Csapo Gyorgy, interimar la conducerea Nationalului din Târgu Mures

„Nu am gasit un lacas al culturii, ci doar un loc de muncaâ€

 Cu un traseu, pornit din Cluj, orasul natal, poposind apoi la Târgu Mures, unde a absolvit institutul de teatru în 1985, Ungaria, si Târgu Secuiesc, Csapo Gyorgy, a ajuns în aceasta luna, director intermiar la Nationalul din Târgu Mures. Despre trilogia teatrala  trecut, prezent si viitor, în interviul care urmeaza

Rep. Cum a fost perioada studiilor la Târgu Mures ?
C. G. A fost o perioada foarte interesanta, fiindca eram implicati activi în viata teatrului. Jucam la teatru, si câstigam si bani, student fiind. Noi am fost ultima generatie, cu 7 într-o clasa, 4 baieti si 3 fete. Pot spune ca am avut o clasa destul de tare, si am avut norocul ca rector sa fie András Csorba. De la el am învatat disciplina teatrului, disciplina actorului care este una nescrisa. Astazi nu vad sa o cunoasca actorii.
 
Rep. Cum se studia teatrul atunci  ?
C.G.. Am fost tot timpul plecati  în Bucuresti, unde eram invitati  în fiecare an de trei ori. Stateam o saptamâna, faceam studii împreuna cu UATC-ul, acolo am învatat si cascadoria. Învatam si la Târgu Mures, dar la Bucuresti lucram cu binecunoscutul Szabi Cseh, si era alta viata. Au fost 4 ani foarte frumosi, chiar am vrut sa ramânem repetenti, deoarece în acea vreme, orasele erau oarecum închise, si nu puteai pleca la ce teatru vroiai, deoarece erai repartizat. La un moment dat, am vorbit cu doi colegi, sa ramânem repetenti în anul IV, si facem înca un an de teatru la Târgu Mures, dar nu ne-au lasat.  Era atunci o atmosfera cu totul si cu totul alta, eram interesati de teatru. Acum vad exact contrariul.

Rep. Cum ati primit numirea la Nationalul din Târgu Mures ?
C. G. Pentru aceasta numire,am fost contactat înca din timpul verii, iar  pe data de 5 octombrie am fost sunat, iar doua zile mai târziu, trebuia sa fiu  prezent la Bucuresti. Atunci am avut o convorbire de 2 ore, cu Ministrul Culturii,Kelemen Hunor, unde mi-am expus conditiile pentru a accepta aceasta numire. Am spus ca sunt de acord sa vin la Târgu Mures, cu doua conditii, prima, sa se scoata postul la concurs pentru  functia de director general în maxim 4 luni, iar a doua conditie,a fost sa mi se dea mâna libera, cât legea permite, în afara de restructurare, sa decid soarta teatrului în aceste trei luni.
 Rep. Ati luat deja o prima masura ?
C. G. Chiar azi am trimis dispozitiile partenerilor, si am decis sa se sisteze  renovarea teatrului. pâna ce nu vad toate documentele, fiindca ceva pute,si nu e bine. Am cerut sistarea, care va dura cam o saptamâna, deoarece eu preiau un teatru, si ar  trebui sa fie un proces de predare –primire, ca sa sti ce preiei. Eu vreau sa preiau un teatru, nu un birou, si magândesc serios la viitorul acestui teatru. Nu pot sa ramân indiferent la posibilitatea ca peste 5 ani ,acest teatru sa nu fie cel mai modern teatru din Europa. Atunci ce  rost mai are  sa investetti o multime de bani, daca nu ai un fruct copt. Cu unul putred ce faci ? Îl arunci pur si simplu.
Rep. Din discutia cu ministrul Kelemen Hunor, va-ti facut o imagine despre situatia de la Târgu Mures ?
C. G. În câteva cuvinte mia explicat rezultatul analizei facute de Corpul de Control al ministrului Culturii, care reflectau anumite probleme în ce priveste managementul teatrului. Nu cred ca domnul Vlad Radescu a gresit în totalitate. El a gresit prin faptul ca nu a fost agrsiv, ca sa faca ordine.
Rep. Cum ati gasit Nationalul din Târgu Mures ?
C. G. Era bine daca gaseam un teatru, din pacate am gasit doar un loc de munca.  Nu am gasit un lacas al culturii, ci doar un loc de munca, unde oamenii lucreaza destul de crispati. Ma uitam în ochii oamenilor si  nu aveau zâmbet. Dar dupa trei, patru zile, am impresia ca am reusit sa sparg aceasta neliniste în sufletele oamenilor. Am încredere în ei, si daca vor avea si ei în mine, atunci vom reusi, în aceste trei luni, sa dam o fata noua teatrului.

Rep. Care va fi  urmatorul pasul pe care-l veti face ?
C. G.  Vor fi doua premiere, Svejk, la trupa maghiara, si  premiera la trupa Liviu Rebreanu. Voi demara o campanie începând de saptamâna viitoare, ca lumea sa auda, nu doar sa vada, exact cum fac cei de la circ, cu megafoane, cu tot ce trebuie.  Cine se va simti deranjat, poate sa-si  astupe urechile si sa nu vina, dar macar cei care vor sa vina la teatru sa auda ce vrem sa facem.

