Portativul portocaliu
Au venit si Zilele Târgumuresene, si ca sa pastram traditia, trupa Iris a re-re-re-revenit la Târgu Mures. Cei de la Iris au urcat duminica seara pe scena mare din Cetatea Medievala (asa sunau informatiile noastre înainte de a închide editia), în ultima zi a sarbatorii orasului, ca un corolar la consumul de bere mici si alte tabieturi traditionale.
Nici nu s-a terminat bine distractia, si urmeaza un altfel de festival, derulat pe o perioada (ne)limitata, unde protagonistii nu mai sunt formatiile rock, ele fiind înlocuite de sindicate. Daca trecerea de la bal la spitalul social s-a facut cu pe acordurile celor de la Iris, sa vedem cam ce mesaj poate sta la baza protestelor celor usurati de stapânire cu 25 si 15 %. Se stie foarte bine ca relatia dintre sindicate si Guvern nu este una prea romantica, de mult încrederea reciproca a cam disparut, vorba cântecului :
“Sa nu crezi ce-ti spun acum,Vorbele-mi sunt vânt nebun, Sa nu crezi ce-ti spun acum, Chiar de eu îti spunâ€. În festivalul nemultumirilor, îsi face loc un alt personaj, unul central, sprijinit de o briza portocalie, stapân la cârma tarii. Dar, si de aceasta data, nemultumitii, parca tot mai osteniti, danseaza precum niste pinguini veseli, dade corabia se va clinti. si iar ajungem la vorba cântecului :â€Lumea-i obosita, Putere nu mai are, Corabia s-o prinda, Sa o arunce-n mareâ€. Daca tot e sa navigam pe mari si oceane, cu sperantele nostre, în ultimul cincinal, am cam luat-o pe uleiul Marii Portocalii, care a înlocuit cu (in)succes Marea Noastra Neagra. Dar, portocaliul uneori dauneaza prea tare vederii nostre pozitive si cârmaciul sef, însotit de tot alaiul sau, se urca pe catarg si încep cu totii a cânta în cor : “Ei, prietene! Cum e acum? Sa vezi lumea ca un portocal, Ei, da!…stiu ca poate doare!†Dar ce, ca numai noi vedem Orange?â€. si asa, cu mic cu mare, ca ultima solutie, bugetarienii ies în strada, sau cel putin asa au promis, convinsi ca vocea lor va fi acum auzita. Dar, otita va fi din nou la moda, atât pentru cei din strada, dar mai ales pentru cei din jurul tandemului B & B ( Basescu, Boc), care nu le vor ramâne datori, servindu-le refrenul : “Ai, ai crezut ce ti s-a spus, Ai semnat iar ei au pus, În ipoteca viata ta, Oare cât poti îndura, Sa nu poti schimba ceva ?†Astea fiind zise, sau mai bine cântate de cei de la Iris, intram în sezonul estival, cu un handicap donat cu darnicie de actualul Guvern, corabia nationala fiind acum mult mai usoara, la fel ca si visurile celor 22 de milioane de români. Viata merge înainte oameni buni, chiar daca criza va va bate la usa : BOC! BOC!, ca sa va ceara o pasuire de înca câtiva ani. si deschidem, si asteptam cu optimism vântul cald al schimbarii dupa greva generala sau mergem la teatru, si ne delectam cu piesa regizata de Laurentiu Blaga, Usa închisa? Eu unul, prefer a doua varianta.
