Francmasoneria invadează România
Cu foarte puțin timp în urmă, pe data de 5 februarie a.c., a avut loc la București Conventul Marii Loji Naționale a României. Au fost sărbătoriți cu mare fast 125 de ani de la înființarea Marii Loji Naționale și am avut ocazia să aflăm chiar de la Marele Maestru al Ordinului, Eugen Ovidiu Chirovici, că în prezent avem în țară peste 180 de ateliere masonice care grupează un număr de circa 5.000 de membri. Chiar dacă Marele Maestru a răspuns la o serie de întrebări, venind astfel în întâmpinarea curiozității firești a ziariștilor – și nu numai a lor – au rămas încă destule de lămurit. Mureșenii mai curioși, se întreabă probabil dacă avem ateliere masonice și în Mureș și care sunt personalitățile care le compun.
Secretă, discretă și misterioasă. Așa ar putea fi caracterizată în trei cuvinte Francmasoneria (Franc-Mason, în franceză; Free-Masone, în engleză). Dar francmasoneria poate părea și diabolică pentru neinițiați. Majoritatea oamenilor nu au încredere în ceea ce nu înțeleg și ca atare atitudinea lor față de masonerie este și astăzi la fel de confuză ca acum o sută și mai bine de ani. În ultimul timp, încet, dar sigur, francmasoneria română a dat la o parte aura de mister cu care a fost învăluită până acum. A devenit din ce în ce mai deschisă, pentru cei care până mai ieri o criticau. De ce o face oare ? Vrea să ne câștige încrederea sau este pur și simplu un exercițiu de imagine? De aici decurg o serie de alte întrebări, una mai tulburătoare decât alta. Cine ne va răspunde la acestea? Instituțiile statului de drept – instituții abilitate prin lege – sau va trebui să căutăm singuri răspunsurile? Care este poziția principalelor culte din România față de masonerie ? Prin scopurile pe care și le propune – pozitive prin excelență, după cum declară mai marii ordinului – poate fi masoneria o soluție pentru România? Dacă da, cum va face acest lucru ? În această situație – având în vedere că foarte mulți oameni politici și de cultură fac parte din Francmasonerie – mai avem dreptul de a ne întreba dacă acele soluții pe care ni le propun ei, sunt cele mai bune, sau pur și simplu va trebui să ne ghidăm după expresia “crede și nu cerceta?”
Începuturile masoneriei și inițierea candidaților
Istoria Francmasoneriei a început încă din secolul al X-lea, reprezântând inițial o asociație a lucrătorilor constructori liberi, scutiți de orice fel de dări. Francmasoneria de tip modern s-a organizat, însă, abia din secolul al XVIII-lea, când au fost create Lojile franceză și engleză: Loja Marelui Orient din Franța și Marea Lojă din Londra. Capacitatea lor de a influența sau chiar de a determina evoluția unor evenimente istorice este un fapt sigur și s-a bazat pe mai mulți factori: coeziune, organizare și ierarhizare strictă, dar mai ales pe calitatea membrilor, morală și profesională, și pe poziția pe care o aveau aceștia în societate. Candidatul inițierii (intrării) în Francmasonerie trebuia să aibă o conduită ireproșabilă, mijloace de existență suficiente și bine cunoscute, să fie instruit și să aibă un caracter dezinteresat și generos. Începând din anul 1742, nobilii incluși în Francmasonerie, n-au mai acceptat doar trei grade de inițiere. Gradelor de “ucenic”, “calfă” și “maestru’ li s-au adăugat o mulțime de grade superioare, al căror număr ajunge astăzi la 33, dar și ritualuri din ce în ce mai complexe, care fac trimitere la o istorie legendară, aproape mitică a acestui ordin. Având ca membri oameni de cultură, politici și chiar capete încoronate, lojile masonice își exercitau influența în cele mai înalte sfere ale societății. Ideile lor de acțiune aveau în vedere înlăturarea oricărei forme de arbitrariu, restrângerea influenței Papei și a Bisericii, ridicarea morală și spirituală a popoarelor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales în secolul al XIX-lea, idealurile masonice s-au răspândit cu repeziciune în întreaga Europă.
Istorie făcută de masoni ?
Marea Revoluție Franceză s-a desfășurat sub deviza masonică “Libertate, Egalitate, Fraternitate!” Sub impulsul acelorași idei au avut loc și revoluțiile europene de la 1848 ca și mișcările naționale ale popoarelor ce se aflau în componența imperiilor multinaționale din Europa. La începutul secolului al XX-lea, masoneria cuprinsese mai toate instituțiile din Europa și America. În Anglia, regele și premierul erau, în mare parte, francmasoni. În Franța, toți miniștrii erau masoni, iar în SUA, francmasoneria controla toate instituțiile statului. În prezent, după îndelungi cercetări, există din ce în ce mai mulți cercetători, care afirmă că izbucnirea primului război mondial a avut legătură cu masoneria. Potrivit acestora, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, asasinat la Sarajevo la 28 iunie 1914, ar fi fost condamnat la moarte încă cu doi ani înainte de către masoni, care în acest fel au creat pretextul izbucnirii războiului.
