Florin Buicu, noul director executiv al Direcției de Sănătate Publică Mureș

Florin Buicu este de miercurea trecută noul director executiv al Direcției de Sănătate Publică Mureș, pentru o perioadă de 30 de zile, până la punerea în aplicare a Ordonanței de Guvern 37/22 aprilie. Potrivit acesteia, funcțiile de directori executiv și cele de directori executiv adjuncți se vor desființa și vor fi înlocuite cu cele de directori coordonatori și directori coordonatori adjuncți. După expirarea celor 30 de zile, Buicu va fi, cu mare probabilitate, noul director coordonator al Direcției de Sănătate Publică Mureș, având și susținerea politică a PSD. Absolvent al UMF Târgu Mureș, Buicu a lucrat o vreme la câteva mari companii farmaceutice, a ieșit apoi din sistemul privat pentru a conduce Spitalul Municipal din Sighișoara, de unde a fost adus ca director administrativ Spitalului Clinic Județean de Urgență. Înlăturat în 2005 de noua putere liberală, Buicu a devenit director administrativ la UMF, unde a început și o carieră didactică. Despre traseul plin de peripeții al unui tânăr hunedorean venit să facă Medicina la Târgu Mureș și ajuns acum într-o înaltă funcție publică, în cele ce urmează.

Reporter: Cine e Florin Buicu?

Florin Buicu: Buicu e un cetățean român, născut în urmă cu 38 de ani la Hunedoara și crescut, mare parte din copilărie, de bunici. Am făcut școala generală și Liceul Sanitar la Hunedoara, deci am avut o orientare spre Sănătate încă de la acel nivel…

Rep.: Păi da, doar erau o mulțime de fete la Liceul Sanitar…

F.B.: Ha, ha, într-adevăr, eram în clasă doi băieți, eu din Hunedoara, unul din Valea Jiului și 34 de fete, una mai frumoasă ca alta…(Râde copios…) Poate că și de aici mi-a plecat pasiunea pentru medicină. Până la urmă m-am și căsătorit cu o absolventă a Liceului Sanitar. A fost o perioadă frumoasă, rebelă, îmi amintesc că am avut chiar și nota scăzută la purtare la un moment dat pentru ceva năzbâtii.

Rep.: Erați rocker, depechist? De asta v-au “penalizat”?

F.B.: Nu era cazul, pe vremea aceea era greu să fii rocker sau depechist…Vă aduceți aminte… Ceva trăznăi specifice vârstei, oi fi făcut…

Rep.: De câte ori ați repetat admiterea la UMF?

F.B.: În 1989 am dat admitere pentru prima oară și am căzut. În anul următor am căzut din nou. Am intrat abia a treia oară, în 1991. Eșecurile la facultate au venit și pentru că după terminarea liceului am primit repartiție la Sanepid-ul din Orăștie și aveam ca activitate comuna Geoagiu. Era o muncă foarte frumoasă, în special vara… Vă dați seama…Nu prea aveam timp să învăț.

Rep.: Frumoasă stațiunea Geoagiu…

F.B.: Ei, da, dar munca nu era ușoară, făceam naveta de la Hunedoara, mă trezeam la 5, luam trenul, la 7 eram în Orăștie și de acolo plecam pe teren, la Geoagiu.

Rep.: Și a treia oară ați intrat la UMF…

F.B.: Păi după două rateuri era cazul! M-am pus cu burta pe carte (râde…), bine nu aveam burta de acum, și am reușit. Medicină generală. Am ales Târgu Mureș-ul pentru că era singurul centru universitar unde nu aveam neamuri sau cunoștințe. Asta a fost decizia adolescentului, nu vroiam vreodată să-mi reproșeze cineva că m-a ținut în facultate.

Rep.: Cum era viața studențească la doi ani după Revoluție?

F.B.: Cum să fie? Am descălecat în gară, m-am cazat la cămin. Și au început chefurile, dar să știți că erau niște petreceri cuminți, în sălile de lectură, pe vremea aceea…Aveam și discuții despre viața noastră din cămine, ne puneam întrebări, cum să facem să ne fie mai bine…

Rep.: Așa ați ajuns liderul studenților?

