Triunghiurile contraatacă

Prin Thales, Pitagora și Euclid grecii au dat prima formalizare europeană a geometriei triunghiului. Andreea Bănică își aduce contribuția revoluționară la redefinirea în spațiul relativist pubian a triunghiului, etalându-l în direct, corect centrat pe ecran, lăsându-l pe bietul român cu telecomanda umflată în palmă și cu bateriile zăpăcite de furoare lubrică.

De fapt, la emisiunea Femeile contraatacă din șapte martie, Andreea nu și-a ilustrat lecția de geometrie prin propriul triunghi, ci a recurs la oferta de altfel dezinvoltă a unei manechine croite după toate regulile proporției clasice.

Dacă n-ați urmărit emisiunea vă compătimesc, voi încerca să vă redau câte ceva din caracterul ei revelator. Pe scurt, Andreea Bănică având printre invitații de parte bărbătească pe Fizz, Pepe, Bogdan (Bliss), Liviu (LA) și încă vreo doi pe care nu i-am cunoscut, iar de parte femeiască pe Gina Pistol, Anamaria (Demmo), Sorana (ASIA), Daniela Gyorfi și n-am mai reținut cine, inventează tot soiul de probe pe care băieții trebuie să le parcurgă. Trec peste mai multe, întrucât pentru tema mea de geometrie este relevantă aceea în care băiatului i se aducea în față o manechină înveșmântată, iar el trebuia să facă un teribil efort de imaginație și să spună ce fel de dessuuri împodobesc poponețele simandicoase ale tinerei. Primul care se exprimă, destul de aproape de realitate, este Pepe. Apoi vine rândul lui Fizz. Intră în scenă manechina elegantă, rochie strânsă pe talie, combinație de roșu și negru, curajos reliefată pe sâni, jos largă și lungă până-n pământ. Fizz își amplasează pe obraji zâmbetele din stocul special dedicat zilei femeii, dă alarmă la neuronii de protocol și se pune pe gândite. Crede el, dată fiind combinația de culori a rochiei, chiloții ar trebui să fie roșii sau negri, în nici un caz tanga, iar sus, ghicește bine el, nu poartă sutien.

Cu fața ei încununată de zâmbete, dezinvoltă în gesturi și mișcări, fata își desface fermoarul lung, lasă să se prăbușească la podea valul rochiei, din care crește fructul strălucitor al nudului, străjuit doar de pecetea magicului triunghi pubian. Pe care ochii bulbucați ai lui Fizz, cuprins de-o spontană revelație, patinau ca pe arama unei centuri de castitate. Problema imediat ivită în neuronii zbanghii ai lui Fizz era, desigur, dacă triunghiul pubian se înscrie în canonul clasic euclidian, adică suma unghiurilor lui este egală cu două unghiuri drepte sau, dimpotrivă, variază incalculabil în spațiul non-euclidian. Problemă la care nici măcar Albertus Magnus, nici Janos Bolyai n-ar fi putut răspunde pe loc.

Confiscat repede de sinergia priveliștii, Pepe, la o expertizare fulger, își exprimă opinia de ornitolog versat constatând, cu tandră diminutivare, că manechina ostentează tactic cu un exemplar din colecția de păsărici. Emoționată și recunoscătoare, într-adevăr, păsărica manechinei își scoate clonțul din molcoma ei glugă labială și ciripește a salut, când spre Pepe, când spre Fizz, când spre Fizz, când spre Pepe, după cum ritmul pașilor fetei îi înclina gâticul, când spre stânga, când spre dreapta. Lui Fizz i s-a tăiat maul. Pepe mai întâi a simțit cum i se dezlipește părul de pe cap, i se zburlește freza ca la un leu feroce, cum îi vâjâie urechile, încălzite ca niște electrozi până-i evaporă gelul din păr, apoi cum i se topește în palmă bara de care stătea rezemat. Pentru câteva clipe, o, de-ar fi durat o veșnicie, Oana Zăvoranu fusese înghițită de abis. Pepe flutura apoteotic pe deasupra acelui paradis de carne interzisă, din care emanau parfumurile unor promisiuni nesfârșite. Ochii lui Fizz continuau să se scurgă ca niște sateliți de lumină moale pe fesele manechinei ce tocmai ieșea din scenă, urmată de trena oftaturilor bărbătești.

În totala mea lipsă de discernământ în ce privește cultura media nu am reacționat decât estetic, norocul de-a fi nimerit peste o astfel de emisiune mi-a picat ca o mană cerească. De altfel tot estetic mă raportez și la scălâmbăielile atroce ale băieților ce se dau nemaipomenit de funny, care scriem din toți rărunchii să fie cool, pentru că stupiditatea îmi pare o lipsă de gust. Tot estetic mă raportez și la chicotelile pițigăiate, stridente, ce debordează alandala din gura Andreei ca dintr-o piatră de polizor. Îi sunt extrem de recunoscător Andreei Bănică din rațiuni strict naționale. Văd că face eforturi constante, zbuciumate, de-a aduce anotimpuri prielnice pentru păsăricile româncelor, cu dezinvoltura insinuantă a celei care și-a văzut omologată în reviste de specialitate propria zburătoare intermembrală. A dat de lucru multor geometri conjuncturali – în timpul cursurilor universitare plicticoase, la examene după ce au terminat subiectul și-și așteaptă colegul, prin veceuri în nefastele ore constipate, chiar în cadă, când apa fierbinte desjugă mădularele amorțite -, ce s-au apucat să calculeze și recalculeze unghiurile triunghiului ei, expus între paginile fine ale revistei Playboy.

Resimt un soi de mândrie națională văzând cum fetele noastre dovedesc o tot mai îndărătnică pasiune pentru geometria triunghiului, cum după decenii întregi de ocultare și hibernare, după o întreagă epocă de exil și întunecare păsăricile simt de departe un vânt prielnic, un aer cald și primitor și se ridică zglobii, voioase și nostime din cuibul româncelor. Dar acum emancipate, gata să se exprime, să-și pledeze cauza, să iasă la atac, să dea concerte publice. Ce poate fi mai minunat pentru românul sătul decât să stea întins pe sofa, să privească la televizor și să se lase legănat de beatifica muzică a păsăricilor?

Ca persoană pasionată la modul cel mai grav de destinul acestei nații, cred că ar trebui organizate adevărate olimpiade, cu medalii, premii, campanii mediatice, tot tacâmul pentru celebrarea rarisimei specii avicole a româncelor. Iar câștigătoarele să devină blazon național, păsărica lor imortalizată în monumente să călăuzească idealurile tinerilor, să cânte la urechea trecătorului de pe toate gardurile, să dea binețe pe la intersecții, să spună „Drum bun!” la trecerea dintr-un județ în altul. Iar pentru străini păsărica poliglotă să se exprime frumos cu „Bon jour!”, „Buenos días Senõr!” sau „It’s been a pleasure meeting you! I hope to see you some time again!”

Vali MUREȘAN