Discriminări la fiecare pas

V-ați întrebat vreodată dacă e corect ca numai bărbații să fie angajați într-o societate? V-ați întrebat dacă e corect ca o bancă să acorde un credit numai persoanelor peste 21 de ani? Sau dacă vi se cer bani pentru participarea la un concurs? Ei bine, nu este corect. Și nici măcar legal, deoarece există o lege care sancționează toate aceste practici discriminatorii și oferă tuturor celor vătămați de o astfel de măsură posibilitatea de a se adresa instanțelor pentru obținerea de despăgubiri.
O problemă
la ordinea zilei
Cele mai cunoscute forme de discriminare sunt cele rasiale, sexuale, religioase sau pe bază de naționalitate. Dar unele dintre ele sunt atât de evidente și de frecvente, încât au intrat în viața de zi cu zi și nu mai sunt tratate ca atare. Problemele apar atunci când o persoană este pusă în fața autorităților, sau are nevoie de servicii, sau vrea să urmeze o școală. De cele mai multe ori, însă, discriminarea apare la încadrarea în muncă, mai ales prin intermediul anunțurilor publicitare. Anunțuri de genul “angajez fată pentru magazin alimentar și băiat pentru depozit en-gros” sunt cele mai clare forme de discriminare. Există însă o limită foarte fină între discriminare și non-discriminare, deoarece dacă un anunț vizează criterii de competență profesională, nu este discriminatoriu. De exemplu, dacă un într-un anunț se pretinde cunoașterea limbii maghiare, acesta este un criteriu de competență. Dacă se cere însă ca persoana să fie de naționalitate maghiară, este o discriminare clară. Cerința studiilor superioare este un criteriu de competență, și e și normal să fie așa, deoarece angajatorul nu poate fi obligat să angajeze persoane subcalificate. Probleme de interpretare pot apărea și la nivel lingvistic, deoarece în limba română există substantive care nu au un corespondent în alt gen. De exemplu “angajez administrator”. Această diferență care se face între bărbați și femei, deși unii o consideră corectă, nu este normală într-o societate democratică. Aceasta deoarece nimic nu poate dovedi la prima vedere că un bărbat ar fi mai competent decât o femeie, sau că ar fi mai puternic sau mai priceput. Această diferențiere care se face între sexe poate produce dezechilibre pe piața muncii, deoarece salariile vor avea o destinație preferențială spre celălalt, și toate acestea generează nemulțumiri și crize sociale. Mai nou, chiar și cele mai mari companii bancare recurg la discriminări, unele pe deplin nejustificate. De exemplu, la unele unități bancare există condiția, pentru obținerea unui credit, ca solicitantul să aibă minim 21 de ani, desigur, alături de alte criterii privind veniturile, garanții, etc. Ceea ce nu este normal, pentru că nimic nu împiedică un tânăr de 18 ani să aibă aceleași venituri, poate chiar mai mari, decât un tânăr de 21 de ani. Toate acestea sunt atât de tolerate și repetate încât, au devenit o practică unanim acceptată. Sau, dacă la un concurs se condiționează participarea de plata unei taxe, această decizie se consideră discriminatorie, dacă taxa este suficient de mare încât o parte a populației să nu o poată plăti.
Lege există,
dar nu se aplică
Desigur, metode de combatere a discriminării există cu duiumul. Dar asta doar pe hârtie, deoarece Uniunea Europeană trebuie să vadă că la noi treaba se mișcă. Așa că a fost adoptată O.G. 137/2000 care prevede unele măsuri de “combatere” a discriminării. A fost înființat chiar și un Consiliu de Combatere a Discriminării care are sarcina de a studia toate plângerile celor nemulțumiți. Aceștia au două variante, în cazul în care se consideră vătămați de măsurile discriminatorii: fie să se adreseze acestui consiliu (caz în care vor trebui să așteapte multe săptămâni până vor primi un răspuns) sau pot să se adreseze instanțelor, dovedind prejudiciul suferit. Sancțiunile există și pornesc de la 2.000.000 de lei, putând ajunge chiar la 40.000.000 sau la retragerea autorizației de funcționare. Problema este că de toate plângerile adresate colegiului se ocupă un număr prea mic de persoane, care nu fac față afluxului de documente. Acest fapt dovedește și dezinteresul statului față de combaterea discriminării, pentru că nu te poți lăuda că faci și rezolvi când, de fapt, durează enorm toată procedura birocratică. La nivelul Mureșului, a existat un singur proces pe această problemă, între Haller Istvan și Dorin Florea, care, prin afirmațiile sale naționaliste a adus atingere demnității persoanei. Acesta afirmase că rromii din centrul orașului trebuie evacuați, susținând ulterior că Haller este rrom. Instanța a respins însă cererea, pe motivul că amenințarea primarului nu a fost pusă în practică. Problema este tot la nivel de mentalitate, deoarece discriminarea este un subiect tabu, de care se vorbește cu jenă. Până ce nu se va trece peste aceste concepții, nu se va putea vorbi de un succes al programului anti-discriminare promovat de stat, și nu se vor putea realiza dezideratele Uniunii Europene.

“Legea împotriva discriminării este numai o lege de vitrină, deoarece nu funcționează. Problema cea mai mare este însă că noi nu conștientizăm existența discriminării. În conștiința cetățeanului discriminarea este un lucru jenant, de care nu poți să vorbești.”        Haller Istvan

“Este aberant și înjositor să prevezi, tu ca bancă, o condiție de vârstă minimă pentru obținerea unor credite. Nu este numai imoral, dar și disprețuitor pentru categoria socială afectată. Chiar dacă există o Constituție și o lege, Consiliul de Combatere a Discriminării nu își face datoria. Unde sunt rapoartele date în fața Parlamentului, unde sunt rezultatele concrete?”,
Ciprian Dobre, avocat