Dulcea promovare a ASA (II)

În numărul trecut am rememorat alături de câțiva dintre componenții de bază ai echipei ASA, momentul de glorie din vara anului 1967, când clubul a pășit pe prima scenă a fotbalului românesc. Au mai fost echipe mureșene în prima divizie, dar niciuna nu a reușit să facă istorie. Trupa care se formase în urmă cu trei ani, prin fuziunea Clubului Mureșul cu o echipă orășenească a Armatei, a oferit iubitorilor fotbalului din Târgu-Mureș o adevărată sărbătoare în vara acelui an.

Apărătorul buturilor, cel cu care se începe formația, era Solyom Csaba. A fost legitimat în 1957, dar formația sa, Recolta, tocmai retrograda. Avea doar 15 ani. Fuziunea dintre Mureșul și echipa Armatei l-a prins la prima dintre aceste formații. Solyom Csaba a făcut câteva precizări interesante în legătură cu primirea fotbaliștilor după marea promovare: ”De la gară am mers într-adevăr pe jos până în centrul orașului, dar nu pe picioarele noastre, ci pe umerii suporterilor. Tot orașul era în sărbătoare, oamenii primiseră liber de la locurile de muncă. Emoționant”. Ghinionul a făcut ca înainte de debutul pe prima scenă să se accidenteze, chiar în ultima partidă de verificare. Locul său a fost luat de proaspăta achiziție, Bay. ”Echipa era bună, echilibrată valoric. Pentru noi fiecare meci era o sărbătoare”, își amintește portarul care a apărat până la vârsta de 37 de ani poarta ASA. A fost printre cei care și-a dedicat întreaga activitate clubului care l-a consacrat. A strâns în jur de 200 de partide pe prima scenă și încă peste 100 în divizia B. După retragere, a rămas ca antrenor la tineret, juniori, sau secund la echipa din B, alături de George Ciorceri. Din păcate pentru el a lipsit chiar la debutul ASA pe prima scenă.

Debut cu dreptul

Formația care a disputat primele etape era axată pe lotul cu care se reușise promovarea. Startul lansat în prima ediție a Diviziei A a surprins pe toată lumea. În etapa inaugurală, ASA câștiga cu 3-2 în fața Universității Cluj, echipă cu vechi state. Formația ASA: Bay- Bartok, Balazs, Tâmpănaru, Czako, Siko, Csutak, Lungu, Pavlovici, Raksi, Miko (Dumitriu III). Cei care au citit numărul trecut pot remarca doar două modificări față de formula de bază a echipei care reușise promovarea: portarul Bay Gheorghe, adus de la Baia Mare, și Raksi, venit de la Steaua. Se folosea formula 1-4-2-4. Pentru mureșeni a deschis scorul Costică Lungu în minutul 37, în urma unei acțiuni individuale. ”Era o atmosferă de nedescris, ceva incredibil. Jucam din pasiune, așa se făcea sport pe cea vreme. Acum sportul este o afacere”, aflăm, cu ajutorul soției sale, de la Nea Costică, acel luptător care nu a cedat nici în fața bolii care pe mulți îi doboară. El i-a promis soției că-și va reveni și chiar va conduce din nou o mașină.

În minutul 66 Pavlovici majorează scorul la 2-0, pentru ca după numai două minute, fundașul stânga, Czako să ridice scorul la un incredibil 3-0, după o acțiune individuală. ”Altfel vedeam jocul, nu aveam complexe. Nu mai văd un viitor în fotbal sau în sport, până totul este afacere”, este de părere și Czako, cel care, pensionar fiind, se mai ocupă de pregătirea juniorilor.

Lipsa de experiență a făcut ca partida să se încheie cu o victorie la limită, cele două goluri ale ”șepcilor roșii” fiind înscrise în ultimele cinci minute, prin Mihai Adam.

Surpriză de proporții, lideră o debutantă

În a doua etapă, mureșenii făceau furori, obținând o victorie cu 2-1 pe stadionul 23 August din București, împotriva Stelei! Bucureștenii, antrenați de Ștefan Covaci, aveau o formație care îi avea în componență printre alții, pe Haidu, Sătmăreanu, Jenei, Hălmăgeanu, Pantea, Voinea. Ambele goluri au fost înscrise de regretatul Pavlovici, din două lovituri de la 11 metri. În formația pregătită de Tiberiu Bone apărea o singură schimbare: la mijloc, lângă Siko s-a aflat Dodu. Cei doi erau remarcații partidei în cronica lui Ioan Chirilă. Evident, minunea nu a durat. După patru etape, aveau trei victorii și o remiză. Prima înfrângere venea în etapa a V-a, tot la București, în fața Progresului, scor 1-4.

Un alt vârf al echipei l-a constituit victoria din etapa 12, din 12 noiembrie, când mureșenii au învins pe teren propriu pe Dinamo, cu 2-1. Debutanta nu avea să facă însă față rigorilor primei scene, terminând pe locul 12, cu următoarea linie de clasament:

12. ASA Tg.Mures 26 7 8 11 28-41 22

Era o primă ediție în care o echipă mică de provincie, pornită ca satelit al Stelei, demonstra că ambiția, talentul și dorința de afirmare pot învinge formații cu blazonul aurit. În acea ediție retrograda o singură echipă (din 14), Steagul Roșu Brașov, cu doar un punct sub ASA, care era la doar patru puncte sub locul IV (UTA). Între locurile IV și X era un punct diferență.

Mureșenii obținuseră însă victorii la primele trei clasate: Steaua, FC Argeș și Dinamo. ”Dinamo nu a reușit să câștige la Târgu-Mureș până în 1979. Noi însă am reușit victorie la ei acasă”, spune cu mândrie fostul portar, Solyom Csaba, care s-a și retras în acel an.

Existau însă și anumite ”piedici”, care aveau să-și pună amprenta deseori în anii care au urmat. Una dintre acestea era faptul că în anii participării în Cupa UEFA echipele românești nu aveau dreptul să susțină nicio partidă de verificare, în special în afara țării, sau cu echipe străine. ASA a fost un mit care mai trezește nostalgii în rândul microbiștilor care au trăit acele vremuri, alături de eroii lor. O, tempora!

Mihai VEREȘ