F.B.: Păi în anul II m-au ales colegii reprezentantul anului, iar din anul IV am ajuns președintele Ligii Studenților din UMF, cu drept de vot în Senat. Pe vremea respectivă am făcut și greve, pentru că eram nemulțumiți de cuantumul burselor și de costurile legate de întreținere. A fost o perioadă frumoasă, activă.

Rep.: Pe câți dintre liderii studenților de atunci îi regăsim acum în structuri de conducere ale sistemului sanitar?

F.B.: Pot să-i amintesc pe Lucian Băilă (acum medic anestezist) , Ovidiu Budișcă (chirurg), Ovidiu Gârbovan (ginecolog). Cred că experiența din Liga Studenților, cunoașterea mai bună a cadrelor didactice, a instituțiilor din domeniu, îți creează la un moment dat un avantaj la accederea în posturi importante din sistem.

Rep.: Pe cine ați avut drept mentor în facultate?

F.B.: În mod cert, profesorul Copotoiu! Nici el nu era din Târgu Mureș și și-a dezvoltat aici activitatea și cariera și eu am încercat să-l urmez, oarecum.

Rep.: De ce nu ați devenit medic urolog până la urmă? Așa cum visați?

F.B.: Într-adevăr, în anul IV de facultate m-am hotărât să devin urolog, la rezidențiat însă erau numai 5 locuri la această specializare, foarte puține comparativ cu numărul de absolvenți. Era un post liber la UMF, dar s-a ocupat repede și acela. Atunci m-am hotărât, ori fac urologia, ori mă apuc de făcut bani. Și am ales pentru un timp a doua variantă, lucrând pentru câteva companii farmaceutice. În primă fază la o firmă germană, apoi am urcat toate treptele până la nivelul de director de vânzări pentru o firmă elvețiană. În tot acest timp, 1998-2002, am participat la foarte multe traininguri, asigurate de aceste companii, unde am învățat extrem de multe.

Rep.: Ce relație aveați pe atunci cu sistemul sanitar mureșean?

F.B.: Eu eram angajatul reprezentanței deschise în România de producătorul de medicamente. Tangențe cu sistemul sanitar aveam la nivelul comisiilor de specialitate, la nivelul Colegiilor Medicilor, la nivelul Ministerului, la nivelul Casei de Asigurări. În acea perioadă, a fost aprobat Programul Național de Scleroză Multiplă, la inițiativa profesorului Pascu, șeful Clinicii de Neurologie la vremea respectivă. Å¢in minte că împreună cu profesorul Pascu am încercat să promovăm acest program, am fost împreună la comisiile de specialitate din cele două camere ale Parlamentului și ulterior proiectul a fost aprobat.

Rep.: Cum v-au adus la Sighișoara?

F.B.: La vremea respectivă, Florin Butilcă, Dumnezeu să-l ierte, era șeful Direcției de Sănătate Mureș. Ne știam de mulți ani și la toate întâlnirile noastre, și în Mureș și când vedea dânsul la București, discutam și de activitatea din spitale. Așa am început discuțiile despre Sighișoara și în cele din urmă, în 2002, am acceptat să conduc o instituție publică: Spitalul Municipal din acest oraș.

Rep.: Erați de pe atunci la PSD? A fost o mutare politică?

F.B.: Nuu, eu sunt membru PSD din 2003, deci numirea mea acolo nu a fost pe criterii politice. Am acceptat funcția ca pe o șansă de a descoperi tainele administrării unui sistem public. Veneam din mediul privat și vedeam altfel lucrurile. A trebuit întâi să scăpăm de mentalitatea aceea că doctorii sunt făcători de bine, indiferent de costuri. Cam acum 10 ani a apărut la noi ideea că și sănătatea costă. Facem bine, ok, dar cu ce costuri? Prima problemă la Sighișoara a fost că nu puteam trimite niște faxuri. Aparatul nu mergea! Le-am zis, bun, cumpărați un fax! Cumpărăm, cumpărăm, dar cu ce? mi-au răspuns.

