Remember. IAS

Procesul de privatizare al fostelor IAS-uri a stârnit, nu o dată, numeroase discuții și controverse legate de vânzarea la prețuri de nimic a patrimoniului acestor unități. Contractele preferențiale și furturile “organizate” au fost uneori dirijate chiar de către administratorii acestor întreprinderi. Cu sau fără dosare penale, procesul de privatizare a continuat în același ritm alert. La SC Agroindustriala SA Sighișoara privatizarea a sunat mai mult a… conspirație. Fermele au fost vândute la niște prețuri infime și lăsate apoi în paragină de către societățile achizitoare.
Ferme
prospereÂ…
SC Agroindustriala SA Sighișoara deținea până la momentul privatizării un număr de opt ferme și o suprafață totală de 5.023 hectare de teren arabil. Ferma 1, de la Å¢igmandru, avea ca obiect de activitate creșterea vacilor cu lapte și a fost construită pentru un număr de 500 de bovine. Într-un final, de spațiosul staul au beneficiat mai puțin de 200 de capete. Ferma de la Hetiur era “pregătită” pentru cultura vegetală și creșterea ovinelor. Ferma mixtă Criș, deținea o suprafață impresionantă de livadă, vaci cu lapte și ovine. În timp ce fermele de la Soromiclea, Rora, Venchiu și Seleuș erau vestite pentru culturile de hamei. Ca o ironie, la mai puțin de trei ani de la privatizarea întreprinderii, de toate aceste bunuri s-a ales praful. În timp ce protagoniștii veritabilei catastrofe se bucură în continuare de libertate.
Le-au dat gratis
În anul 2001, SC Agroindustriala Sighișoara a intrat în lichidare judiciară și a fost trecută în procesul de privatizare. “Am intrat în această procedură pentru o datorie de cinci milioane de lei, bani pe care întreprinderea trebuia să îi aloce unei societăți de gaz metan”, a declarat Petre Gherman, fostul director de la IAS Sighișoara. După privatizare, cea mai mare parte a fermelor și-au schimbat treptat obiectul de activitate. Unele au devenit nefuncționale iar altele au fost lăsate în paragină. Cu siguranță, potul cel mare, l-au constituit culturile de hamei de la fermele Rora, Venchiu, Soromiclea și Seleuș. Mai mult de 347 de hectare au fost adjudecate, în urma licitației, către SC HOPFPROD SRL. “Nu-mi amintesc cu cât s-au vândut aceste ferme. Asta s-a întâmplat după ce am fost dat afară”, afirmă Gherman. Spălare de creier sau nu? În contradicție cu cele declarate de acesta, Dumitru Vaidasigan, inginer în cadrul IAS Albești, susține: “Toate proprietățile fostelor societăți de stat au fost vândute la niște prețuri de rahat. 200 de milioane lei ferma! E penibil! Păcat de ele. Tot terenul este acum fărâmițat”.
Circ și hamei
SC HOPFPROD SRL a achiziționat fermele de hamei ale fostului IAS Sighișoara la sfârșitul anului 2001. Fără să ne mai mire faptul, acționariatul firmei include nume grele și deloc străine de activitatea “trecutei” societăți agricole de stat: Acațiu Mora, un fel de baron local al afacerilor cu hamei, vechiul său tovarăș din facultate, Gheorghe Mureșan, fostul director al IAS Albești, Virgil Popa și Cătălin Tittes Gherman, ginerele ex-șefului SC Agroindustriala SA Sighișoara. Paradoxal, din cele aproximativ 350 de hectare hamei dobândite în urma privatizării de către HOPFPROD SRL, la ora actuală mai puțin de 60 de hectare sunt exploatate. Bătaie de joc? Restul se află într-o stare accentuată de degradare și haos. Și ca și cum acest lucru nu ar fi suficient, patronii firmei în cauză se târăsc reciproc pe holurile Tribunalului și fac plângeri penale.
… de primă
instanță
În 19 august 2004, doi dintre acționarii SC HOPFPROD, Virgil Popa și Petre Gherman, au acționat în judecată societatea și au solicitat instanței obligarea acesteia la plata unei sume de peste 200 de milioane de lei. Banii reprezentau drepturile salariale ale acestora pe ultimele opt luni de activitate. Și pe care firma a refuzat să îi achite din considerente financiare. “În ședințele Adunării Generale Extraordinare s-a prezentat situația dificilă în care se află societatea ca urmare a pierderii principalilor clienți pentru hamei. Întrucât societatea avea nevoie urgentă de finanțare, asociații Acațiu Mora și Gheorghe Mureșan au propus fie ca societatea să fie împrumutată de asociați, fie să se majoreze capitalul social al acesteia”, se arată în formulările părților. Se pare că HOPFPROD SRL se află în pragul falimentului cu o datorie de aproape două miliarde de lei, iar bilanțul evidențiază o pierdere de 975.515.000 lei.
Inginerii
financiare?
Într-un alt dosar, aceeași acționari au chemat din nou în judecată societatea și au cerut revocarea din funcție a administratorului SC HOPFPROD, Acațiu Mora și obligarea acestuia la plata prejudiciului cauzat. “Nu știm despre ce sumă de bani este vorba din cauza faptului că Mora a refuzat de fiecare dată să ne prezinte documentele cu venituri și cheltuieli ale firmei. Nu știm ce face cu banii. Noi am mai depus o plângere la Inspectoratul Județean de Poliție Mureș și îl acuzăm pe Mora de concurență neloială. Acesta mai are o firmă SC MORAGROIND, care are același obiect de activitate cu HOPFPROD SRL. Mai există și alte ilegalități pe care le face acest Mora”, a declarat Petre Gherman. În acest caz avem și noi unele mici “indiscreții”. Nu este oarecum ciudat faptul ca două societăți, cu același profil de activitate și acționar majoritar, una să se afle în pragul falimentului și cealaltă să prospere? Și nu este la fel de ciudat faptul ca același patron să lanseze două firme cu obiect de activitate identic? Absolvire de TVA? Sau ce?

Care sunt cauzele care au dus la desființarea treptată a acestor societăți comerciale agricole cu capital majoritar de stat? Răspunsul rămâne, undeva, suspendat în aer. Vă amintim că în ianuarie 2000, Banca Mondială a impus Guvernului României privatizarea cu orice preț a fostelor IAS-uri și a fermelor de cercetare care mai dețineau cca. 16% din suprafața de teren arabil. De ce au apărut aceste recomandări în condițiile în care, pe plan mondial, dar mai ales european, procesul de concentrare al suprafeței arabile se afla în plină desfășurare? Ciudat, dar mulți au înghițit “gălușca”. Un alt factor care a fost vehiculat tot mai des în cercurile politice se referea la ineficiența economică a fostelor IAS-uri. Paradoxal, deși acestea au reprezentat doar zece la sută din ansamblul agriculturii noastre, pe seama lor au fost puse toate neajunsurile agriculurii românești actuale. De unde și hotărârea guvernamentală de lichidare a acestora. Nici unul, însă, dintre protagoniștii utilizării acestui clișeu nu și-a propus să verifice legitimitatea lui economică. Chiar dacă, la sfârșitul anului 1996, multe IAS-uri au înregistrat profituri de zeci de miliarde de lei.