Otrava Alternativa 2002 îmbolnăvește 3000 de salariați din AZOMUREȘ

Sindicatul Alternativa 2002 a pierdut fiecare bătălie din lupta contra patronatului, deși au pozat în fața membrilor de sindicat drept vajnici apărători ai drepturilor acestora * Salariații nu au obținut decât avantajele pe care conducerea AZO a fost dispusă să le acorde * În schimb, sindicaliștii sunt amenințați cu executarea silită pentru că greva din mai 2003 a fost declarată ilegală * Nota de plată, pe care liderii “altruiști” au decis să o împartă cu greviștii manpulați: 1 milion de euro * Cu toate că declară că au protejat drepturile salariaților, liderii Alternativa s-au ocupat mai mult de circ pe pâine, scandaluri prefabricate și cheltuirea banilor sindicaliștilor pentru cauze pierdute * Manipularea mediatică a otrăvit relațiile din combinat și a adus imense deservicii atât salariaților cât și patronilor turci.

Sindicatul Alternativa 2002 din cadrul AZOMUREȘ apărut, așa cum i-o arată și numele, în anul de grație 2002. Sindicat e mult spus, pentru că Alternativa este, de fapt, o mișcare sindicală născută din interesele oculte ale unor personaje care nu se mai regăseau în vechea formulă și structură sindicală, reprezentată de Sindicatul Independent din societate. Pentru a da un singur exemplu, vă reamintim că în 2002, la alegerile desfășurate în cadrul Sindicatului Independent pentru desemnarea președintelui, Nicolae Dobrău, în prezent lider marcant al Alternativa 2002, a pierdut fără drept de apel în fața contracandidatului său Marian Covrig, obținând un scor de două ori și jumătate mai mic decât acesta. Probabil, atunci i s-a năzărit lui Dobrău, frustrat de insucces, să-și creeze un alt sindicat, unde să fie vioara întâi. Ce alternativă a reprezentat mișcarea de frondă născută în fierbintele august și dacă, întradevăr, interesele sindicaliștilor din Combinat au fost apărate, aflați mai jos.

Greva, veșnica “soluție finală”

Chiar dacă sună macabru, amintind de anii din cel de-al doilea Război Mondial, și poate alăturarea este forțată și cinică, conducerea Sindicatului Alternativa 2002 – reprezentat de tripleta Maria Dăndărău, președinte, Nicolae Dobrău și Ioan Mărginean, vicepreședinți -, a mizat în toate “ciocnirile” cu patronatele pe amenințarea cu această “soluție finală”. I-am spus astfel veșnicei amenințări cu greva generală. Nu știu dacă a fost cineva curios să cerceteze de ce tip de manipulare psiho-sociologică au uzat noii lideri, înscăunați peste noapte, dar rezultatele s-au văzut extrem de rapid. Suntem doar la începutul anului 2003. Trecuseră abia șase luni de când noua structură sindicală le inducea salariaților un iluzoriu “va fi mai bine”. Astfel, în 2003, noua și singura forță capabilă să-i reprezinte pe salariații din AZO s-a așezat la masa tratativelor cu patronatul. Bineînțeles, cu mediatizările – le-am spune excesive – de rigoare, deoarece proaspăt înființatul sindicat a știut să-și apropie cu inteligență și viclenie mass-media. Ne aflăm în momentul 2003, ianuarie. La masa tratativelor, părțile “beligerante”, căci aceasta era poziția de pe care Alternativa 2002 intenționa să negocieze, nu se înțeleg. Alternativa 2002 solicita majorări salariale de 100%, patronatul oferea doar 14,5%. Vorba aceea, nu e prost cine cere, e prost cine dă. Prin cererile lor, de-a dreptul exagerate, sindicaliștii doreau să revină la niște venituri total dezechilibrate față de ceea ce se întâmpla și încă se întâmplă în economia României. Totul, bineînțeles, la îndemnul liderilor Alternativa 2002. Sindicaliștii, întărâtați de noua forță sindicală, nu vor să cedeze sau cel puțin așa declară liderii lor. Următorul pas e greva. Un pas care valorează astăzi 1 milion de euro, fără a mai calcula majorări de întârziere, penalități etc.

