Chiriasii de la Casa Albă

Presedintele Statelor Unite ale Americii este ales în urma unui proces electoral complex, bazat pe două componente: voturile obtinute de candidati de la alegătorii înregistrati (scrutinul electoral) si voturile electorilor (votul electoral). Acest sistem alambicat a făcut posibil ca Al Gore să piardă alegerile din 2000, desi a avut cu circa 540.000 de mii de voturi mai mult decât George W.Bush.

Din vremea lui Franklin D. Roosevelt, cel mai puternic om al planetei este ales toamna, dar investirea lui în functia de presedinte al Statelor Unite ale Americii, se face abia în ziua de 20 ianuarie a anului următor. „Mă rog cerului să binecuvânteze această Casă si pe toti cei ce o vor locui. Să facă astfel încât de sub acest acoperis să nu conducă decât oameni onesti si întelepti”, spunea cu multă vreme în urmă presedintele John Adams. Cineva, acolo, sus, nu l-a ascultat.

Singur de patru ori
Franklin Delano Roosevelt a fost singurul presedinte american ales de patru ori în această functie. A devenit presedinte al Statelor Unite în 1932, într-un moment în care natiunea americană număra 12 milioane de someri. Cu sprijinul „trustului creierelor”, un grup restrâns de intelectuali extrem de bine pregătiti, a pus la punct politica New Deal, menită să scoată America din criză.
Unii istorici au lansat teza potrivit căreia Roosevelt stia de atacul iminent al avioanelor japoneze de la Pearl Harbour, din decembrie 1941. Serviciile secrete avertizaseră Casa Albă de iminenta atacului japonez, dar presedintele s-a hotărât să lase să se producă agresiunea, pentru a convinge opinia publică americană de necesitatea intrării în război. Se pare că nu întâmplător vasele si portavioanele cele mai performante din flota Pacificului, nu erau la Pearl Harbour în ziua atacului. Lui Roosevelt i se mai reprosează că i-a făcut lui Stalin numeroase concesii si că, împreună cu Churchill, i-a vândut „ca pe niste vite” 120 de milioane de oameni din Europa centrală si răsăriteană.
Cu toate că a suferit un atac grav de poliomelită, care i-a redus capacitatea de a-si folosi picioarele, Roosevelt a rămas suficient de valid ca să întretină două relatii extraconjugale: prima cu secretara sa, „Missy” Le Hand, iar cea de a doua cu printesa Marta a Norvegiei, care în timpul celui de al doilea război mondial, a trăit la Casa Albă.
A doua zi după intrarea hitleristilor în Paris, la 15 iunie 1940, a dat dispozitii să se înceapă cercetările în vederea creării bombei atomice. Fondurile au fost alocate în secret, pe baza ordinului si răspunderii personale a presedintelui.
Ioan BOTIS

Eisenhower – presedintele general brigadier

Lui Truman i-a urmat Dwight David Eisenhower, generalul care a coordonat debarcările fortelor aliate în Africa, Sicilia si Normandia. În coordonarea fazei finale a războiului din Europa, Eisenhower, mai preocupat se pare de relatia amoroasă cu Kay Summersby, a luat decizia atât de controversată de a lăsa în seama sovieticilor sarcina de a cuceri Berlinul, fără a ceda presiunilor britanicilor care au cerut înaintarea cât mai la răsărit posibil. La sfârsitul războiului a fost guvernator militar în Germania, după care l-a înlocuit pe G.C.Marschall în functia de sef al Statului Major al Armatei. Ulterior, a fost numit comandant suprem aliat al NATO în Europa. 
Ca presedinte al Americii, a luat primele măsuri concrete împotriva discriminării rasiale, trimitând armata în Arkansas pentru a garanta admiterea afro-americanilor în scolile rezervate până atunci albilor. „America este mare pentru că America este bună. În clipa în care America va înceta să mai fie bună, ea îsi va pierde măretia”, afirma Eisenhower.
În 1959, l-a invitat pe Hrusciov la Camp David. Doborârea unui avion de spionaj american care zbura deasupra teritoriul spatiului sovietic, a dus la esecul unei noi întâlniri între cei doi si anularea vizitei lui Eisenhower la Moscova. În timpul său, S.U.A. a cunoscut ridicola „vânătoare de vrăjitoare” declansată de senatorul Joseph McCarthy, împotriva unor ipotetici comunisti.

Un gigolo
asasinat

John Fitzgerard Kennedy a fost cel mai tânăr presedinte din istoria S.U.A. si primul de religie catolică. Membru al uneia dintre cele mai bogate familii ale natiunii, absolvent al Universitătii Harvard, Kennedy a devenit presedinte obtinând aprecierea unei minorităti pestrite din care făceau parte negrii, evrei, catolici, femei, tineri si intelectuali. A încercat să introducă o legislatie avansată pentru integrarea rasială si drepturi civile, dar a întâlnit opozitia de netrecut a Congresului si a guvernatorilor statelor din Sud. A reusit să facă fată crizei provocate de construirea zidului Berlinului si de cea a rachetelor sovietice din Cuba, dezafectate după ce a impus insulei lui Castro un embargou sustinut de marina americană.
Frenezia lui sexuală, pusă pe seama efectelor tratamentului urmat pentru maladia Addison de care suferea, s-a tradus în aventuri cu nume celebre, ca Marilyn Monroe sau Angie Dickinson, ori cu altele obscure, inclusiv cu secretarele de la Casa Albă. Toate infidelitătile casnice ale celorlati presedinti americani pălesc în fata celui mai tânăr si mai iubit presedinte al Statelor Unite. Cineva, totusi, nu l-a iubit în mod deosebit. Kennedy a fost asasinat la Dallas.

