Futurism avem, cu turistii stam mai prost!
Aflam din datele Directiei Judetene de Statistica Mures ca turistii care trec pragul judetului încep sa se împutineze pe zi ce trece. Astfel, în primele 8 luni ale anului 2010, am ajuns la performanta ca, numarul turistilor sa scada cu peste 7.000 fata de perioada similara a anului trecut. Muresul a înregistrat doar 132.477 turisti, dintre care doar 20 la suta au fost veniti de pe meleaguri straine. De ce sunt putini? Pentru ca desi avem zone turistice, ca sa ajunga neamtul la ele trebuie sa se înscrie la un concurs gen Fort Boyard.
Am sa ma opresc la doua dintre posibilele destinatii, atât pentru turistii straini, cât si pentru cei români, si anume Valea Muresului si Valea Gurghiului. Daca turistul cu pricina ajunge cumva în Târgu Mures, urmatoarea destinatie o reprezinta Reghinul, de unde poate începe explorarea celor doua vai. Cum procedam în cazul în care turistul vrea sa simta cât mai bine farmecul locului, si lasa deoparte autoturismul personal, si se foloseste de conditiile de transport, pentru a-si putea crea o imagine completa a sejurului în judetul nostru? Pai, prima varianta ar fi trenul, care îl poate duce pâna sus la Toplita, bonusul fiind unul pe masura, oferit cu generozitate de CFR Calatori, confort maxim si senzatii tari de neuitat. A doua varianta ar fi maxi-taxi-ul, pâna la Reghin, si mai departe, în voia sortii, poate va gasi vreun obiectiv turistic de vizitat. Mai greu e cu informarea, deoarece în orasul viorilor, cam greu de gasit vreun punct de informare turistica, asa ca, solutia ar fi banalul google. Daca tot a ajuns turistul în Reghin cu mijloacele autohtone de transport, musai sa continue, ca doar n-o face cale întoarsa la Târgu Mures, si apoi acasa, ca râde lumea de el. Sa zicem ca opteaza pentru Valea Muresului si o ia din loc catre minunatiile vaii. Singura modalitate serioasa ramâne trenul, din care, tot ca bonus, poate sa admire arhitectura neo-clasica a garilor din Reghin, Deda, si a haltelor de pe traseu. Daca sta turistul sa se gândeasca si schimba directia, spre pe Valea Gurghiului, poate da de-o zona mai cruda si mai frumoasa decât cea a Muresului. Aici, lucrurile stau putin altfel, nu exista tren, iar de vechea mocanita, îsi mai aduc aminte doar cei cu barba sura. Ce sa faca, sa se urce în cursa Toacai, cum îi mai spun localnicii vaii, si apoi sa o ia la pas spre destinatia finala? Pai da. si aici, patrimoniul cultural, întins pe toata valea, nu trebuie neglijat, el fiind prezent în fiecare din localitatile rasfirate pe vale. Obiectivele principale poarta popular sigla “bufetul satuluiâ€, si au ca paznici bastinasi, care se dedulcesc cu licori magice autohtone. Ce mai, farmecul urbanizat al vechiului sat românesc. Ofteaza turistul nostru, si se minuneaza la decorul natural pe care-l vede în zare, dar care este presarat parca cu obstacole, nicidecum cu vreo chemare facuta de mâna omului. Se ambitioneaza, si merge mai departe, spre destinatiile propuse, propunându-si sa nu se abata sub niciun fel de la drum. Drumul face parte si el din farmecul excursiei, mai ales ca biletul e unul ieftin, mult mai ieftin decât la vreun Disneyland, iar senzatia oferita de slalomurile autobuzului printre craterele de pe drum e mai ceva decât cea de pe Play Station. Ajuns la Dulcea, ultima statie a autobuzului, turistul nu stie încotro s-o apuce. Cauta un reper, si se îndreapta unde vede ceva animatie. Noroc cu aceeasi inscriptie mare, adevarat punct de informare turistica: Bufet! Omul intra si se mira ca nu prea seamana atmosfera cu ce a citit pe google. Dar se aseaza confortabil la masa, si începe cu adevarat sa simta gustul acestei colt uitat de lume, mai ales ca bastinasii îi tot zâmbesc si îi ofera o licoare noua pentru el, ciudata la gust, dar care încet, începe sa-i placa. Ciupit putin îsi vede de drum, dar afara, soarele începe sa-si ia adio, si frigul devine tot mai insistent. Ultima solutie, apeleaza tot la bunavointa localnicilor, si gaseste în cele din urma un pat unde sa traga peste noapte. Ciudate mai sunt frumusetile acestei zone, constata turistul nostru, cu totul altele decât cele afisate pe internet, unde tot felul de reclame colorate îti promit vacante de vis. Obosit dupa atâta drum, pune capul pe perna si visul îl conduce pe platoul Scaunului Domnului, în patul dictatorului de la Castelul Lapusna, facând pluta la Baile Sarate din Ideciu, sau adapându-si setea si foamea la vreo stâna, lânga un izvor. Somn usor turist drag, si fi bucuros ca statistica mureseana nu te are în evidenta, tusa Marie care te-a gazduit nu prea are ea, saraca, tangenta cu turismul, asa cum nici tanti Elena nu-si prea cunoaste frumusetile tarii pe care trebuie sa le gestioneze.
