Secerișul, primul pas pe drumul pâinii

Coroisânmărtin. Ora 10.00. Roua s-a ridicat. Utilajele Ceragrim retează flămânde spicele de grâu, sub ochiul atent al managerului Ionică Pop. Distanța de la secerișul tradițional la cel modern este cea de la opincă la pantoful Louis Vutton. Un hectar este o joacă pentru iscusita combină New Holland. Și așa trebuie să fie, pentru că Ceragrim are 230 de hectare de grâu de secerat în numai câteva zile…

Ceragrim a luat ființă în localitatea Ungheni, în 1994, și a pornit la drum cu o suprafață de 100 de hectare luate în arendă, cu trei tractoare și trei mecanizatori. În prezent, compania are în exploatare 1.100 de hectare de teren agricol, din care 380 sunt cultivate cu porumb, 230 cu grâu, 70 cu orz, 80 cu triticale, 85 cu mazăre furajeră, 70 cu soia, 45 cu rapiță, iar diferența este cultivată cu lucernă și alte plante furajere. Culturile sunt răspândite în raza comunelor Grebenișu de Câmpie (400 de hectare), Coroisânmărtin (300 de hectare), Viișoara (200 de hectare) și Sânpaul și Ogra (200 de hectare).

Momentul anului

“În momentul de față, ne găsim în plină campanie de recoltare a grâului. Lucrările au început în urmă cu o săptămână și vor fi finalizate în câteva zile. Recoltatul grâului reprezintă momentul care încununează munca noastră de un an de zile. În agricultură, producțiile sunt sigure doar atunci când sunt în hambar!”, ne spune Ionică Pop, managerul Ceragrim, înainte de a da startul angajaților săi pentru o nouă zi la seceriș, în zona Coroisânmărtin.

În acest an, producția la cereale păioase se ridică undeva la 3.500-4.000 de kilograme, din cauza faptului că în lunile aprilie-mai a fost secetă. Producția a scăzut practic cu 1,5-2 tone de cereale pe hectar.

Circuitul integrat

Ceragrim dispune de moară proprie și brutărie, astfel că întreaga cantitate de grâu recoltată intră în procesul de panificație, produsele finite fiind distribuite în magazine din întreg județul, atât în mediul urban cât și cel rural. Celelalte plante pe care Ceragrim le cultivă, porumbul, mazărea, soia, orzul, sunt folosite în întregime pentru producerea de furaje concentrate, pentru fermele de vaci și complexul de porci, existente în cadrul companiei. Soia va fi recoltată la sfârșitul lunii septembrie, iar porumbul, cultura cu cea mai mare pondere, în octombrie.

“Politica a distrus utilajele românești!”

“Trecerea de la secerișul clasic, tradițional, la cel mecanizat reprezintă o performanță fantastică în agricultura țării noastre. Prin dispariția uzinei Semănătoarea din București, marea majoritate a agricultorilor s-au orientat către combine performante, importate din afară. Cu regret spun, îmi pare foarte rău că au dispărut producătorii de utilaje agricole interni, Semănătoarea și Tractorul Brașov, și că nu s-a reușit achiziționarea acestora de către firme mari din străinătate, pentru producerea acestor utilaje la noi în România! Am distrus noi destule în România, și acum suntem obligați să importăm toate mașinile și utilajele agricole de care avem nevoie”, susține Ionică Pop.

Ceragrim face performanță

Ceragrim deține la ora actuală trei combine performante, marca New Holland, care au o capacitate de recoltare de 120 de tone de cereale păioase pe zi, un tractor de 240 de cai putere, marca Fend, doua tractoare de 140 K/P, marca New Holland, precum și 13 tractoare românești, alături de toată gama de utilaje specifice muncii în agricultură. “Cu banii în agricultură este destul de greu, dar, fiind totuși o societate parțial integrată, Ceragrim reușește să se mențină pe piață. Desigur că prețul produselor agricole nu este suficient. În marea majoritate a cazurilor, cei care se ocupă doar de cultivarea cerealelor, nu reușesc să-și acopere costurile de producție”, spune Ionică Pop. “Noi, fermierii români, avem un handicap mare față de cei din Occident, la nivelul subvențiilor acordate de stat. Fermierii din Occident beneficiază de subvenții la motorină pe întreg parcursul anului, combustibilul ajungând la o valoare care nu depășește 1,8 RON, iar la noi prețul este în jur de 3,6 RON. De asemenea, diferența de subvenție pe suprafață, la noi a fost anul trecut de 100 de euro, iar în Occident media este de 350 de euro. Să nu mai vorbim de diferența la dobânzile creditelor pe care le accesăm. În prezent la noi se ridică până la 18-20 %, iar afară dobânzile nu depășesc 3-4 procente, la creditele specifice sectorului agricol. În aceste condiții, fermierul român nu va putea fi niciodată la fel de competitiv ca acela din afară, povestește managerul Ceragrim.

Strategia agricolă a celor care au reușit

“După părerea mea personală, statul ar trebui să facă urgent o strategie de dezvoltare în agricultură pe termen scurt, mediu și lung. Această strategie ar trebui concepută de către cei care au reușit în ultimii 20 de ani în România. Nicidecum de către politicieni. Treburile sunt foarte simple, nu trebuie inventat nimic. Ar trebui ca să ne deplasăm în județul Mureș la Silvaur, la Crăiești, la Sălcud, apoi la Interagro, la Porumboiu, la Culiță Tărâță, să vedem ce au făcut ei de au reușit în agricultură chiar și în condiții vitrege. Atunci vom ști de ce avem nevoie pentru a crea condiții optime de a face agricultură. Ministrul ar trebui să-i adune pe toți specialiștii și să-i consulte”, a încheiat managerul Ceragrim.

Legea 18, greșeala fundamentală

În opinia lui Ionică Pop, înainte de ’89, agricultura era bine organizată în privința exploatațiilor agricole. “Erau ferme care aveau suprafețe mari, pe care puteai să faci producție, dotarea tehnică nu era însă suficientă pentru a avea producția solicitată”, spune managerul Ceragrim. El consideră că greșeala fundamentală în agricultura românească s-a făcut odată cu apariția Legii 18, a retrocedării terenurilor pe vechile amplasamente, apărută la presiunea partidelor istorice, în perioada ’90-’91. “Vechile amplasamente, cel puțin la noi în Ardeal, însemnau parcele de 20 de ari, de 30 de ari, 50 de ari, de un hectar. Atunci s-au distrus bazele unei agriculturi performante în România. Dacă nu era presiunea partidelor istorice, dacă se menținea forma de organizare de dinainte 1989, păstrată doar în 1990, era altfel. În 1990, înainte de distrugerea IAS-urilor și CAP-urilor, România a avut cea mai mare producție agricolă din toate timpurile!”, susține Pop.

“Cu toate greutățile existente în acest an, seceta, întârzierile la subvenții, criza economică, Ceragrim va reuși să închidă anul pe zero din punct de vedere financiar!”

“Drumul pâinii începe, practic, aici, pe câmp, continuă la noi în brutărie și se încheie pe masa consumatorului!”

Alin ZAHARIE