Cu nasul mare

Moartea lui Kennedy l-a transformat pe Lyndon Baines Johnson în presedinte al Statelor Unite. Fostul conducător al grupului democrat din Senat si vicepresedinte al S.U.A. a luptat pentru afirmarea egalitătii juridice si integrării afro-americanilor.
Cetătenii din Republica Dominicană îi datorează o interventie armată, iar cele două secretare ale sale, una blondă si cealaltă brunetă, câteva momente plăcute în Biroul Oval al Casei Albe, un birou păstrător de traditii peste ani. 
În războiul din Vietnam a dus la angajarea maximă a armatei americane, folosindu-se de strategia „covorului de bombe” asupra Hanoiului. În urma criticilor aduse si a cresterii opozitiei în fata războiului, a început dialogurile de pace de la Paris (1968) si a renuntat, în acelasi an, să-si depună candidatura pentru un nou mandat.

Demisionarul Casei Albe

Fostul senator republican de California si vicepresedinte american, Richard Milhous Nixon, a profitat de renuntarea lui Johnson la candidatură, devenind noul presedinte. În fata opozitiei interne crescânde fată de războiul din Vietnam, a anuntat retragerea trupelor si, cu ajutorul lui H.Kissinger, a început tratativele cu Vietnamul de Nord, restabilind si relatiile diplomatice cu China comunistă. În raporturile cu U.R.S.S. a sustinut politica de destindere si a semnat acordurile SALT de la Helsinki, pentru limitarea armelor nucleare.
În 1972 a fost reales cu o mare majoritate, dar după numai doi ani a fost constrâns să demisioneze, în momentul în care devenise sigură punerea sa sub acuzatie pentru implicarea în scandalul Watergate, celebra afacere de spionaj electoral în cartierul general al Partidului Democrat.

Un tip simpatic

James Earl Carter, mai cunoscut sub numele de Jimmy Carter, a reactionat la ocuparea Afganistanului de către Uniunea Sovietică prin boicotarea Olimpiadei de la Moscova. Esecul dezastruos în încercarea de a-i elibera pe ostaticii americani din ambasada de la Teheran (1979) a contribuit substantial la înfrângerea sa în întrecerea electorală cu Reagan.
Printre succesele sale se numără promovarea acvordurilor de pace israeliano-egiptene de la Camp David si întărirea legăturilor cu China de după Mao. A fost de mai multe ori reprezentant special al presedintilor americani sau al O.N.U. în numeroase misiuni diplomatice, una dintre ultimele astfel de misiuni fiind cea din Bosnia, din 1994.

Actorul de cinema

Ronald Wilson Reagan, un fost actor de cinema, s-a hotărât la un moment dat să intre în politică. A fost ales de două ori guvernator republican al Californiei, după care omul a prins curaj si a candidat pentru functia de presedinte al Statelor Unite. Chestia asta i-a iesit de două ori. Reafirmarea suprematiei internationale americane, a fost sustinută în timpul administratiei sale de interventia militară americană în Grenada, bombardarea oraselor Tripoli si Bengazi cu scopul de a răsturna regimul libial al lui Khaddafi, sustinerea grupărilor de contras antisandinisti din Nicaragua si instalarea „eurorachetelor”.
Reagan a adoptat SDI (Initiativa de Apărare Strategică), un sistem de apărare antirachetă combinat Terra-spatiul cosmic, denumit „scut spatial”. Întâlnirile sale cu Gorbaciov au însemnat începutul procesului de dezarmare si destindere între cele două superputeri mondiale, care va culmina cu încheierea Războiului Rece.

Omul cu trabucul

William Jefferson Clinton a fost timp de cinci mandate consecutive guvernator democrat al statului Arkansas, înainte de a a ajunge la Casa Albă. Clinton a dus o politică de interventie directă a S.U.A. ca garant al ordinii mondiale. Prin intermediul televiziunilor, au putut fi admirate interventiile americane din Bosnia si Irak, mai putin bombardarea extrem de precisă a ambasadei Chinei, un moment care a făcut întreaga lume să transpire din abundentă. Noroc cu răbdarea asiaticilor… De felul său un lover, not a fighter, Clinton a retras trupele americane din Somalia si a atenuat boicotul împotriva Cubei, probabil pentru a-si procura fără să fie acuzat de contrabandă havanele folosite împreună cu o tipă, Monica, în Biroul Oval de Casa Albă. Acuzat de sperjur si obstructionarea justitiei, Clinton a fost finalmente absolvit de vină si s-a retras procedura de impeachment, care fusese initiată împotriva lui.

Politistii texani

George Herbert Walker Bush si George Walker Bush, tată si fiu, fac parte dintr-o familie texană cu tendinte dinastice. Bătrânul Bush a intrat în politică cu ajutorul banilor pe care tatăl său, Prescott Bush, i-a agonisit în timp ce făcea afaceri profitabile cu un austriac ce conducea la vremea aceea Germania si pe care-l chema Adolf Hitler. Urmând traditia familiei, George H.W. Bush i-a sprijinit pe talibanii afgani, clanul ben Laden, dictatorul Noriega si pe un tip căruia arabii i se adresau cu numele de Saddam Hussein si despre care nimeni nu mai stie nimic de o vreme. Fostul alcoolic si consumator de cocaină la Camp David, pe vremea când tatăl său era presedinte, George W.Bush
i-a plâns la Auschwitz pe evreii care i-au îmbogătit bunicul si s-a apucat să se războiască cu cei pe care tatăl său i-a sustinut vreme îndelungată. Săracul John Adams…