Avantajele Pieței unice europene

Diversitate și calitate crescută a produselor și serviciilor. Mobilitate și un nivel mai ridicat de formare profesională. Piețe de capital mai eficiente care să ducă la o creștere economică mai rapidă și la crearea de locuri de muncă. Reducerea birocrației pentru micile întreprinderi. Sunt doar câteva din avantajele oferite de Piața Unică Europeană.

Piața unică europeană reprezintă piatra de temelie a construcției economice europene, un spațiu vast de peste 450 milioane de locuitori – în Europa lărgită -, fără frontiere interne, în care bunurile, serviciile, persoanele și capitalurile circulă liber, fără restricții, la fel ca în interiorul unui stat. Acest proces evolutiv a fost posibil prin înlăturarea obstacolelor din calea unificării piețelor naționale, a taxelor vamale de import și export, a vizelor și a controlului cetățenilor și la trecerea frontierelor statelor din spațiul Schengen, liberalizarea piețelor naționale de servicii și de capital. Este, în primul rând, meritul fostului președinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, care în 1985 a lansat Cartea Alba, un document programatic care prevedea pașii ce trebuiau făcuți de către statele membre, pentru realizarea celor patru libertăți fundamentale ale Pieței unice europene, având ca finalitate accesul cetățenilor la o gamă variată și cu un grad mai ridicat calitativ de produse și servicii, prețuri mai mici datorită concurenței între firmele din spațiul european care aveau astfel acces la piețele naționale ale altor state, la scheme de securitate socială mai solide, la locuri de muncă în oricare stat membru, fără discriminări pe bază de naționalitate. Aceste 4 libertăți fundamentale sunt interdependente și sprijinite de diverse politici, cum ar fi politica de concurență, socială sau de mediu.

Cum funcționează Piața unică ?

La baza funcționării Pieței interne stau principiile non-discriminării și recunoșterii reciproce dezvoltate printr-o bogată jurisprudență a Curții Europene de Justiție dar și prin aproximarea legislațiilor în domenii tehnice unde diferențele legislative dintre statele membre erau prea mari. Astfel, legislația europeană interzice categoric tratamente diferite, în funție de naționalitate, în aceleași circumstanțe, spre exemplu, produsele importate trebuind a fi tratate, din punct de vedere legal, la fel ca și produsele interne. În concordanță cu principiul non-discriminării, principiul recunoașterii reciproce presupune că un bun legal fabricat și comercializat într-un stat membru poate fi comercializat în orice stat membru. Astfel, în celebrul caz Cassis de Dijon, o societate germană dorea să cormercializeze pe teritoriul francez o băutură spirtoasă care nu avea gradul de alcool cerut de legislația franceză pentru acel tip de băutură, Curtea Europeană de Justițe a statuat că un bun legal fabricat sau comercializat într-un stat membru poate fi comercializat oriunde pe întreg spațiul comunitar. Statul de destinație al bunului trebuie astfel să accepte comercializarea acestor produse pe teritoriul lui, dacă nu aduc atingerea interesului public, mediului și protecției consumatorului. Este un drept, pe care comercianții, poate din necunoaștere, îl ignoră – și încearcă să se adapteze regulilor naționale din statul membru, chiar dacă din punct de vedere legal nu este necesar acest lucru, fapt ce duce la o creștere a costurilor de producție și în final la un preț mai mare pentru consumatori. Recunoașterea reciprocă se aplică în domeniile nearmonizate – acele domenii în care nu există directive comunitare de aproximare a legislației statelor membre – însă nu în mod automat. Statul de destinație poate verifica nivelul gradului de protecție oferit de respectivul produs în comparație cu cel oferit de un produs național. Deși acest principiu este specific liberei circulații a bunurilor, el își găsește aplicare și în ceea ce privește serviciile, spre exemplu, recunoașterea reciprocă a diplomelor sau calificărilor profesionale, în baza cărora deținătorul lor poate lucra legal în orice stat membru. Aproximarea legislațiilor statelor membre s-a dovedit un proces destul de greoi, datorită specificațiilor tehnice foarte diferite ale statelor membre referitoare la mărfuri, fapt ce presupunea negocieri îndelungate între statele membre, finalitatea lor fiind de multe ori incertă. Noua abordare propusă se orientează pe îndeplinirea, de către produse, a cerințelor esențiale de sănătate siguranță și protecția mediului, definirea standardelor tehnice fiind acum responsabilitatea organismelor europene specializate, cum ar fi: Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (CENELEC) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI).