În revoluția din octombrie 1917, din Rusia, evenimentele au fost cu mult mai complexe, dar și aici au erau amestecați masonii. Unii l-au susținut pe Lenin, alții pe Troțki…Rezultatele se cunosc.
Fascismul – susțin masonii – era amestecat în francmasonerie, astfel încât, în 1923, Supremul Consiliu italian a solicitat membrilor săi să opteze între apartenența la partidul fascist și activitatea în loji. Nazismul avea și el la origine o societate secretă numită Gruparea Thule, ale cărei rădăcini se regăsesc la începutul secolului XX, într-o grupare afiliată francmasoneriei. Dar oare în câte alte evenimente majore ale istoriei recente a mai fost ea implicată ? Mergând pe același curs al istoriei, și prin analogie cu cele petrecute la 1789 și 1848, se poate presupune că și evenimentele din 1989 din Europa au fost influențate de masoni?
Românii și masoneria
O lojă masonică a apărut în Å¢ările Române încă în secolul al XVIII-lea, mai precis Loja de la Galați, înființată, se pare, în 1734, de către Del Chiaro, secretarul particular al lui Constantin Mavrocordat. Inițierea masivă a românilor în masonerie a avut loc însă începând abia cu secolul al XIX-lea. Printre cei mai cunoscuți masoni au fost : C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alecu Russo, Ion Heliade Rădulescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Al. Ioan Cuza, ș.a. Inițial, aceștia au făcut parte din loji masonice franceze și apoi din cele autohtone. În timpul domniei lui Carol I, au fost înființate numeroase loji masonice românești de diferite rituri (principii de organizare): scoțian, francez, englez, german. În anul 1880, a fost înființată Marea Lojă Națională a României, reorganizată în 1899, și care cuprindea în acel moment 26 de loji în țară, 4 în SUA și 2 în Bulgaria. Personalități marcante ale vieții noastre politice și culturale de după 1880 au fost masoni : Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Titulescu, Mihail Ralea, Al. Vaida-Voievod și alții. Francmasoneria a primit o grea lovitură după ascensiunea comunismului la putere, tradiția masonică fiind întreruptă pentru un timp. Activitatea lojilor masonice românești au fost reluat după 1990.
Două biserici, aceeași intransigență
De la început, Biserica Catolică, a văzut în Francmasonerie un pericol, considerând organizația incompatibilă cu doctrina creștină. Prima luare de poziție a fost formulată de Papa Clement al XII-lea, în documentul “In Eminenti”, publicat în 1738. Acesta a fost confirmat și reînnoit de Papa Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea și-a urmat predecesorii și a publicat documentul “Ecclesiam a Jesu Christo” în 1821, fiind urmat de Leon al XII-lea în 1825. Aceeași poziție au adoptat-o și următorii Suverani Pontifi : Pius al VIII-lea și Grigore al XVI-lea. După asasinarea primului-ministru italian Pellegrino Rossi, proclamarea și înfrângerea Republicii Romane și revenirea Papei la Roma (1850), Pius al IX-lea a început așa-numita politică de intransigență (“Non possumus”) față de puterea seculară și a ajuns să fie considerat cel mai important adversar al Masoneriei. Papa Leon al XII-lea, în 1884, a analizat amănunțit punctele de vedere ale Bisericii și ale Francmasoneriei. Episcopul Romei a reproșat Francmasoneriei că dorește manipularea oamenilor prin subminarea familiei, educației tinerilor, orânduirii sociale existente, chiar a noțiunii de autoritate, și, de asemenea, că promovează egalitarismul socialist și comunist, des-considerând deosebirile dintre oameni. În 1906, Pius al X-lea a condamnat Francmasoneria și a avertizat asupra legăturii ei cu comunismul. Din cauza unor formulări ambigue de după Conciliul Vatican II, unii au crezut că Biserica Catolică și-a “îndulcit” poziția față de francmasoni. Pentru a risipi nelămuririle, în 1983, Cardinalul Razinger a publicat o Declarație despre Asociațiile Masonice, în care arăta că “sentința negativă a Bisericii privitoare la asociațiile masonice ramâne neschimbată, de vreme ce principiile sale au fost mereu considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii, drept care rămâne interzis a deveni membru în acestea. Credincioșii care aderă la asociațiile masonice sunt în păcat grav și nu pot primi Sfânta Împărtășanie”.
În 1937 și Biserica Ortodoxă Română a dat prima și singura hotărâre de condamnare a Masoneriei. Referatul “Studiu asupra Francmasoneriei” a fost întocmit de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, ca urmare a cererii făcute de Sfântul Sinod, încă din 1934. Sfântul Sinod, în ședința din 11 martie 1937, și-a însușit concluziile din referat și a hotărât că “Biserica osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă”. De atunci și până în prezent nu a mai fost dată o hotărâre care să o anuleze pe aceasta și, pe cale de deducție logică, e de presupus că se află în vigoare și în prezent.
