Silvaur Iernut, excepția care confirmă regula: agricultura e la pământ
Înainte de a înființa compania Silvaur, Vasile Duma a lucrat exact pe platforma al cărei proprietar este astăzi. A fost șef de fermă la fosta Întreprindere Agricolă de Stat Iernut și apoi șef de complex la ISCIP, iar după fuziunea cu FNC Iernut, director tehnic. Întreprinderea a fost privatizată și a rezistat pe piață până în februarie 2000, când, din cauza dezinteresului proprietarului, un om de afaceri din sudul țării, afacerea a capotat. „Atunci m-am trezit pe drumuri, fără o slujbă, cu doi copii de crescut. Trebuia să fac ceva. Odată cu lichidarea fostului IAS, am avut șansa de a participa la licitația pentru vânzarea unei părți din patrimoniul acesteia. La început am cumpărat doar câteva grajduri, în care am început activitatea. În măsura în care am dispus de mijloace financiare, am reușit să cumpărăm majoritatea activelor scoase la licitație de către creditori.
Momentan, ne mândrim cu salvarea fostului patrimoniu al IAS-ului si redarea lui in circuitul zootehnic”, povestește Vasile Duma.
Afacerea Silvaur un circuit închis
În anul 2000, familiile Duma și Degan au hotărât să înceapă, pe cont propriu, activitatea de creștere și îngrășare a porcilor, practic să continue ceea ce făceau până la desființarea fostului IAS. Au pornit de la câteva zeci de capete, ajungând în prezent la un efectiv de peste 8.000 de capete. Activitatea firmei este gândită să aibă un circuit închis, pornind de la cultivarea cerealelor și terminând cu desfacerea mărfii proprii (carne, preparate din carne, ouă) în magazinele proprii. Întreaga producție de furaje este prelucrată în FNC-ul propriu (Fabrica Nutrețuri Combinate), pusă în funcțiune în urmă cu aproape cu doi ani. În urmă cu două săptămâni, sectorul de producere a furajelor combinate a fost vizitat de o echipă de medici veterinari din partea Comunității Europene, care i-au analizat activitatea și au rămas încântați de ceea ce au văzut aici. Pe lângă ferma de porci, unitatea mai deține o fermă de vaci cu lapte, în localitatea Lechința, și una de găini ouătoare, care este deservită de o stație de sortare și ambalare a ouălor, una dintre cele mai moderne din țară. Apoi, societatea deține o carmangerie în care își procesează o parte din animalele proprii, diferența fiind livrată altor beneficiari. Mai nou, Silvaur și-a deschis trei magazine de desfacere a cărnii și preparatelor din carne în Târgu-Mureș, pe strada Cutezanței și Înfrățirii, în cartierul Tudor, și pe strada Bobâlna, în zona Furnica, unul în Târnăveni și unul în Iernut. De asemenea, este prezentă cu trei chioșcuri pentru vânzarea ouălor, în piețele de zi din cartierul Dâmbu, Diamant și Cuza Vodă din Târgu-Mureș.
Silvaur are în prezent peste 130 de angajați. Vasile Duma susține că, cu toate că efectele crizei s-au făcut resimțite, numărul angajaților nu a fost afectat până în prezent, compania efectuând chiar noi angajări. Angajații beneficiază de o masă caldă zilnic. „Ne preocupă să avem în grădina proprie toate legumele de care avem nevoie la bucătărie pentru a putea găti o mâncare cât mai gustoasă. Aici pot servi masa toți angajații societății, fără a fi nevoiți să-și aducă mâncare de acasă. Cred că și asta i-a făcut să rămână alături de noi. Sperăm că acest efort al unității este apreciat de către personalul muncitor”, a afirmat Vasile Duma.
Agricultorii români sunt defavorizați
Proprietarul afacerii nu este totuși ocolit de dificultățile crizei financiare. „Dificultatea vine din lipsa de sprijin din partea statului. Guvernul ar putea, în această perioadă, să-și îndrepte atenția spre agricultură, pentru că acesta este segmentul care ne-ar putea scoate din criză. 40% dintre români trăiesc din agricultură, ei ar putea să asigure pentru restul populației întregul necesar de alimente, și chiar să dea o parte la export. Mi se pare normal ca prima dată să mănânci și pe urmă să te gândești la mașină, la electrocasnice, la vacanțe”, spune Vasile Duma. Pentru proprietarul Silvaur este de neconceput numărul mare al produselor alimentare care se importă, deși s-ar putea produce din belșug în România. „Este de neînțeles, ca la ora actuală să importam 70% din necesarul de carne de porc, deși cu ani în urmă România creștea peste 11 milioane de capete de porci”, spune Duma.
Subvențiile primite de agricultorii din Comunitatea Europeana sunt însă atât de mari comparativ cu cele din România, încât producătorii își permit să-și vândă marfa la noi la prețuri foarte mici. „E rușinos. Ardei iute din Iordania, praz din Turcia, ceapă din Spania, roșii din Olanda, carne de porc din Polonia, Germania, carne de vită din Argentina si Brazilia, lapte din Ungaria, produse care nu demult erau puse pe piață în cantități îndestulătoare de către fermierii români. Nu se poate. Noi stăm pe o adevarată mină de aur și importăm toate aceste produse. Le facem un favor și nici nu se compară calitativ cu ale noastre”, a precizat omul de afaceri.