Beneficiarii Pieței unice

Principlaii beneficiari ai Pieței unice europene sunt, desigur, cetățenii statelor membre, dar și agenții economici. Granițele naționale între statele membre au fost practic desființate. Piața unică rezultată a făcut ca bunurile, persoanele și serviciile să poată circula liber pe întreg teritoriul UE și a deschis posibilități economice și de muncă ce au transformat viața a sute de milioane de europeni. Acum, datorită Uniunii Europene și a Pieței sale unice aflate în continuă dezvoltare, beneficiem de libertăți noi. Acestea sunt libertatea de a călători, de a munci și face afaceri în străinătate, libertatea de a alege dintr-o gamă mai mare de bunuri și servicii și de a beneficia de toate drepturile consumatorului când îți faci cumpărăturile în afara țării tale. Posibilitatea de alegere oferită consumatorului este vastă: gama produselor oferite la vânzare pe tot cuprinsul Uniunii Europene este mai largă decât înainte și, în majoritatea cazurilor, prețurile pot fi ușor comparate datorită introducerii monedei EURO. Producătorii trebuie să mențină prețurile la un nivel scăzut, deoarece ei vând pe o singură piață concurențială uriașă. Recunoașterea reciprocă a standardelor tehnice înseamnă că produsele care sunt vândute în mod legal într-un stat membru pot fi comercializate în toate celelalte. Serviciile transfrontaliere se dezvoltă rapid: asigurările, bunurile imobiliare, transporturile și turismul fac parte dintr-o gamă largă de servicii care sunt oferite de companiile cu sediul într-un stat membru clienților din alte țări. Conceptul de cetățenie europeană este definit cu claritate. Cetățenii europeni au nu numai posibilitatea de a candida în propria țară, dar au de asemenea dreptul de a candida pentru Parlamentul European și în alegerile municipale din statul membru al Uniunii Europene în care locuiesc. Capitalurile – investițiile de care au nevoie firmele pentru a se constitui și dezvolta – circulă ușor în cadrul pieței unice, susținând companiile și generând locuri de muncă. Liberalizarea serviciilor a dus la reducerea costurilor împrumuturilor și oferă consumatorilor posibilitatea de a alege dintr-o paletă mai largă de produse de investiție – cum ar fi planuri de economisire și pensii – pe care le vor putea cumpăra de oriunde vor dori în Europa.

Noi locuri de muncă

Preocupată de persistența ratelor ridicate ale șomajului în UE, reuniunea la vârf de la Lisabona a adoptat un program ambițios de creare de locuri de muncă destinat să ridice rata de ocupare a forței de muncă pe ansamblul Uniunii de la 60% din populația activă la 70%. Acest obiectiv indică necesitatea ca, până în anul 2010, Uniunea Europeană să creeze 20 milioane de noi locuri de muncă, dintre care 11-12 milioane pentru femei și 5 milioane pentru lucrătorii mai vârstnici. Comisia recomandă un volum mai mare de fonduri publice în vederea pregătirii profesionale a muncitorilor, revederea sistemelor fiscale și de prestații sociale pentru a încuraja oamenii să muncească și un mai mare efort pentru eliminarea discrepanțelor în materie de salarii între bărbați și femei și pentru diminuarea ratelor de abandon școlar.

Florin CEUȘAN