Rep.: Ce idei ați dus din mediul privat în sistemul de stat?

F.B.: Acum 7 ani se punea problema deschiderii conducerii către colegi, a trebuit să le explic că noi suntem furnizori de servicii medicale, noi nu suntem stăpânii bolnavilor noștri. Am avut înțelegere din partea lor, bunăvoință, și am reușit această transformare de mentalitate.

Rep.: Cum a apărut Centrul de zi de la Sighișoara?

F.B.: A fost o experiență foarte interesantă. Prima decizie a CL a fost să nu aprobe transferul de la spital a spațiului respectiv pentru desfășurarea proiectului părintelui Dan. La momentul respectiv, părintele Dan a venit și mi-a zis acest lucru. Împreună am mers la Primărie și i-am spus lui Dorin Dăneșan că trebuie să obținem acest lucru, e un proiect nobil. În cele din urmă, proiectul a fost aprobat. Era doar vorba de un spațiu nefolosit! Sighișoara este locul unde am primit două diplome, una pentru Centrul de zi și una pentru inaugurarea unei capele în curtea spitalului.

Rep.: Când v-ați întors în Târgu Mureș?

F.B.: De la Sighișoara am venit la Târgu Mureș. Era martie 2004. Profesorul Copotoiu tocmai fusese ales rectorul UMF și cele două spitale tocmai fuseseră unificate. Eu am venit ca director administrativ al Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș, cel mai mare spital din România. Am preluat spitalul cu toate problemele lui pe care l-am condus până în 15 decembrie 2005. Atunci, managementul nostru a fost considerat defectuos de către noua putere și am fost înlăturați. Între timp am dat examen și am intrat pe un post de asistent la Biostatistică și Informatică medicală la UMF și după schimbarea de la Spital am rămas doar în cadrul UMF. În 2005 am dat examen și am devenit director administrativ al UMF. Unde am rămas până la data de 14 aprilie.

Rep.: Ce proiecte pe linie administrativă s-au reușit la UMF?

F.B.: Târgumureșenii care trec prin campus pot recunoaște anumite modificări. Trebuie să recunosc că profesorul Copotoiu ne-a pus la muncă. Reamintesc doar reabilitarea căminelor 1, 2 și 5 din fonduri ale Ministerului Sănătății, reabilitarea căminului 3 din banii Băncii Mondiale, pe urmă toate lucrările de reabilitare pentru clădirile din curtea UMF, începând de la canalizare și instalația de apă…Până în 2006 au fost bani primiți direct de la Ministerul Educației, iar din 2007 totul a mers pe proiecte. Vroiai să schimbi un acoperiș, făceai proiect la Minister! Dintre proiectele mari la UMF, vorbim de Centrul Integrat de Medicină Dentară, pentru care am muncit mult, și care va fi dat în funcțiune în 2009. Am participat cu Universitatea la Campionatul European de Baschet și acolo banii au venit tot prin Ministerul Educației. Construim un bazin de înot, care va fi gata în 2010. Apoi, UMF are deja studiile de fezabilitate făcute pentru încă un cămin studențesc și gândim, de asemenea, un complex de săli de curs care să permită la un moment dat deschiderea într-un amfiteatru cu 1000 de locuri.

Rep.: Cum merg noile specializări ale UMF?

F.B.: Începând de anul trecut, UMF are două noi specializări, Nutriție și Kinetoterapie, dar și o secție de Medicină în limba engleză. Dacă pe plan european vedem că cererea de specialiști merge într-un sens, trebuie să ne adaptăm și noi. Se cer nutriționiști, de exemplu? Ok, noi o să oferim nutriționiști. Ei nu sunt însă cei care oferă rețete de slăbit. Nutriționismul este o meserie mult mai complexă. La fel kinetoterapia…La secția de Medicină în limba engleză avem înscriși mai mult de 30 de studenți.

A consemnat

Alin BOLBOS