Grupul muresean de rezistenta Grigorescu-Cândea-Voinescu

Doua grupuri de rezistenta anticomunista. Unul având centrul de actiune în zona Sibiu-Medias-Sighisoara, celalalt în zona Rastolita-Deda-Vatava-Reghin. Ambele grupuri au folosit metode similare de actiune si au actionat aproximativ în aceeasi perioada. Desi în plan teritorial erau situate relativ aproape, nu a existat o minima coordonare a actiunilor desfasurate. Lipsa unitatii de comanda – un principiu eficient de conducere militara -, dar si lipsa unei conspirari depline, a facilitat lichidarea acestora de catre Siguranta statului, devenita ulterior (din august 1948) Securitatea statului. Credinta într-o idee, daruire pentru o cauza si sacrificiul suprem…ramân însa exemple pentru o generatie care înca nu s-a nascut.
Arestari, reorganizari, reduceri…
Dupa 23 august 1944, toate serviciile românesti de informatii au intrat într-un amplu proces de reorganizare si reducere a efectivelor. Era o evolutie fireasca, dar nefasta, consecinta a celor petrecute în plan politic. În România, la acea data, începea procesul de comunizare si acaparare a institutiilor de forta ale statului, de catre comunisti. Grupul anticomunist de rezistenta Grigorescu-Cândea-Voinescu (sau lotul “Mures†cum a fost denumit de Securitate), ce urma a actiona în zona Rastolita-Deda-Vatava-Reghin, a fost depistat în 1947, prin actiuni specifice derulate de Politia de Siguranta mureseana – institutie aflata atunci în plin proces de reorganizare – si care era subordonata Directiei Generale a Politiei (D.G.P.). Aceasta institutie colabora cu institutia cu atributii similare, respectiv Directia Sigurantei si Ordinei Publice (D.S.O.P.) din Inspectoratul General al Jandarmeriei. Dupa un val masiv de arestari la vârful Jandarmeriei – la fel cum se întampla si în rândurile conducerii superioare a Armatei, a Serviciului Secret de Informatii si a Directiei Generale a Politiei – începând cu luna noiembrie 1944, în cadrul Jandarmeriei române au urmat reduceri succesive de personal. Daca în noiembrie 1944, Jandarmeria a trebuit sa-si reduca efectivele la 30.718 jandarmi, câteva luni mai târziu, în martie 1945, efectivele acestei institutii au ajuns la 12.000, pentru ca un an mai târziu,  respectiv februarie 1946, sa ajunga la circa 4.300 de oameni. Concomitent cu arestarile si condamnarile unei bune parti din cadrele de conducere, în locul acestora, în Jandarmeria româna – la fel ca în celelalte institutii cu atributii de siguranta nationala – au fost aduse elemente de încredere, fie comunisti, fie simpatizanti comunisti. În proportie de circa 85 % din cei recrutati, proveneau din Diviziile “Tudor Vladimirescu†si “Horia, Closca si Crisanâ€, mari unitati române constituite în URSS, din fosti prizonieri români, unitati comandate de coloneii, deveniti generali, Lascar si Cambrea. La jumatatea anului 1947, organele de siguranta din D.G.P., preluate de comunisti, au emis Ordinul nr. 12.100 prin care au impus Jandarmeriei române ca activitatea informativa a D.S.O.P. sa se desfasoare exclusiv în favoarea sa. Practic, din acest moment, D.S.O.P. începe sa se orienteze catre activitati de politie politica. Pentru cei care stiu sa citeasca printre rânduri si sa priveasca dincolo de faptul brut, dar si coroborând cu alte informatii, toate aceste momente – reduceri succesive, reorganizari si încadrari – sub o forma sau alta, si la o scara mai mica, se reflecta si în documentele din arhivele muresene.      
“Detinem informatii…â€
Grupul anticomunist Grigorescu-Cândea-Voinescu, urma sa actioneze în zona Rastolita-Deda-Vatava-Reghin. Primii doi, Alexandru Grigorescu si Nicolae Cândea, erau încadrati ca functionari la întreprinderea forestiera din Rastolita, iar Silviu Voinescu era avocat. Grupul era numeros – circa 100 la final – fiind format din preoti, învatatori, militari deblocati, agricultori si meseriasi particulari, dar nu apucase sa treaca la actiuni de anvergura, asa cum preconizau, în special sabotaje. Înca de la constituire, grupul a fost penetrat informativ, fiind monitorizat permanent, atât de Siguranta, cât si de Jandarmerie, care colaborau pe aceasta linie. Pe data de 11 iunie 1948, plutonierul major de jandarmi stefan Moise, comandantul Sectorului de Jandarmi Deda, transmitea la Mures, nota-raport nr.75, în care mentiona ca “Detinem informatia ca activitatea lor terorista (a grupului anterior mentionat – n.a.) a fost executata din proprie initiativa si în mod izolat, desi ei au avut ramificatii si în alte regiuni fiind încadrati într-o organizatie cu caracter subversiv de sub conducerea numitului Patrascu, devotat lui Horia Sima si fost activist în miscarea legionara.†O alta nota-raport, cea cu nr. 83 din 18 iunie 1948, a aceluiasi stefan Moise, plutonier major de jandarmi la Deda, specifica si agentii de legatura ai grupului, cei care faceau munca de curieri, respectiv pe Vasile Covrig si Ion Netea din Vatava, precum si pe Iov Ciontea din Deda. Totodata, în cuprinsul notei, erau nominalizati si foarte multi membrii ai grupului.        

