Metode de gherilă urbană

Despre conflictul interetnic de la Târgu Mureș, din martie ’90, s-a vorbit mult. A fost întocmit și dat publicității și un raport, dar care a evitat să pună punctul pe “i”. S-a vorbit foarte puțin și despre amploarea fenomenului respectiv în comunele limitrofe – cum ar fi de exemplu Sângeorgiu de Mureș. Din comisia de anchetă a evenimentelor petrecute atunci au făcut parte personaje precum, Gelu Voican-Voiculescu, Mircea Chelaru…La 15 ani după acel nefericit eveniment întrebările rămân. Mai mult chiar, ele se amplifică pe măsură ce timpul trece și actorii principali dispar. Uneori inexplicabil.

Evenimentele de la Târgu Mureș din martie ’90, au atins și localitățile din jur. În concepția “regizorului din umbră”, aceste evenimente trebuiau să constituie scânteia necesară pentru izbucnirea unor conflicte asemănătoare și în alte localități din Transilvania locuite compact de populație de etnie maghiară. Cele preconizate nu au reușit în totalitate din diverse motive. Un moment al acestui scenariu îl reprezintă și barajele ridicate în data de 20 martie pe ruta Târgu Mureș – Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș, cu scopul de a împiedica afluirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Instalarea de baraje fixe sau mobile reprezintă una din cele mai la îndemână metode de luptă, specifice gherilei urbane. Nu este foarte complicat și se poate învăța din mers. Totul este să existe un plan și ele să fie executate într-o concepție unitară. Condiția de bază este să fie un coordonator și un mic “stat major” cu o pregătire militară minimală.

Barajele și rolul lor

La Dumbrăvioara au fost instalate pe șosea 3 baraje cu câte 30 de oameni fiecare. La Ernei, drumul a fost blocat cu un autobuz unde acționa un grup de 40-50 de oameni, iar la Sângeorgiu de Mureș un alt baraj unde a fost plasat un tractor cu remorcă și instalați circa 50 de oameni. A fost cel mai eficient și mai bine consolidat dintre toate. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș – Sovata, Râciu – Târgu Mureș și Band – Târgu Mureș. Peste tot, cei ce au asigurat paza barajelor – cetățeni de etnie maghiară – înarmați cu bâte, lanțuri, furtunuri de cauciuc, legitimau mașinile, iar cele ocupate de români au fost avariate, pasagerii bătuți, huiduiți și alungați. Pe data de 21 martie după amiaza, barajul a fost spart de tancurile M.Ap.N. La ancheta care a avut loc ulterior, s-a stabilit că cei agresați la aceste baraje au fost de ordinul sutelor, dar cei mai mulți și-au retras plângerile fie de teamă, fie pentru a evita complicațiile unor procese îndelungi.

Stabilirea pagubelor

La 15 ani după acele evenimente, cetățenii din Sângeorgiu de Mureș implicați în acele evenimente, sunt încă reticenți față de cele întâmplate. Foarte multe din acele fapte reprobabile s-au petrecut pe fondul unui consum excesiv de alcool. “În data de 20 martie 1990, pe la orele 17, scria Victor Niță de la cotidianul “Expres”(nr.5 din 11 februarie 1991), numitul Nagy Odon, angajat ICRA, domiciliat în Sângeorgiu de Mureș, a mobilizat țiganii din comună împreună cu gestionara bufetului din localitate (prenumele acesteia e Rozalia), dându-le băutură gratuit și sticle de benzină. Cei doi instigatori au fost ajutați de numitul Balasz, gestionar la magazinul alimentar din localitate și de către șoferul Pista, angajat al IJTLM…” Din dosarul de cercetare penală a reieșit faptul că au fost agresați cetățenii români din mașinile 3-MS-9971 (conducător Vasile Gliga), 1-BN-4589 (conducător Mircea Șuteu), 3-MS-3646 (conducător Petre Traian), 4-MS-3716 (conducător Mircea Bucin), 21-MS-2219 (conducător Ioan Covaci), 31-MS-1228 (conducător Marin Preda), precum și pasagerii aflați în autobuzul 31-MS-974 ce circula pe ruta Târgu Mureș-Băla. Au mai fost agresați pasagerii din autovehiculul 31-BN-1020, șoferul unei autosalvări de la Reghin și câțiva gazetari de la Piatra Neamț și Bacău care se aflau în concediu în județul Mureș. Pagubele totale au fost în sumă de 245.690 de lei. Cetățeanul Ioan Nistor a rămas infirm pe viață în urma violențelor suferite.

Procesul… și justiția lui Dumnezeu

În procesul care s-a desfășurat la Baia Mare au fost pronunțate sentințe în cazul a doar șase cetățeni: Suto Jozsef (de 33 de ani), Puczi Bela (de 42 de ani), Toth Arcadiu (de 33 de ani), Szilvester Kiss Peter (de 45 de ani), Szilagyi Ioszef (de 32 de ani) și Lorincz Ioszef (de 32 de ani) din Sângeorgiu de Mureș. Normal ar fi fost să fie inculpați și primarul Berekmeri Ioszef și cei doi preoți, romano-catolic și reformat care au incitat la acțiune. Iată spre exemplu, ce spunea ziarista Ramona Lazăr de la ziarul “Eșantion”din Cluj (septembrie 1990), una dintre cei care a urmărit procesul îndeaproape: “Sufletul acestei acțiuni a fost primarul localității, Berekmeri Ioszef și cei doi preoți, romano-catolic și reformat. Din declarațiile celor implicați reiese că ei au încurajat aceste acțiuni…Cei cercetați recunosc că au fost puternic influențați de îndemnurile lor”. Dar ei au scăpat de proces și nu au fost singurii. Interesele de moment au dictat “expedierea” rapidă a cauzei, iar pedepsele au fost blânde și în cazul celor șase, între unu și opt ani de închisoare, cu îndeplinire la locul de muncă. Deși oameni tineri, după cum ați putut observa, mulți au murit la un timp destul de scurt după evenimentele petrecute la Sângeorgiu de Mureș. Primul care a murit a fost Toth Arcadiu, apoi preotul romano-catolic…Preotul reformat a văzut și el moartea cu ochii, supraviețuind aproape miraculos unui accident de mașină. Au mai urmat și alții. La 15 ani după acele evenimente relațiile între români și maghiari sunt relativ bune. Nimănui nu-i mai face plăcere să-și amintească de cele petrecute atunci. Doar aparență de normalitate sau într-adevăr lucrurile au reintrat pe făgașul lor normal? În mod cert însă, în acele momente glasul rațiunii a fost înăbușit.

Adrian POP