Grevă ilegală, salariați buni de plată

Am considerat necesar acest remember trist în dinamica buzunarelor angajaților AZO pentru a avea acea imagine de ansamblu necesară înțelegerii situației neschimbate în bine a angajaților din AZO. Greva de la jumătatea lui mai 2003, întinsă pe cinci zile, poate fi considerată un insucces răsunător al echipei sindicale. După cele cinci zile de grevă generală, când coșurile imense nu au mai fumegat, iar sirena atât de binescunoscută nu a mai chemat oamenii la muncă, sindicaliștii nu au obținut nici un procent în plus. Ba mai mult, s-au trezit cu un proces declanșat de patronat pe motiv de ilegalitate a grevei. Procesul, aflat mai întâi pe rolul Tribunalului Mureș, a fost strămutat la Galați. Declarată în primă instanță drept prematur declanșată, greva salariaților din AZO avea să fie declarată prin hotărâre definitivă drept ilegală. În plus, după judecarea celei de-a doua cereri – stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat patronatului AZO prin întreruperea activității – instanța avea să dea câștig de cauză tot conducerii și să stabilească drept daune o sumă de nu mai puțin decât 1 milion de euro. Sumă pe care patronatul a solicitat să fie achitată de către liderii sindicali. Bineînțeles că aceștia au contestat cererea patronatului, solicitând ca și ceilalți sindicaliști, participanți la grevă, să fie considerați buni de plată. Adică, după ce i-au atras într-o acțiune de care nu erau siguri, liderii Alternativa 2002 au considerat că nu mai sunt singurii responsabili. Fapt ce spune multe despre caracterul acestora. Dacă greva ar fi fost o reușită suntem siguri că curajoasă conducere sindicală și-ar fi arogat în întregime meritele succesului.

Ministerul Muncii, unicul vinovat

Până să ajungem la alte acțiuni prin care Sindicatul Alternativa 2002 și-a atras cel mult un renume de scandalagii și agitatori, trebuie să ne oprim asupra unui alt aspect controversat, legat tot de greva generală, și anume cel al categoriei în care se încadrează Combinatul. Acel joc absurd – este sau nu unitate cu foc continuu. Într-unul din drepturile la replică primite la redacție, Sindicatul Alternativa 2002 făcea referire la faptul că a solicitat ministerului de resort să-i comunice dacă AZOMUREȘ este unitate cu foc continuu. Bănuim că liderii Alternativa 2002 au procedat astfel pentru a-și justifica îndemnurile repetate la greva generală sau, în caz de eșec, pentru a găsi un țap ispășitor pentru faptul că au demarat acțiuni de protest. După cum se știe, ministerul de resort a dat un răspuns care a legitimat greva AZO. Totuși, Sindicatul Alternativa 2002 a omis din nou să precizeze câteva detalii, așa-zis nesemnificative. Astfel, AZO este definită ca unitate cu foc continuu prin Regulamentul intern al unității care trebuie interpretat în corelare cu legislația care stabilește condițiile de declanșare, organizare și desfășurare a grevelor generale în unitățile care se încadrează în categoria celor considerate cu foc continuu. În plus, deși tot insistă că vor declanșa greva generală de câte ori apare un conflict între sindicat și patronat, liderii Alternativa 2002 uită că există o hotărâre definitivă și irevocabilă care definește AZO ca fiind o unitate cu foc continuu. Ministerul n-o fi știiut, atunci când le-a răspuns adresei, dar ne îndoim că liderilor Alternativa 2002 le erau străine prevederile din regulamentul intern. Iar, corelat cu acest detaliu, nu-i așa, minor, ne întrebăm dacă conducerea sindicală și-a informat membrii despre riscurile pecuniare la care se expun, în momentul declanșării grevei.

Informații deformate

După cum aminteam mai sus, liderii Alternativa au fost și protagoniștii unor scandaluri cu implicații oarecum mai reduse. Dar care au pus sub semnul întrebării din nou corectitudinea patronatului. Nu ne îndoim că a fost o strategie foarte bine gândită, având drept scop primordial așezarea sindicatului pe un piedestal, dar și deturnarea atenției sindicaliștilor de la o realitate gravă – pierderea procesului, în urma căruia greva a fost declarată ilegală. Așa s-au născut scandalurile de pension, certurile caracteristice țațelor, cu deconectarea telefoanelor, biletele necompensate, iar, în final, cu negocierile contractului colectiv de muncă (CCM), negocieri pigmentate cu permanenta amenințare a declanșării grevei generale. Deși au reclamat o gravă încălcare a dreptului stipulat în art. 110 din CCM – accesul la liniile telefonice -, la o lectură superficială a textului articolului oricine poate observa că patronul nu are obligația de a asigura și de a suporta costurile unei linii telefonice individuale a Sindicatului, ci trebuie să asigure “accesul la mijloacele de comunicare”. Cam atât. Într-o altă ordine de idei, în toate drepturile la replică remise redacției, Sindicatul Alternativa continuă să mențină în antet numărul de telefon 253.700, int. 2727. Dacă nu este funcțional, nu vedem logica păstrării numărului în antet, fiind o formă de inducere în eroare și, în al doilea rând, o pseudo-dovadă, deoarece nu susține în nici un caz argumentul că sindicatul nu beneficiază de propria linie telefonică. Tot ca o probă a “abuzurilor” patronatului AZO, menționăm că faxurile conținând drepturile la replică ne sunt trimise de la numărul 252.107, al cărui titular apare clar evidențiat AZOMUREȘ. Considerăm că este inutil să le reamintim liderilor Alternativa 2002 că au reușit să cheltuiască pe convorbiri telefonice mai mult decât plătește o redacție de ziar într-o lună.

Facturi refăcute. De ce oare?