Arestati de Siguranta…si anchetati de Securitate. De la bataie, la crima
Practic, arestarile în rândul grupului, începusera înca de pe data de 3 iunie 1948, moment în care Serviciul de Siguranta din cadrul Politiei Mures, arestase deja un numar de 11 persoane din Rastolita (Teodor Moldovan – preot si pe sotia acestuia, Viorel Iustinian – inginer, Octavian Mihon – inginer, Vasile Movila – fost notar, Aurel Gliga – agricultor, Ioan Napan – functionar, Nicolae Vladescu – functionar, Magda Szocs – functionar, Ioan Senici – functionar si pe Rozalia Toncean, “concubina lui Grigorescuâ€, asa cum specifica plin de zel ofiterul ce întocmise raportul). Cinci zile mai târziu, tot la Rastolita, au mai fost arestate înca 4 persoane (Filip Lirca – administrator agricol, Ioan Gabor – fiul adoptiv al lui Lirca, Dumitru Oprea – brigadier silvic si sotia acestuia. Pe data de 17 iunie 1948, au mai urmat înca alte 6 arestari: Dumitru Cioata (Vatava), Ioan Timar (Deda), Maria Timar, sotia sa si Eugenia Timar, fiica lor, precum si Pavel Câmpean din Bistra-Muresului. În nota-raport întocmita cu ocazia arestarii, se mentiona sec, dar fara alte specificatii ca “ceilalti sunt disparuti.†La mai putin de trei luni, cei arestati de Siguranta, se mai aflau înca în ancheta. În ancheta Securitatii, de data aceasta. si asta pentru ca pe data de 30 august 1948, prin decretul nr. 221, a fost înfiintata Directia Generala a Securitatii Poporului (D.G.S.P.), directie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Aceasta era formata din 10 directii centrale si 12 directii regionale, iar pâna în anul 1958, organizarea noii institutii a fost realizata cu ajutorul unor consilieri sovietici. Deci dupa cum vedem, Siguranta se “schimbase la fata†– devenise o alta institutie. Ofiterii de Securitate bateau însa la fel de temeinic ca si fostii comisari de Siguranta. Aveau însa în ei mai multa “ura de clasaâ€. Îsi schimbasera doar uniformele, nu si naravurile. Acum problema era alta pentru cei proveniti din vechiul aparat. Trebuiau sa fie mult mai convingatori fata de noii stapâni daca vroiau sa-si pastreze posturile. Într-o înscenare de-a dreptul diabolica s-a recurs chiar si la crima. Din acest lot – pe care anchetatorii l-au numit lotul “Mures†– au fost luati si dusi la Rastolita, fostul ofiter Alexandru Grigorescu, doctor în stiinte economice, Eugen Cengher si studentul Ion Gheorghiu, zis Cândea. Cu catuse la mâini si legati la picioare au fost împuscati la marginea comunei sub pretextul “ca au încercat sa fuga de sub escorta.†Tiberiu Hentea, membru al grupului si unul dintre cei care a reusit într-o prima faza sa se sustraga arestarii, povesteste…………..

                                     (urmare în numarul viitor)