Mureșenii și masoneria postdecembristă
În micul, dar atât de emancipatul nostru târg, circulă diverse zvonuri : cum că X ar fi mason, cum că Y ar fi și el un candidat la inițierea în masonerie…ba chiar, unii ar fi identificat și locul lor de întâlnire: clubul Rotary. Binențeles, un club bilingv, cum altfel în Târgu Mureș ? Am încercat să aflu mai multe despre masoneria locală și în același timp să aflu și poziția mai marilor din Bisericile tradiționale (ortodoxă, catolică și reformată) din Târgu Mureș. Cu foarte puține excepții, mărturisesc că rar mi-a fost dat să constat atât de multă reținere și reticență, în fața acestui subiect și chiar lipsă de cooperare, atât din partea laicilor, cât și a clericilor. Credincioșii pe care cu onoare îi păstoresc domniile lor, merită răspunsuri clare, lipsite de echivoc. Atitudinea unora dintre clericii mureșeni m-a surprins și m-a dus cu gândul spre exemplul lui Pilat din Pont. Ori, știut este faptul că în lipsa unor precizări fără echivoc “oile rătăcesc de la turmă”. Csata Bela, capelan și canonic al Bisericii Catolice din Târgu Mureș : “Sunt foarte ocupat și nu doresc să discut acest subiect”. Henter Gyorgy, preot paroh al Bisericii Reformate nu a putut fi găsit două zile la rând, deși l-am căutat personal de patru ori. Secretara domniei sale n-a cooperat deloc. Gheorghe Șincan, protopop ortodox : ” Cunosc foarte puține lucruri despre masonerie, așa că, spre regretul meu nu pot să am un punct de vedere vis-à-vis de acest subiect”. Doar la Universitatea “Petru Maior” am putut să discut acest subiect cu cancelarul Universității, Cornel Sigmirean: “Incontestabil, masoneria a jucat un rol major și benefic în evenimentele istorice din România. Mă refer la anul 1848 în mod deosebit, dar ei au fost implicați și în Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920…” Contactat telefonic, Florian Pitiș, purtătorul de cuvânt al Marii Loji Naționale din România, ne-a declarat : “Avem ateliere ale masoneriei și la dumneavoastră, la Târgu Mureș. Vă asigur însă că rotarienii nu fac parte din rândurile noastre”. Domnul Pitiș ne-a oferit doar un minim de informații, fără să ne precizeze însă câte ateliere sunt, câți membrii și care ar fi cele mai cunoscute personalități ale masoneriei locale.
Nicolae BALINT
Roger Bacon, Paracelsus, Isaac Newton, Dante Alighieri, George Wahington, primul președinte al SUA, Franklin Delano Roosevelt, cel de-al 32-lea președinte al SUA, Simon Bolivar, unul dintre cei mai mari generali din America de Sud, Alexander Fleming, inventatorul penicilinei, Benjamin Franklin, inventatorul paratrăsnetului și unul din semnatarii Constituției americane din 1787, Mark Twain, inițiat în masonerie încă din 1861, Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1907, chiar și comicul american Oliver Hardy, cunoscut sub numele de Bran. Preocupări și orientări politice diferite, dar aceași cauză comună : francmasoneria. Există supoziții potrivit cărora chiar și Ceaușescu a fost mason sau că ar fi încercat să devină. Potrivit acestor supoziții, în anul 1966 – anul înființării Lojei italiene P2 – Ceaușescu ar fi fost inițiat de frații masoni ai lui Licio Gelli, conducătorul acesteia, un personaj controversat și obscur. Surse apropiate lui Gelli au declarat că dictatorul devenise chiar “unul dintre pionii cei mai importanți ai operațiunilor acestei loje pe plan internațional, o mare personalitate politică și un mare mediator”. Cu toate acestea, nu există o dovadă clară și indubitabilă care să ateste apartenența lui Ceaușescu la această lojă.
“Suntem țara în care, întâmplător sau nu, Masoneria a jucat un rol extrem de important în momentele decisive ale istoriei, de la crearea statului național, până la dezvoltarea atinsă în perioada interbelică. Masoneria a fost un liant și un promotor al intereselor naționale…Masoneria se implică și acum în sprijinirea interesului național. Asta s-a întâmplat cu discreția și cu modestia cuvenite, și după 1990. Acest fapt a contribuit, poate decisiv, la atingerea obiectivului general urmărit de țara noastră, anume ancorarea definitivă a României la Occident. Mă refer atât la structurile NATO, cât și la cele europene”.
“Intenționăm să construim un templu masonic. Am declanșat demersurile necesare. Lucrările de construcție vor fi finanțate de Marea Lojă, din propriile ei resurse. Nu vom solicita bani de la buget. De altfel, noi nu am cerut nici restituirea fostelor proprietăți. Tot ce dorim este să ni se restituie arhivele, pe care nu le-am primit nici până acum”.
Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Lojii Naționale a României
