La coduri, înainte!
Pe de o parte, oricât de visători (cu ochii legați, ziua, în amiaza mare) am fi, ne dăm seama că, așa încântători precum suntem, cu mic și cu mare, în secolul 21, nu putem practica modelul democrației ateniene la jungla vieții noastre. Care democrație, trecută cum este, nu ne-ar strica deloc. Nu pentru că nu a avut și greșelile ei (cu totul regretabile), ci, în primul rând, pentru că, în concepția ei, nu prea dădea loc la dictatură. Și asta-i de ajuns. Că faze despre conducerea „cu poporu’ și de către popor’ (urale cu aplauze)” și alte bâzâieli similare, prin gura diferiților tovarăși (vajnici, de altfel, mai ales la propriu) am tot auzit, dar nu se băteau, practic, defel cu ceea ce era scris prin politicile Greciei antice.
Pe de altă parte, cum să lași poporu’ să hotărască tot mersul neamului? Mai exact, cum să faci să poți practica legile democrației în așa fel încât să nu fie gargară, dar nici să ducă la haosul unor păreri împrăștiate, neprofesioniste, ineficiente, nefezabile. Mai ales acum, când toți știm de toate, fără să fi învățat mai nimic, iar cei ce știu într-adevăr câte ceva (atât cât trebuie sau chiar mai mult) sunt retrași (ori împinși) prin colțuri, cu senzația de greață în gât.
Mă rog, se pare că, în premieră pentru domeniul în discuție, Parlamentul a găsit soluția. Și s-a aventurat în aprobarea unei dezbateri publice pe controversata temă a noilor coduri (aflate între ciocanul și nicovala diferitelor puncte nevralgice de putere). Săptămâna trecută, aleșii noștri au stabilit, pentru prima oară, că este cazul să se întoarcă (cu fața) către popor, anterior procesului de legiferare. Sens în care au hotărât să supună codurile dezbaterii publice, între momentul ieșirii proiectelor din comisiile de specialitate (juridice) și momentul adoptării propriu-zise a acestora. Va să zică, cetățeanul va avea posibilitatea să-și expună punctul de vedere. Gând la gând cu bucurie (vedea-vom, la final, câtă…), de vreme ce sondajul întreprins de Transparency International România a confirmat întocmai inițiativa Parlamentului, la o zi după orientarea acestuia către liberul alegător.
Dar, după cum bănuiți, ca să exprime o opinie coerentă (dacă nu lăudabilă), cetățeanul trebuie, în primul rând, să fie corect și complet informat de reprezentantul său local în scaunul țării, cu privire la cine este codurile, ce vrea ele și unde e bune sau nu, pe ici, pe acolo, prin părțile esențiale. Adicătelea, acest demers de remarcat, aparținând organului legiuitor, cu fața către fața poporului, poate ajunge, prin prăfuitul drum al practicii, fie mumă, fie ciumă. Iertați-mi scepticismul, dar tare aș vrea să se aleagă ceva (bun) din această tărășenie democratică, în procesul punerii ei în aplicare.
În sondajul, de altfel, grăitor, 80% dintre chestionați (procentaj impresionant) au declarat că nu știu care sunt modificările din coduri (lucru normal, de vreme ce o considerabilă parte dintre juriști se află, din cu totul alte motive, în aceeași situație, jenantă pentru ei), dar că doresc foarte mult să le cunoască. Ceea ce nu-i rău deloc. Informația dă putere oricui. De asemenea, 97% dintre intervievați vor dezbateri în circumscripțiile electorale de care aparțin, cu parlamentarii pe care i-au trimis în fotoliile plușate, numărul acestor doritori fiind constant mare în capitală. Atitudine care corespunde dezideratelor oficialilor europeni. Dar, aici ne reîntoarcem (iarăși, cum ar spune niște vedete) la miezul fierbinte al problemei. Căci, după porcăririle repetate văzute la tv, cele mai multe fără rost și, hăt, departe de subiect (în funcție de interesul partidului al cărui glăsuitor era chemat să comenteze codurile în fașă) este greu de închipuit că parlamentarii din circumscripții vor fi, deodată, obiectivi și vor servi procesului legislativ și celui popular, în cadrul dezbaterilor publice preconizate.
Adicătelea, am fi fericiți să vedem că ne prezintă o informare clară, succintă, de priceput, în legătură cu ceea ce ne doare (sau ceea ce ne face bine) în proiectele noilor coduri și că ne incită la discuții din care să înțeleagă și să înțelegem că am înțeles despre ce e vorba și despre ce ar trebui să fie vorba (în coduri). Ca să putem propune în cunoștință de cauză (că, doar, nu tot omu’ e obligat să știe de toate alea juridice). Numai că, din păcate, parcă vedem deja, încă în pragul dezbaterii, cum interesu’ joacă fesu’ și cum sosul de pe ciolan, bată-l vina (!), va unge conținutul discursului de informare a populației și concluziile zbaterilor de circ(umscripție). Dă, Doamne, să greșim cu estimările sumbre. Da, să greșim! Căci dacă avem dreptate, poleiala de întoarcere (coborâre, răsucire pe călcâie, orientare-țintă) către cetățean/popor nu-i decât o aparență, ca multe altele, care fac din democrația noastră bici, cu obiective bifate. În căsuțele formularelor europene.
Andreea CIUCÄ‚
