Dulcea respiratie a Amaliei la Festivalul de la Avignon

Multe gâfâie în jurul nostru sub povara timpurilor prezente, extrase parca dintr-un film medical, prost regizat, pe baza unei retete compensate de ideea de normalitate. Tuseste economia, industria, agricultura, si multe alte domenii dupa reumatismul acumultat în cei 20 de ani de libertate. si asa, în loc sa rasuflam si noi usurati, suntem nevoiti sa asistam cum ne sufla altii ziua de mâine.
Dar sunt si altii printre noi, care respira un aer placut si frumos, care mai scot capul în lume, dovada ca mai avem si noi cu ce ne mândri. Ce ati facut în ultimii cinci ani? suna o întrebare la moda imediat dupa Revolutie. Daca multi se cam bâlbâie si azi sa dea un raspuns, aici incluzând si pe cei care ne conduc, altii pot chiar dubla raspunsul, putând cu mândrie sa-si justifice ultimlul deceniu de activitate. Deja sectiunea Underground are zece ani de existenta în familia Teatrului Ariel, caci despre el e vorba. De cinci ani, a nascut un personaj frumos, pe nume Amalia, care se alatura altor copii minunati ai familiei. Amalia a venit pe lume sub ocrotirea condeiului Alinei Nelega. A tot crescut Amalia, si iata ca la cinci ani, a ajuns sa fie prezenta pe scenele României, dar si în strainatate. si cum planul cincinal avea nevoie de o încununare, Amalia a ajuns sa fie prezenta la unul din cele mai prestigioase festivaluri de teatru, cel de la Avignon, din Franta. si nu va ajunge oricum. Spectacolul „Amalia respira adânc†va poposi în aceasta duminica chiar în “Sala Jean Vilarâ€, care poarta numele fondatorului celebrului festival francez. Sa nu-i uitam pe colegii Amaliei, cei care o vor însoti în Franta, Alina Nelega, cea care îi da viata, Monica Ristea Horga, care da prestanta scenica cautarilor ei prin epoca comunista, si nu în ultimul rând, regizorul Gavril Cadariu. Astfel, la doua decenii de la încercarile personajului Amalia de a razbate prin bezna rosie a comunismului, Teatrul Ariel, respira aerul tare al Avignon-ului,  dovada ca nu doar promovarile în Liga lui Mitica, sau cine stie ce alta mare realizare de pe Malul Poklosului, sunt demne de consemnat. Cu atât mai mult ca, Amalia îmbraca minunatul costum al Arielului, al teatrului, nicidecum vreo croiala rosie ori portocalie.