Catedrala Mare, spiritul viu al ortodoxismului interbelic

Unirea Transilvaniei cu România în urma Primului Război Mondial a avut consecințe imediate și asupra organizării Bisericii Ortodoxe în principat. Tot în această perioadă se inițiază o adevărată campanie de construire a unor edificii ecleziastice în centrele urbanistice transilvănene, care să corespundă adevăratei situații numerice a populației de religie ortodoxă.

Vechea bisericuță de lemn din Tîrgu-Mureș, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu mai corespundea nevoilor unui număr de enoriași aflat în continuă creștere. Astfel că, în anul 1925, noua administrație locală subordonată statului român va începe demersurile privitoare la construirea unui nou lăcaș de cult. Primarul Emil Dandea și protopopul de Mureș Ștefan Rusu au fost personalitățile implicate cel mai activ în demararea acestui proiect. Condițiile politice ale momentului permiteau ridicarea bisericii în centrul istoric al orașului. Astfel, locul de amplasare ales este extremitatea nordică a Pieței Trandafirilor, unde în trecut se afla fântâna cântătoare a lui Bodor Péter. Biserica va purta hramul „Înălțarea Domnului”, iar punerea pietrei de temelie a fost la 10 mai 1925, de către episcopul Nicolae Ivan. Arhitectul care s-a ocupat de realizarea planurilor și de conducerea lucrărilor a fost Victor Vlad. Lucrările se vor finaliza în 1934 și tot în acest an, la data de 2 decembrie, va avea loc și sfințirea lăcașului de cult.

Dimensiuni impresionante

Datorită dimensiunilor sale monumentale și a suprafeței foarte mari de pictură murală interioară, biserica se numără printre cele mai importante edificii ortodoxe de cult din România. Pentru obținerea unui efect de spațialitate s-a recurs la eliminarea zidului dintre pronaos și naos, delimitarea fiind marcată doar de patru coloane. Deasupra pronaosului și a brațelor laterale ale naosului se află balcoane susținute de coloane din marmură, decorate cu motive geometrice și vegetale, sculptate în relief. Ușa cu deschidere mare asigură accesul într-o antecameră de unde se pătrunde printr-o ușă normală și două uși rotative în spațiul propriu-zis al bisericii.

Frescele anilor *70

Decorarea pereților interiori cu frescă a fost realizată mult mai târziu, în perioada 1970-1986, de către pictorul Nicolae Stoica. În primă fază fusese pictată doar cupola, autorul frescelor fiind renumitul pictor Aurel Ciupe, care în perioada 1932-1940 se afla la Tîrgu-Mureș în calitate de custode al Pinacotecii și de profesor la Școala Liberă de Arte, pe care a înființat-o în oraș. Pereții pronaosului sunt decorați cu medalioane în care sunt reprezentate cele mai importante biserici ortodoxe din Transilvania. O particularitate a acestui spațiu sunt scenele din viața celor doi mitropoliți martiri ardeleni, din secolul al XVII-lea: Ilie Iorest și Sava Brancovici. Cupola este decorată cu un vitraliu cu imaginea lui Isus Pantocrator, iar absida altarului cu un mozaic de dimensiuni impresionante cu Maica Domnului și Pruncul. Scenele de pe pereții celor două brațe laterale ale naosului înfățișează nașterea și învierea lui Isus.

Naosul este despărțit de altar printr-un iconostas de mari dimensiuni. La realizarea acestuia și-au adus contribuția meșterul Traian Bobletec din Nazna, în ceea ce privește elementele sculpturale, și pictorul Virgil Simionescu, cel care a pictat panourile și ușile împărătești. Este alcătuit din patru registre orizontale de icoane, despărțite prin decorațiuni sculptate și aurite: „Isus Hristos învățător”, „Sfântul Nicolae”, „Maica Domnului cu Pruncul”, „Sfântul Ioan Botezătorul”. Următorul registru de icoane ilustrează scene din viața lui Isus, în panouri decorate cu motivul viței de vie. Cel de-al treilea rând de picturi este dominat de panoul central, mult mai amplu decât celelalte. Acesta înfățișează scena cu Isus în mijlocul celor doisprezece apostoli. Cel de-al patrulea șir este alcătuit din icoane cu scene din viața lui Isus și a Fecioarei Maria, iar ultimul îi înfățișează pe cei doisprezece proroci.

(A.B.)