De asemenea, un alt scandal care a făcut înconjurul redacțiilor și ne-a obosit peste măsură este cel referitor la compensarea biletelor de odihnă. Cu toate că ne-au vârât sub nas textul art. 89 din același CCM la nivel de ramură, liderii Alternativa 2002 au uitat să ne precizeze două lucruri. Unul ar fi că acest contract s-a negociat și semnat în 2001 și era aplicabil până inclusiv anul trecut. Cel de-al doilea amănunt este adoptarea și intrarea în vigoare anul trecut a Codului Fiscal, de a cărui prevederi trebuie să se țină cont inclusiv în CCM. E vorba doar de forța juridică a unui act, le-am preciza celor de la Alternativa. În această situație, articolele din CCM nu pot contraveni reglementărilor dintr-o lege. De aceea, ținem să le reamintim sindicaliștilor că, potrivit prevederilor din Codul Fiscal, patronatul are la dispoziție un fond pentru acțiuni sociale care reprezintă maxim 2% din fondul de salarii și care poate fi utilizat pentru suportarea tuturor formelor de sprijin care pot fi acordate salariaților – ajutoare de naștere, înmormântare, boală, servicii de sănătate etc. Tot Codul Fiscal reglementează că mai pot fi deduse și alte cheltuieli, dar acestea cu titlu facultativ, categorie în care se încadrează și compensarea biletelor de tratament și odihnă. În continuare, legat tot de scandalul biletelor de odihnă, menționăm că până și în cazul facturilor sunt anumite inadvertențe. Astfel, dacă în primă fază Maria Dăndărău, Nicolae Dobrău și alte persoane care au făcut cereri de compensare a costurilor concediului au atașat acestora facturi emise pe numele unor persoane juridice – gen Sindicatul Alternativa, Azomureș etc., după mai puțin de o lună acestea au fost înlocuite cu unele emise pe persoane fizice. Menționăm că la data respectivă Maria Dăndărău declara că aceste cereri, precum și facturile, au fost întocmite după consultarea unui specialist (în acest sens stau dovadă articolele din arhiva ziarului). Dacă ar fi fost într-adevăr așa, nu vedem rostul refacerii și înlocuirii facturilor.

Cotizați, numai cotizați

O altă nemulțumire des invocată de conducerea Alternativa se referă la refuzul patronului de a reține lunar din salariile angajaților o anumită sumă drept cotizație de sindicat. Chiar dacă este prevăzut în CCM, patronatul AZO și-a motivat gestul prin faptul că pe tabelele remise de către Sindicat apar și persoane care nu mai sunt de o bună bucată de vreme angajați ai AZO sau și-au depus cerere de retragere din sindicat. În instanță, pentru că Alternativa a deschis proces pentru obligarea patronatului de a reține cotizația, liderii de sindicat au declarat că își asumă responsabilitatea pentru autenticitatea listelor întocmite. Doar că nu credem că și-au pus întrebarea ce consecințe juridice poate avea pentru conducerea societății punerea în aplicare a acestei solicitări. Să fie abuz față de salariați? Sau chiar mai grav? În plus, pentru a fi reținute de către patronat ca sume cu titlu de cotizații, Sindicatul trebuie să aibă acceptul membrilor, pe care liderii nu ne-au informat dacă îl au.

Să trăim prost

Contrar încercărilor conducerii sindicale de a ne convinge că au obținut, în urma negocierilor cu patronatul, drepturi suplimentare pentru sindicaliști, suntem nevoiți din nou să nu le dăm dreptate. Salariații AZO au beneficiat strict de prevederile CCM la nivel de ramură. De asemenea, deși și-au vărsat năduful în mass-media în legătură cu neacordarea de către conducerea AZO a unor prime speciale de Crăciun, trebuie să facem și aici o rectificare. Într-adevăr, sindicaliștii nu au mai beneficiat de prima specială de Crăciun, după ce au obținut din partea patronilor plata primei de Ziua Chimistului, echivalentă cu un salariu minim brut pe economie. Alternativa 2002 ne-au convins până acum că i-a învățat pe sindicaliști cum să traiască prost.

Edy MÄ‚RCUȘ

Prin decizia irevocabilă nr. 1038 din 20 decembrie 2004, pronunțată de un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, se consemnează inaplicabilitatea CCM la nivel de grup de unități “Lazăr Edeleanu”, în cazul AZO. Liderii Alternativa 2002 continuă să facă uz de acest CCM.

Comparând ce au ratat, între iulie 2004 și iulie 2005, prin aplicarea CCM și nu a ofertei patronatului, salariații au avut o gaură – e drept, nu impresionantă – în buget de 900 de mii de lei.

Alternativa 2002 a avut în 2003 venituri de 1,3 miliarde de lei, dar a încheiat exercițiul financiar cu un deficit de 67 milioane de lei. Suma nu e mare, dar în condițiile în care Sindicatul nu a oferit cadouri membrilor de sindicat, nu au plătit facturi de telefon – chiar le-a fost tăiată linia telefonică pentru neplata unor facturi, pe trei luni consecutive, de vreo 30 de milioane de lei – , nu au plătit avocați sau cheltuieli de judecată, cum au ținut să ne precizeze într-un drept la replică, ne întrebăm atunci pe ce s-au dus banii?