Vocea poporului
Raspunsul Ravecai de la tara catre prietena sa Letitia
„Draga, Letitie tu, draga!
Apoi io asa mi-s, mai de la tara, no, sa stii ca nu m-am schimbat! Multam fain de ravasa. În primele mele rânduri, vreu sa-ti dau de stire ca suntem binie, sanatosi, ceea–ti-am dori sî tie, sa-ti dea Dumnezo! Apoi Letitie draga, sa stii tu de la minie, ca e bai mare sî pi la noi!
Dupa ce au stricat astia colectivu, de au furat tat ce nu era legat cu sfoara sau sî mai binie cu sârma, apai nimeni nu s-a mai ocupat de agricultura! Au furat pâna si gardul ceapeului! Apoi un timp au facut niste birouri pi acolo, era unu’ din Franta de vroia sa cultive tutun. N-o mers, apai dus a fost!
tii minte, Letitie, când eram noi copchii, ce meream la furat cucuruz de la colectiv? Ce holde de grâu, mama-mama! si când vinia toasu în vizita de lucru, ce multamit era de cucuruzul înalt pâna la cer, de Joiana saraca, vacuta lu’ sinu, de abia o mai tîneau chicioreale dupa se o plimbau pi la tri-patru sate pi unde tresea toasu Ceausescu! Vaaai! Nu plâng, tu, nu plâng dupa vremurile alea, da le pase, ca ala de-o fo bogat p-atunci, asa âi si acum!
Auzi, tu Letitie! Apai nu râde tu de minie, ca io ase scriu precum vorovesc. ase îmi plase mie, da’ mai stiu pi unde sa pui virgula sî de-astea, ca tare bun o fo’ dascalu nost’, saracu domn Pop, s-o prapadit, anu’ trecut, tu!
No, si cum zîseam, greu ne descurcam sî noi p-acilea! Am un pic de gradina, am capatat înapoi si din pamântu’ lu’ mosu’, da sa stii ca mult am umblat pâna ni l-au retrocedat, cica! Apai o holda e dinsus de vale, o juma’ e dinjos de –a lu’ tonu si tat ase! Da’ binie macar ca le-am capatat îndarat! De acolo mai scot ceva de-ale gurii, da amu nu’s cum va fi, ca astia nu ne mai lasa în obor numa’ cu mieii cu cercei, dejaba cresc un purcel ca tre sa-l adorm înainte sa-l taie sogoru’ si ce sa-ti mai zîc, ca doar voi le stiti mai binie pi la oras, ca noua nu ne zîce nime ninica!
Chiar binie ca veni vorba, poate îmi zasi tu care-i treaba cu denumirile alea pompoase pi la oras, de îi zîse auzi „Directia Pentru Agricultura si Dezvoltare Ruralaâ€-am copiat-o, nu ti speria ca nu eram în stare sa ghicesc io singura! No, zî-mi tu mie ce-i aia? La ce foloseste? Apoi mai e alta sî mai sî cu nus ce sî de pescuit! Da nici astea nu-s de spariet ase ca alea cu masurile. 123 sî tot ase. Niste cifre de zici ca –i numaru ‚ de tilifon a lu’ Marioara din Toroc. Ca ea are telular, tu! Treaba e ca de nu te prisepi la d-astea tre sa platesti omu’ care se prisepe sî daca nici ase nu esti selectat, cica nu iei bani di la Uie. Apai fara bani, draga Letitie, nu meri nis’ pân‚ la poarta!
Da’ sa nu ma plâng, ca ma sfadeste Gheorghe al meu, care zîse
se ca raul abia amu vine! M-au spariet inundatiile di pi la sarasii miei moldoveni-stii ca buna di pi acolo se traje, apoi io cum tîn la damienii, no, sarasii de ei!
Tu, Letitie, tu! Apai sa nu-mi zâsi tu mie Raveca, daca n-o sa faca bum iara mamaliga! ase nu se poatie, tu! sina ia tri lei pensie, de urmas ca ea n-o lucrat pi la colectiv. Ca a fo’ femeie di la oras, o tinea Petre a lu’ Ticu, ala de s-o chierdut tati banii la pokar! Amu nus cum s-or descurca, da bionie macar ca nu-i mai taie cinspe la suta! As mai sta la taclale, Letitie draga, daî tre sa bag pasarile în cotieti, tu ca parca sta sa ploaie!
Apai sa ma lamuresti tu cu chestiile astea noi, ca nu ma prisep la ele! Sa aveti sanatatie, ca-i mai buna decât toatie!
Va asteptam la noi, Letitie draga!
Doamne ajuta!â€
