înconjoară biserica, oamenii merg și pun lumânări în cimitir, la morminte, și spectacolul de lumini este vizibil și din satele învecinate, cimitirul fiind așezat pe versantul unui deal. Un alt obicei frumos are loc Duminica, după Vecernie, când copiii din sat se întalnesc în fața bisericii la „Cioc”, unde ciocnesc ouă roșii. O noutate anul acesta va fi un mic concert de pricesne de Înviere, cântate de un grup de femei din sat. Ele cântă și la Sfânta Liturghie, în fiecare Duminica si cu ocazia altor sărbători.

Părintele Chiorean este și profesor de religie la școala generală din Cozma. Copiii sunt din păcate puțini, dar domnul părinte ne-a spus că în perioada aceasta va încerca să le capteze atenția cu ajutorul unor filme religioase pe care le-a procurat pentru ei. Mulțumirea dânsului este că, atât cât pot, copiii merg la biserică și se spovedesc de două ori pe an. Un caz special este Cătălin, un elev din clasa a 7-a pe care părintele îl pregătește să devină preot – îl pune să cânte în strană, să citească, să țină lumânarea, să aprindă cădelnița.. I-a facut, spre bucuria lui și a familiei, și un veșmânt inspirat din cele bisericești. „Eu l-am întrebat: Măi Cătăline, ție ți-ar place să fii preot? Și mi-a răspuns „Da!”, fără să stea pe gânduri și asta m-a impresionat – că e hotărât și știe ce vrea.”

Cu ocazia sfintelor sărbători de Paște, părintele Chiorean le transmite enoriașilor săi: „Să dea bunul Dumnezeu ca sărbatoarea Învierii Domnului să aducă în sufletele noastre lumina Învierii și această lumină să lumineze cât mai mult timp, să nu o cuprindă întunericul păcatelor noastre, și să ajungem cât mai repede să vedem zorii zilei când va veni Ierarhul nostru, Înalt Preasfințitul Andrei, și va da binecuvântarea pentru slujba de sfințire a locașului celui nou.”

Doar 71 de școlari și preșcolari la Cozma

Populația comunei Cozma este foarte îmbătrânită. În școala generală de aici învață doar 71 de școlari și preșcolari. Acesta este și motivul pentru care activitatea de predare se desfășoară simultan, la două clase în același timp. “Ar trebui să fie 10 copii într-o clasă ca să putem ține orele separate și din păcate nu sunt. Numai la clasele a 7-a și a 8-a ni s-a permis să predăm separate materiile la care copiii au de dat teze unice” ne spune Sanda Preda, directoarea școlii și profesoară de istorie și engleză. Ca realizări, în școala generală s-a amenajat de curând un grup sanitar pentru elevi, dar ar fi nevoie și de o reabilitare a clădirii, care e destul de veche. La capitolul dotări situația e mai bună: școala a primit fonduri pentru dotarea cabinetelor și a laboratoarelor, inclusiv a unui laborator de informatică. Și biblioteca a primit multe volume noi, iar elevii, chiar dacă nu din proprie inițiativă, trec destul de des pe aici.

De Paști nu va fi organizat nici un program special cu elevii pentru că sunt în vacanță, dar directoarea planuiește pentru ei o excursie în perioada următoare.

Copiii cu rezultate foarte bune la învățătură nu sunt mulți. Școala a avut totuși anul trecut trei elevi care au ajuns la faza județeană a olimpiadei de geografie și cei 4 elevi care au terminat anul trecut clasa a 8-a au intrat cu toții la liceu. Probleme sunt, mai ales cu copiii care sunt retrași pentru a fi duși în străinătate de părinți. Cei care totuși se întorc se reintegrează foarte greu. Perspectivele pentru viitor sunt bune, ne spune domnișoara Preda. Numărul elevilor este în creștere, la fel ca și interesul lor pentru școală. La aceasta contribuie și profesorii care sunt aproape toți tineri și vin cu mult entuziasm și lucruri noi. „Atitudinea lor mă animă și pe mine și se vede că elevii avansează și situația lor școlară e din ce în ce mai bună.”

Cum era Paștele odinioară

Nenea Gogan și tanti Anica sunt cozmeni get-beget. De aceea i-am întrebat cum era la Cozma de Paști când erau dânșii tineri. “Așa era că în ziua de Paști mergea toata lumea la biserică, după-amiaza mergeau la Cioc, în țintirim și pe urmă tot tineretu mergea la hală la joc, fiecare cu portu lor – în costume naționale, în rochii, care cu ce avea mai bun. Aici era tineretu, și pentru însurați se facea alt bal, că erau mulți în sat atunci.”

La Cioc nu mai merg azi numai copiii mici, și aceia foarte puțini. Jocul la hală nu s-a mai ținut de prin 1955, îmi spune tanti Anica. Și aici, mai devreme sau mai târziu, tradițiile se pierd. Ideal ar fi ca noi, generația “modernă”, să încercăm să îi prețuim și să îi ascultăm, pe cei care prin amintirile lor ne mai pot oferi, încă, o imagine a vieții așa cum era și, de ce nu, să încercăm să mai salvăm ceea ce mai poate fi salvat din tradițiile și obiceiurile românești.