Nicolae Havrileț: “Nu cred în centrala nucleară pe Mureș!”

Întemeietorul celebrului grup de umor studențesc BUM, Nicolae Havrileț, este astăzi un prosper om de afaceri în domeniul gazelor naturale. Urmează o discuție serioasă cu acesta, pe tema viitorului energetic al României și al companiei Gascop.

Reporter: Conform estimărilor, în 15 ani România își epuizează gazele naturale. Cu ce le înlocuim?

Nicolae Havrileț: Epuizăm rezervele de gaze dacă vom continua cu filozofia actuală de exploatare și distribuție. Practic, însă, nu se va întâmpla așa. Gazele nu stau în niște vase, bine delimitate, ci acolo, în adâncuri, sunt sub forma unor bureți spongioși. Subsolul e îmbibat cu gaze și este foarte greu să apreciem cantități. Aceste gaze sunt din ce în ce mai greu de transportat la distanță și din acest motiv, eu cred că în 5-6 ani gazele vor fi folosite zonal. Din acest punct de vedere, Mureșul este avantajat, pentru că stă practic pe o pungă, sau mai multe astfel de pungi, cu gaze. Ideal ar fi în viitor să apară niște parcuri industriale în zona sondelor, iar firmele care vor veni acolo să consume acest gaz. Surplusul va trebui vândut și în alte zone, dar eu consider că sistemul de acum este păgubos. Prețul ar trebui făcut în funcție de distanță, de transport. Acum avem un preț unitar. Celelalte zone ale țării vor găsi alte surse de energie, ceea ce și fac în acest moment. Vezi instalațiile eoliene din sudul țării.

Rep.: Ar putea sta viitorul nostru energetic în sursele regenerabile?

N.H.: Din păcate aceste surse sunt extrem de scumpe. Amortizarea unei astfel de investiții se produce în foarte mulți ani, iar în România, dacă ținem cont de climă și de anotimpuri, energia alternativă nu ar fi suficientă. Ce ne facem în verile când nu bate vântul, dacă discutăm de surse eoliene? Trebuie cuplate aceste surse cu cele comune: lemnul, cărbunele, gazele, combustibilul lichid. Înclin să cred că în 10 ani energia solară – prin panourile fotovoltaice – va fi folosită pe scară largă. Până una alta, toate țările din Europa își încălzesc imobilele pe gaze. Noi, înainte să trecem la surse regenerabile, ar trebui să finalizăm programul de reabilitare termică a imobilelor, pentru că la noi pierderile de energie sunt extrem de mari.

Rep.: Cum vedeți “plantarea” viitoarei centrale nucleare pe Mureș, între Iernut și Târnăveni?

N.H.: Sincer? Nu cred în acest proiect. Personal cred că alegerea Mureșului ca locație pentru această centrală ascunde o temere a guvernanților că nu vom primi acceptul statelor vecine pentru demararea unui proiect nuclear. Știți, avem nevoie de ok-ul vecinilor, iar Mureșul, fiind în centrul țării, ar avea cele mai mari șanse să primească acest accept. Principalul motiv însă pentru care nu cred în realizarea acestei centrale este lipsa banilor. Știm cât a durat și cât a costat centrala de la Cernavodă, și încă se mai lucrează acolo. Iar o astfel de centrală implică și costuri ulterioare foarte mari și mă refer la anihilarea deșeurilor, o operațiune costisitoare. Mai degrabă văd utilă o investiție în salba de hidrocentrale de pe Mureșul superior și de pe râurile de munte.

Rep.: Cum vedeți anunțata restructurare a industriei energetice? Două mari companii…

N.H.: Ideea mi se pare în regulă, surpriza vine când se vorbește de introducerea Romgaz în una dintre aceste companii energetice. Va fi foarte interesant! După părerea mea, dacă Romgaz vrea să intre prin Termocentrala Iernut pe piața de energie electrică, ar trebui să-și diferențieze cele două componente. Nu ar fi sănătos, zic eu, pentru economie să intre într-una dintre cele două companii ca producător de gaze și energie, ca un tot unitar. Mai corect ar fi să intre doar cu componenta de energie. Ceilalți producători de energie pe gaze ar putea fi defavorizați, pentru că Romgaz ar da, logic, gaz mai ieftin doar propriei termocentrale.

Există însă două probleme legate de această strategie a guvernului. Demersurile de privatizare ale unor unități anunțate deja în viitoarele companii energetice trebuie oprite urgent. Dacă statul se decide brusc să nu le mai vândă și să rămână în economie, foarte bine. Trebuie să facă însă ceva. Pentru că ajungem la a doua problemă, cea a banilor. Au fost cheltuiți o grămadă de bani pe studii de restructurare și privatizare a unor asemenea unități. Cine plătește acei bani? Vor trece la datoria publică?

Rep.: Aveți afaceri în domeniul gazului. A ocolit criza acest sector? Ce obiective are Gascop în 2009?

N.H.: Afaceri e mult spus, poate. Gascop prestează servicii la lucrările de investiții în domeniul gazelor. Și în perioadă de criză, resursele sunt cele care rezistă în piață! E adevărat, consumul de gaze a scăzut, bugetele de investiții ale marilor companii sunt mai mici, licitațiile la Romgaz sunt mai puține, imobiliarele sunt la pământ. Noi am făcut proiectele de gaz pentru foarte multe ansambluri rezidențiale din Mureș și Cluj. Multe investiții au fost însă anulate sau amânate și aici are și Gascop de suferit. Rămânem, însă, optimiști.

A consemnat

Alin BOLBOS