Rep.  Exista o universitate de teatru la Târgu Mures. Colaborarea cu Nationalul a cam lipsit.

C. G. Mi se pare incredibil sa ai o universitate de teatru în oras, bine dotata, si sa existe un contact mai strâns cu Teatrul National. Vreau sa se multiplice ce facem aici, si pe ei trebuie sa ne bazam, deoarece sunt colegii nostrii, si vor fi baza noastra peste 5, 6 ani, si trebuie sa-I folosim foarte mult.
Vom avea o colabotare cu UAT, prin care vom folosi creativitatea tinerilor care vor deveni actori, regizori, teatrologi, si care se vor implica în aceasta campanie.

Rep. Cum veti promova imaginea teatrului ?

C. G.. Înainte de o premiera, cel putin cu doua luni trebuie sa porneasca o campanie de promovare. Nu stiu cum functioneaza aici impresariatul artistic, , si acest aspect  trebuie rezolvat. Vreau în cel mai scurt timp sa am un grup care se ocupa de imaginea teatrului, si aici nu ma refer la aspectul exterior, ci la o imagine reala a teatrului. Daca ceea ce se întâmpla în interiorul teatrului, e bine comunicat catre exterior, astfel ca lumea sa simta cum pulseaza un teatru, atunci cu siguranta lumea va fi mai interesata de teatru, deoarece acum totul se rezuma la bârfe.
Rep. Nu va taie din élan, acest statut de interimar ?
C. G. M-am lasat de business, ca sa fac teatru, si e normal acest lucru. Daca voi reusi sa demarez un flux care duce catre un teatru bun, atunci e ok. Se scoate postul la concurs, si cineva va câstiga. Daca nu voi fi eu acela, macar cel care va ocupa functia de director sa aiba jungle taiata, sa poata porni.

Rep. Veti candida alaturi de fostul director Vlad Radescu

C. G. Probabil vom sta si vom bea o cafea, fiindca eu n-am sa fiu în fata comisiei, când el intra, si invers. M-am cunoscut cu Vlad Radescu cu multi ani în urma. Chiar când ne-am întâlnit, luni dimineata, când am venit sa preiau postul la Târgu Mures, ma gândeam când ne-am întâlnit noi ultima data. Mi-am adus aminte ca, chiar la banchetul de absolvire a facultatii, în 1985, care a fost în Weekend, era si el prezent.

Rep. Ati avut un dialog cu el ?
C. G. Am vorbit destul de putin cu el, fiinca se grabea sa mearga la Bucuresti. L-am rugat ca sa ramâna, sa-si ia ramas bun de la trupa, dar a trebuit sa plece. Am vorbit foarte scurt, l-am întrebat : ce mama dracului s-a întâmplat la National ? Din ce mi-a raspuns, am înteles ca nu prea stie ce s-a întâmplat. Cred ca  nu a avut mâna tare sa stea mai mult aici, trebuia sa vada problemele din teatru. Nu vreau sa spun nimic rau despre el, si simt faptul ca el nu prea a fost prezent în teatru, si nu poti face treaba, daca nu esti prezent. Eu nu mi-as fi permis ca , pentru un act de înalta cultura, timp de un an jumate, teatrul sa stagneze.
Rep. Se mai poate vorbi de un timp liber la National  ?
C. G. Creatorii din teatru nu vor avea timp liber. N-am sa permit, ca din 30 de actori, câti sunt la fiecare trupa, sa fie  10, 12 actori care sa stea acasa. Voi încerca  ca minim doua piese sa se joace simultan  la fiecare trupa. Nu vor avea timp liber, si poate unii num a vor iubii pentru asta, dar asa e teatrul.

Rep. Ce sperati ca veti reusi ?
C. G. Nu sper, sunt convins ca am sa fac treaba, Daca doar speri, e putin, si stiu ca trebuie sa fac ceva. La prima întâlnire cu actorii teatrului,, am folosit o poezioara în care spuneam ca am gasit acest teatru, ca un ulcior sfarâmat din care picura apa, si vreau sa-l fac ca un fluviu, care strapunge artera culturala a Europei. Am o viziune clara asupra trupei “Liviu Rebreanuâ€, ei ar trebui sa strabata Europa, deoarece teatrul românesc, si cel din Târgu Mures, era unul de referinta pe vremuri,  era tot timpul în turnee. Sunt multe posibilitati în Europa, colaborari cu alte teatre, dar unde sa faci aceste colaborari daca areti în asa hal. Trebuie sa pui pe picioare propriul teatru, si apoi sa te gandesti la parteneri de proiecte. E adevarat ca acum nu sunt bani, dar si fara bani poti sa faci teatru. S-a facut teatru si în timpul razboiului, si teatrul trebuie sa existe tot timpul, si nu cred ca depindem doar de bani.