În opinia sa, este inutil să ne comparăm cu celelalte țări europene, având în vedere faptul că subvenția acordată pe un hectar de pământ cultivat în România este de 107 euro, pe când în Ungaria este de 350 de euro. În celelate țări din Comunitatea Europeană subvenția ajunge până la 700 de euro. „Cum pot eu să concurez la preț cu ei?” se întreabă, firesc, Vasile Duma. Mai mult, subvențiile la noi nici măcar nu vin la timp. Silvaur încă nu și-a primit subvențiile pentru anul trecut, lucru care creează greutăți financiare în reluarea ciclului noului an agricol.
Vasile Duma: „Criza abia își arată colții!”
Reporter: Cum se făcea agricultură pe vremea lui Ceaușescu?
Vasile Duma: Nu sunt un nostalgic, dar sunt momente în care îmi pare rău când văd ce se întâmplă acum în agricultură. Pe atunci era o agricultură planificată, o zootehnie planificată. Totul fiind asigurat, noi trebuia doar să ne facem treaba cât mai bine.
Rep: Se făceau și la dvs. raportări fictive?
V.D.: Ei, se făceau și se găseau destul de multe jonglerii pentru a reuși să îți îndeplinești planul. Noi aveam o reținere de 20% din salariu pe care o primeam doar la sfârșitul anului, dacă ne îndeplineam planul. Eram obligați să găsim soluții. Planurile ne stimulau destul de mult, dar nu erau imposibil de realizat. Primind indicatorii de carne, procentul de fecunditate, sporul de greutate, tonele de carne livrată, nouă nu ne rămânea decât să găsim soluții pentru realizarea lor… Acum lucrurile sunt total diferite, fiind vorba de o societate privată, rămâne la latitudinea noastră modul de planificare și realizare a producției pentru a face față concurenței și cerințelor pieței.
Rep.: Ce avere ați acumulat din agricultură? Intrați în Top 100 mureșeni?
V.D: Nu, nici vorbă. În zootehnie nu se câștigă mulți bani, se câștigă în schimb oboseală și insomnie. Sigur că infrastructura este gândită să aducă bani. Este un circuit închis, care a pornit de la o fermă de porci și care s-a extins cu o ferma vegetală cu 500 de hectare de pământ, cu un FNC, care produce furaje combinate, ferma de vaci cu 500 de capete, ferma de găini, deocamdată cu 30.000 de găini, dar sperăm să ajungem într-un viitor apropiat la 75-80.000 capete. Carmangeria și magazinele sunt gândite să închidă acest circuit astfel încât să eliminăm intermediarii. Dar, să nu uităm că rezultatele financiare depind în mare măsură de capriciile naturii și nu în ultimul rând de interesele celor care conduc destinele agriculturii românești.
Rep.: Vă preocupă atragerea de fonduri europene?
V.D.: Da, am finalizat acum 2 ani un proiect SAPARD pentru fabrica de furaje combinate. Am construit o fabrică de furaje nouă, pe locația vechiului IAS, care dispune de un laborator modern, de un uscător de cereale și de spații de depozitare a acestora. Sunt mândru de această fabrică și de produsele pe care le fabricăm. În primul rând, pentru că fabricăm furaje pentru fermele noastre, deci avem tot interesul să producem produse de bună calitate, calitate pe care o menținem și pentru alți beneficiari ai furajelor noastre.
Rep.: Ați mai depus și alte proiecte?
V.D.: Am mai depus două proiecte, din păcate nu avem nici un rezultat la ora actuală. Este vorba de modernizarea fermei de vaci, care înseamnă un proiect de peste 2 milioane de euro și încă un proiect pentru ferma vegetală, dotarea cu utilaje. Pentru următoarea perioadă dorim modernizarea carmangeriei și a fermei de porci. Din păcate nu prea sunt bani. Ca să faci o treabă bună, ai nevoie de o investiție serioasă, nu de cârpeli. Este important să investești într-o tehnologie avansată care să îți permită costuri de producție mici, creșterea rentabilității, productivitate mare cu personal cât mai puțin dacă se poate.
Rep.: Mai dau băncile credite în această perioadă?
V.D.: Momentan sunt greu de obținut creditele, dar nu imposibil. Înseamnă garanții foarte mari, problemă destul de dificilă ținând cont și de nivelul crescut al dobânzilor. Trebuie să prezinți un plan de afaceri bine pus la punct, credibil, pentru ca banca să aibă încredere că își poate recupera banii. Până acum noi am lucrat destul de bine cu băncile.
Rep.: Ce orizonturi de așteptare aveți pentru 2009?
V.D.: În sfera vegetală se anunță secetă. De exemplu, acum nu a plouat de o lună (discuția a avut loc marți, 5 mai n.r.). Prognoza nu este prea îmbucurătoare, iar dacă se adeverește, vom avea o problemă, care vine să mai agraveze situația existentă. În plus, se pare că această criză abia a început să-și arate colții. Nu știm cât timp ne va afecta și ce urme va lăsa. Pentru că lucrăm în zootehnie, cu alimente, mă gândesc și sper să scapăm un pic mai ușor. Un alt lucru de care ne lovim, pe care nu l-am întâlnit în trecut, este faptul că mulți beneficiari nu își mai plătesc la timp marfa sau o plătesc cu cecuri fără acoperire. Am avut și astfel de situații. Ca să nu mai vorbim de prețul laptelui, ridicol de mic, care ne este oferit de fabricile de procesare.
Rep.: Unde s-ar putea extinde activitatea Silvaur?
V.D.: Intenția noastră nu este să ne mai extindem, ci doar să modernizăm ceea ce deținem la ora actuală. Sigur că noi intenționăm să rămânem pe piață cu produse cât mai bune și mai apreciate de către clienții. Prin ceea ce facem sperăm să aratăm că produsele românești nu sunt cu nimic mai prejos decât cele importate.
Pagina realizată de
Laura VIMAN
Alin BOLBOS
