Macovei: ”žNu-i normal să omori și apoi să te plimbi liber pe stradă!”

Sever Voinescu și Monica Macovei au anunțat ieri, în cadrul unei conferințe de presă, lansarea unei propuneri legislative pentru modificarea Codului Penal al României. Proiectul propune înlăturarea prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav și infracțiuni intenționate care au avut ca urmare moartea victimei) și înlăturarea prescripției executării pedepsei pentru aceleași infracțiuni. În acest fel, un criminal poate fi anchetat, judecat și condamnat, indiferent cât timp s-a scurs de la săvârșirea crimei sau de la sustragerea de la executarea pedepsei.

„Dacă ai luat viața cuiva, oricând te prinde, trebuie să poți să fii pedepsitâ€

Reporter: Există numeroase țări cu sisteme juridice solide, unde infracțiunea de omor nu se prescrie, ca și infracțiunile asociate. De ce la noi lucrurile stau pe dos? Avem un Cod Penal aflat în vigoare din 1968…
Monica Macovei: Da, e din 1968 și a tot fost modificat și avem și un nou Cod care va intra în vigoare la sfârșitul anului 2011 și, din păcate, nici acolo nu se elimină prescripția. Acum cred că este important că facem acest lucru. În Germania, în Austria, în Finalanda, în Suedia, în Danemarca sau în Marea Britanie, ca și în SUA, Canada, Japonia, țări democratice, nu există prescripție pentru infracțiunea de omor. Dacă ai luat viața cuiva, oricând te prinde, trebuie să poți să fii pedepsit.
Rep.: Pentru ce infracțiuni se aplică modificarea legislativă pe care o propuneți?
M.M.: Pentru infracțiunile de omor în toate formele lui, adică: pentru infracțiunile de omor, omor calificat, asta înseamnă formele agravate și, de asemenea, pentru infracțiunile care au ca urmare moartea victimei, cum este violul, tâlhăria și, desigur, pentru toate formele de participare: autor, complice sau instigator.
Rep.: Cum e posibil ca termenul de prescripție a răspunderii penale pentru un omor deosebit de grav, 15 ani, să fie mai scurt decât pedeapsa maximă prevăzută de lege, de 25 de ani?
M.M.: Nu există o legătură directă între termenul de prescripție și pedeapsă nici în legislațiile altor țări, dar o corelare trebuie să existe. Cu cât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare, cu atât termenul de prescripție trebuie să fie mai lung.  

„Viața omului este cea mai importantă valoareâ€

Rep.: Bunăoară, furtul calificat, spre exemplu furtul unor componente ale sistemului de irigații, se prescrie tot în 15 ani, ca și o faptă de omor.
M.M.: Sigur, aici lucrurile sunt debalansate și aici este vina legiuitorului care a făcut Codul, care a mers cu pedeapsa pentru furt pînă la 15 ani, cât este și pedeapsa pentru un omor. Dar viața omului este cea mai importantă valoare.
Rep.: S-a îndreptat ceva în noul Cod Penal?
M.M.: Nu sunt multe modificări și de esență pe prescripție , dar s-au mai modificat pedepsele și ca atare vor fi diferite și termenele de prescripție.

„Nu văd nici un motiv să se întârzie dezbaterea și adoptareaâ€

Rep.: Care sunt pașii de urmat pentru ca aceasta propunere să devină lege, în condițiile în care foarte multe legi importante pentru funcționarea statului s-au împotmolit în Parlament?
M.M.: Proiectul va fi depus de deputatul Sever Voinescu în Camera Deputaților, probabil susținut și semnat și de alți colegi din Parlamentul României, și apoi va fi dezbătut în cele două Camere. Nu văd nici un motiv să se întârzie dezbaterea și adoptarea.  
Rep.: Credeți că va întruni consensul politic necesar?
M.M.: Trebuie și nu văd de ce să nu-l întrunească. În primul rând, sprijinul opiniei publice cred că este major. Nimeni nu vrea să vadă criminalul liber, doar pentru că nu a putut să fie cercetat în 15 sau în 20 de ani. Ți-a omorât un prieten, o rudă, a omorât pe oricine altcineva, vrei să știi că oricând va fi prins poate fi condamnat. Sunt cazuri de criminali prinși după ce a expirat termenul de prescripție. Nu-i normal să omori și apoi să te plimbi liber pe stradă. Și în al doilea rând, având susținerea majoră a opiniei publice, în opinia mea, clasa politică trebuie să răspundă acestei cerințe. Politicienii care se vor opune acestui proiect vor trebui să explice electoratului de ce nu vor ca omorul să fie imprescriptibil.
Rep.: Cum credeți că va fi primită inițiativa de comunitatea profesională, care lucrează în sistemul judiciar?
M.M.: Cred că foarte bine, pentru că au și ei frustrarea prinderii unor criminali prea târziu, criminali care nu sunt pedepsiți, sau a unora care sunt în cursul unui proces și se împlinește termenul de prescripție și ei pleacă acasă.

„Nu am pornit de la crimele din decembrie ‚89, din iunie sau a altor crimeâ€

Rep.: Avem capacitatea să mai cercetăm fapte comise în urmă cu 20 de ani?
M.M.: Avem capacitatea, acum ADN-ul se poate verifica. Dar chiar dacă în unele cazuri nu a existat capacitatea, pe viitor oricând intervine ceva – că viața este complexă -, o probă, să corectezi o eroare judiciară, trebuie să poți oricând să-i pedepsești pe criminali. Ceea ce mă întrebați este un argument în favoarea imprescriptibilității. Putem să luăm și acest mediatizat caz al Elodiei: când se va prescrie, dacă nu se modifică cele două Coduri – actualul și viitorul – așa cum propunem, ce se va întîmpla? Și sunt multe alte crime de omor în toată țara.
Rep.: Avem un caz concret la Timișoara. Generalul în rezervă Paul Vasile, al cărui nume este asociat cu masacrul din Calea Girocului din decembrie 1989. Există, iată, niște întrebări care se tot pun vizavi de faptul că au trecut 20 de ani și vine termenul de prescripție… Și este doar unul dintre exemple.
M.M.: Deci, pentru toate faptele pentru care nu s-a îndeplinit termenul de prescripție, trebuie să oferim cadrul legal ca acestea să se rezolve.

„Cine ia viața unui om trebuie să răspundă oricând este prinsâ€

Rep.: În promovarea acestei inițiative, vă așteptați să fiți susținută de parlamentarii de Timiș, în condițiile în care reprezentanții opoziției au criticat dur Societatea Timișoara după ce organizația civică v-a pus la dispoziție un spațiu pentru biroul europarlamentar de acolo?
M.M.: Nu văd nicio legătură între aceste lucruri și da, mă aștept ca toți cei din Timiș să susțină acest proiect, pentru că încă odată spun: nimic nu este mai presus decît viața omului. Cine ia viața unui om trebuie să răspundă oricând este prins și să intre la închisoare oricând, după ce e condamnat.
Rep.: Trecerea timpului nu șterge doar urmele, șterge până la urmă și amintirea faptei care se păstrează în mentalul colectiv. Considerați că dacă trec, să spunem, 30 de ani, o condamnare mai este încă eficace?
M.M.: Eu cred că pentru rudele celor morți nu contează trecerea timpului. Și, da, este eficace, e vorba de încrederea oamenilor în capacitatea societății de a apăra viața omului. