Pământul sfânt al cardiologului-fermier Benedek

Doctorul cardiolog Benedek Imre. Profesorul de la UMF. Politicianul ieșit deputat, conform vrerii populare, dar amânat în drepturi legitime de lacunele legislative. Eternul revoltat. Pozitiv. Benedek fermierul.

Să cultivi pământul undeva între Văleni și Găești e un fapt divers la prima vedere, dar după ce străbați ferma agricultorului Benedek lucrurile capătă o întorsătură seriosă. Dacă în cover story-ul despre vremea recoltei la Ceragrim ați citit despre realizările unui profesionist sadea într-ale roadelor pământului, am decis să vă prezentăm și povestea unui pasionat aparent peste noapte al pământului ardelean, un novice care ia lecții de agronomie, de zootehnie, după cum și recunoște cardiologul Benedek Imre, de la consultantul devenit în timp prieten, Ionică Pop. Imaginile sunt mai mult decât elocvente.

După un drum de la sediul fermei la intrarea în Găești, prin pădure, prin livada fostului notar Pasăre, peste pășune, am ajuns la tarlaua de grâu unde secerișul era în toi… Povestea fermierului Benedek…

Reporter: De unde dragostea pentru agricultură?

Fermierul Benedek Imre: Cred că în fiecare om e o genă care conține dragostea pentru natură și pământ, de locurile unde a fost crescut și unde se află strămoșii săi. S-a ivit ocazia să investesc în agricultură atunci când un grup de prieteni mi-a propus în 2001 să intru într-o afacere. Am împrumutat niște bani și am cumpărat o fermă între Văleni și Găești. Această dragoste pentru natură m-a atras într-o activitate, care, sincer, nu a fost pe placul meu la început, pentru că deși iubesc natura și pământul, dar lipsindu-mi pregătirea, eu fiind născut și crescut la oraș, nu prea am avut cunoștințe și a trebuit să mă consult profesional în repetate rânduri cu speciliști. Paradoxal, cele mai bune sfaturi le-am primit de la cei care nu-mi erau prieteni atunci. În timp, pentru că eu cred în valoarea a ceea ce construiești, am rămas unic acționar.

Rep: Ce cultivați?

B.I.: Anul trecut, după ce m-am sfătuit cu consilierii mei, am decis să cultiv 35 de hectare de grâu, 20 de hectare de porumb și 10 hectare pentru cele necesare asigurării hranei animalelor. Restul e pășune. Avem și 50 de bovine.

Rep: Ce înseamnă moștenirea familiei Pasăre și noua fermă Benedek?

Fermierul B. I.: Reprezentantul familiei Pasăre este notar și încă trăiește prin București. O parte din moștenirea fostului notar interbelic Pasăre, căsătorit cu sora primarului Emil Dandea, am cumpărat-o eu. Vreme de 8 ani am tot muncit la fermă, dar și la mentalitatea lucrătorilor mei. Roadele nu se vor lăsa așteptate.

Rep: Cu ce utilaje lucrați? Perspective de viitor?

Benedek Imre: Avem combină, tractoare, remorci, utilaje agricole. Normal, după acest an de test major, trebuie să văd dacă merg mai departe. Trebuie să fac împrumuturi pentru că nu putem aduna toată recolta în timp real, din cauza costurilor mari de seceriș. Anul acesta vom scoate cam 3.700 – 3.800 de kilograme de grâu la hectar.

Am căutat foarte mult colaboratori pentru fermă, țărani agricultori care încep să fie așa cum îmi doresc. Au respect față de muncă, doresc să obțină rezultate și acest lucru e extrem de important. Cred că putem transforma ferma într-un mic paradis agricol. De trei – patru ani caut un inginer agronom, pentru că uneori mă simt ca pe vemea otomanilor. Știți povestea cu turcul?! Dacă ucideai un turc, erai omorât de compatrioții săi în semn de răzbunare, iar dacă nu îl omorai, te ucidea el. Așa și eu cu agronomul. Vreau unul bun.

Rep: Ce înseamnă ciclurile sezoniere ale profesorului, doctorului și agricultorului Benedek?

B.I.: Anul începe cu multă muncă la clinică, observări și cercetări pentru activitățile științifice. În martie – aprilie, până în iunie, este șirul congreselor naționale și internaționale, unde participăm cu observațiile și lucrările medicale. Iunie se termină cu Congresul internațional de cardiologie de la Târgu Mureș, care a fost o reușită și în acest an. După congres, începe sezonul agricol și intru în lanul de grâu…

Aici la fermă, vreau să conserv ce există, pentru că nu știu ce ne aduce viitorul. Strategic vorbind, lângă șosea ar trebui investit într-un loc de recreere, chiar lângă fermă. Eu, spre deosebire de cei ce chiar au bani, investesc în pământul acesta, iar peste ani veți vedea că vom fi puțini proprietari pentru că vesticii cumpără în fiecare zi…

Pământul e ceva sfânt și nu ai voie să îți bați joc de el.

A consemnat Aurelian GRAMA

Foto: Lorand PINTEA