Azomureș vrea 40% din piața românească

În urmă cu exact un an, mare parte dintre angajații Azomureș erau în șomaj tehnic, iar soarta lor părea incertă. Astăzi, piața îngrășămintelor chimice pare să prindă iarăși viață și directorul comercial al companiei, Omer Tunagur, este optimist în privința vânzărilor pe 2010. Ba chiar anunță că Azomureș vrea ca la sfârșitul anului să dețină cel puțin 40% din piața internă, în condițiile în care Doljchim rămâne închisă.

Reporter : Per ansamblu, cum a fost 2009 pentru Azomureș?

Omer Tunagur, director comercial la Azomureș : Nu a fost un an tocmai rău, am vândut foarte bine pe piața internă, cu 85% mai mult decât în 2008. A fost o cerere constantă la intern și cu o politică de prețuri extrem de flexibilă am reușit să ne sporim cota. În momentul de față, acoperim cu produsele noastre cam 80-85% din piața Transilvaniei și Banatului.

Rep. : Aveți deja o prognoză pentru 2010?

Omer Tunagur : Sunt semne bune pentru noi, anul a început neașteptat de bine. Unul dintre concurenții noștri, Doljchim, este închis și rămâne să ne luptăm cu grupul Interagro. Din calculele noastre, cam 50% dintre clienții celor de la Doljchim vor deveni ai noștri. Azomureș are două avantaje față de Interagro, unul geografic, poziționarea noastră în centrul țării însemnând costuri de transport mai mici, și celălalt din punct de vedere al produselor. Pe lângă ceea ce produce Interagro, azotat de amoniu, uree și îngrășăminte lichide, noi facem în plus și îngrășăminte complexe. Apoi, și exporturile dau semne de creștere. Piața își revine.

Rep. : Ce cotă de piață la nivel național țintește, în 2010, Azomureș?

Omer Tunagur : România consumă aproximativ un milion de tone de îngrășăminte chimice pe an. Din acestea, cam 20% vin din străinătate și e vorba, în mare parte, de produse care nu se fabrică în România. Pe restul de 80% ne batem noi cu Interagro. Dacă procentul de 20% pentru importuri rămâne valabil și în 2010, eu cred că Azomureș va ajunge anul acesta egalul Interagro, împărțind frățește cele 80 de procente rămase. Dacă nu cumva, pentru că noi avem o gamă de produse mai complexă, proporția nu o să devină 45% – 35%, în favoarea Azomureș. În orice caz, după o perioadă în care exporturile au însemnat mai mult de jumătate din producția noastră, pentru că așa a fost piața, ne-am întors în forță pe piața internă, cea care a fost dintotdeauna preocuparea noastră de bază. Azomureș înseamnă tradiție…

Rep. : Cum se face distribuția produselor Azomureș?

Omer Tunagur : Noi avem aproximativ 50 de distribuitori, firme private, în toate colțurile țării. Am împărțit piața în trei zone și am numit trei persoane, angajate la Azomureș, care să răspundă de distribuție în acele zone. Acestea au trasee stabilite zilnic, vizitând cei 50 de distribuitori și având grijă ca, din punctul de vedere al Azomureș, aceștia să aibă toate condițiile pentru a-și face treaba bine. Datorită poziției noastre geografice, am reușit să stabilim prețuri unice la produsele noastre, indiferent în ce colț al României se vând ele. Pentru fermieri am editat un ghid care oferă explicații concrete privind utilitatea îngrășămintelor, ghid pe care-l pot găsi la distribuitorii noștri.

Rep. : Se tot vorbește despre o strategie pe agricultură a României. Cum ar trebui să arate aceasta?

Omer Tunagur : Nu-mi dau seama, din punct de vedere tehnic, însă oricine care este implicat în acest domeniu știe că agricultura are nevoie de atenție maximă în acest moment. România are un istoric foarte frumos în privința agriculturii și poate să redevină ce a fost odată. Noi avem o vorbă, în Turcia: aaAi toate ingredientele pentru a face halva? Da? Atunci de ce nu faci halva?AA Se potrivește de minune Guvernului României: aaAveți toate ingredientele pentru a face agricultură? Da? Și atunci de ce nu faceți?AA Și sunt ingrediente, e evident că România este binecuvântată cu condiții naturale cum nu multe țări au. Cred că o mare problemă a agriculturii românești este divizarea parcelelor care se cultivă. Suprafețele sunt prea mici și agricultorii nu colaborează între ei, ca și în alte țări. Apoi, o a doua problemă stringentă, este accesul la finanțare, la credite agricole cu dobândă rezonabilă. Și, vedeți, că la capitolul finanțare nu menționez neapărat acele subvenții, care vin gratis de la stat. Nu am aveam nevoie de mai nimic gratis dacă băncile ar înțelege să crediteze avantajos agricultorii. În al treilea rând, cred că ar trebui ca oamenii să fie învățați cum se câștigă și cum se folosesc acele fonduri structurale din Agricultură. Sunt câțiva care câștigă, își dezvoltă afacerile, bravo lor! Majoritatea fermierilor însă nu știu cu ce se mănâncă aceste fonduri europene. Nimeni nu le-a explicat. Și de ei profită unele firme de consultanță, care le cer bani în avans pe niște proiecte care nu pot avea șanse sigure de reușită.