Conștiința răspunderii

Le place să pozeze ca fiind cei mai gospodari și mai cinstiți oameni pe care i-ai putea întâlni vreodată. Sunt altruiști, lucrează peste programul normal și sunt în slujba cetățeanului. Așa le place să fie știuți. În schimb, sunt foarte iritați dacă se spun, sau scriu, lucruri negative despre ei, despre munca pe care o depun…de cele mai multe ori pentru buzunarele lor. Sunt parpalecii care au acumulat cele mai multe voturi sau cei care au fost instaurați în funcții, mai mult sub presiunea unor “pretexte” politice decât după criteriile competenței. Ei sunt edilii noștri, directorii de instituții și toți sus-pușii care sunt plătiți din banii contribuabililor.

Au ajuns în funcții pentru că au manevrat masa de oameni cea mai vulnerabilă la promisiuni deșarte. Pentru ei, sărăcia și masa de rromi au fost elementele asupra cărora și-au ațintit atenția. Au devenit primari, pentru că au exploatat sărăcia și incultura. Am rămas un județ roșu cu primari care îmbătrânesc în funcțiile de edili șefi. Dar nu pe acest aspect aș vrea să insist. Ceea ce merită menționat sunt atitudinea și tactica cu care primarii își conduc “gospodăria” și se îmbogățesc ilicit pe seama lor. În județul Mureș, avem o pleiadă de primari care se încadrează perfect în acest șablon. Ajung în poziția de edili fără prea multe agoniseli. Treptat, devin mici baroni locali. Cei care au prins mai multe mandate de primar au cele mai consistente averi. Sub bagheta lor, au dispărut bunurile fostelor CAP, IAS sau Agromecuri, iar numele lor sunt legate de orice activitate ce a adus, cândva, un profit. Unii au început să se ocupe treptat de creșterea animalelor, au ferme, au utilaje, au pământ, își deschid magazine, toate profitabile, case de vacanță, apatamente de lux, etc. și spun, cu nonșalanță, că noi, contribuabilii nu avem motive să facem legătură între averile lor și faptul că sunt primari. Susțin că sunt onești, că au cele mai bune intenții. În schimb, paradoxal am putea spune, nu le plac controalele, “darea de seamă” și întrebările incomode. În fond, sunt oameni onești…Se ascund în spatele unor fraze elaborate și cuvinte simandicoase. Niciodată nu vor răspunde direct și la obiect la orice nelămurire. Pentru ei, contribuabilul nu reprezintă decât o masă de manevră. Ei comunică nu pentru a spune ceva, ci pentru a bloca gândirea interlocutorului. Directorii instituțiilor publice au aceeași tactică. Singurul lor merit este că s-au aflat acolo la momentul potrivit. Sau în partidul potrivit. Totuși, în ciuda aparențelor, actele și raporturile organelor de control vorbesc de la sine, iar justificarea în fața legii le reamintește de conștiința răspunderii. Dar, decât să conștientizeze răspunderea, mai bine aleg subterfugiile, minciuna și birocrația.

Avem patru municipii, șapte orașe, 90 de comune și toți atâția primari. Toți cu aceleași năravuri. Excepțiile sunt prea puține….

de Cristina CORNEA