Jurnal de pe frontul Aquaserv
Eu, general de osti, Lucian Racz, si principe peste Administratia Domeniului Public, prin puterea ayatollah-ului Dorin Florea, fost-am investit sa diriguiesc peste aceasta ostire a apei prin voia Adunarii Generale a Actionarilor întrunita la Anno Domine 2009, în ziua de 27 aprilie, dupa ce l-am învins în lupta dreapta în AGA pe fostul general si presedinte de CA, Daraban Otto. Pentru a-i lua locul fost-au numite doua persoane, subsemnatul si Sergiu Horobet pentru a duce mai departe indicatiile trasate de la Primarie.
Ceva însa s-a întâmplat pe parcurs si acum la un an de zile, principala noastra suparare ramâne ca cel mai mare datornic este Primaria Târgu Mures, dupa cum am consemnat în jurnalul de front. si acum ne datoreaza aproape 6,5 milioane de lei pentru facturile de apa. Apa rece. Din pacate, exemplul lor de indisciplina nu este singurul. Apoi, or fi ei constructori mari dar nici pe Contranscom Benta sau pe Scorillo Prod nu i-am uitat si nici chiar pe surioara noastra într-ale suferintelor bugetare, Energomur. Ei însa, pare-se ca da, de nu ne-au platit nici acum facturile restante. Noi mai asteptam ca sa îi mentionam la raportul de dimineata.
În anul ce trecu parca si platitorii pentru spalat cu apa rece – calda se mai întâmpla sa nu prea fie – s-au facut mai lenesi. Pâna acum ne virau în conturi banii pâna la 114 zile, dar se facura mai indolenti si ne platesc la 122. Ne-am gândit noi la niste masuri, dar nu o sa le placa atunci când o sa li se lipeasca camesa de spate ca nu au nici gram de apa rece, cel putin.
Nu am scapat nici de razboaie. Daca dinspre primarie am avut parte de liniste si ne-au lasat sa lucram, dar cu toate acestea nu uitam ca ei tot uita de facturi, iar cu autoritatea judeteana si ADI Aqua Invest am cazut la pace, purtam batalii cu Oficiul de Plati si Contractare Phare (OCPC) si, va vine sau nu sa credeti, cu neseriosii aia de la Dytras.
Nu stim ce vor exact cei de la OCPC, dupa ce i-au speriat cei de la Departamentul de Lupta Antifrauda, de ne-au gasit chiar pe noi tapi ispasitori si ne ataca cu o factura platita de 2,378 de milioane de euro. Noi am încercat o mediere, explicându-le ca daca s-au dat prea multi bani, noi nu avem nicio vina pentru ca, daca au uitat si au ramas fara lecitina, chiar ei au angajat consultantul international, ei l-au platit prin 2006, când noi am preluat proiectul doar prin 2008. Mai mult, Comisia Europeana a supervizat licitatia, aceeasi autoritate care i-a recomandat DLAF sa schimbe putin constatarile pe ici, pe colo în punctele esentiale. Acum ne razboim pe la Curtea de Apel Tîrgu Mures, unde am câstigat deja o batalie importanta, de le-a suspendat astora intentia de a ne executa silit. Noi credem în balanta justitiei si de aceea n-am prevazut vreun ban ca sa platim vreodata aceasta factura. Fie ce-o fi.
ai de la Dytras, neseriosii aia de ne-au purtat cu zaharelul lucrarilor si ne-au tot ametit ba ca astazi, ba ca mâine s-au dus sa ne pârasca la Curtea de Arbitraj Comercial. Tupeu maxim dupa ce vreun an si jumatate am tot tacut si înghitit în speranta ca vom vedea vreodata gata uzina de apa modernizata. Acum ar vrea sa ne ia, pentru ce n-au facut vreo 1,2 milioane de lei. Curat banditi, dar nici noi nu cedam. Asa sa ne ajute arbitrii comerciali sa înteleaga si spaniolii ca noi am reziliat contractul ca si-au batut joc de 150.000 de suflete care asteptau apa pasteurizata.
Ar fi mai fi multe de spus din acest razboi, dar închei si va urez sa aveti sanatate ca apa v-o dam noi.
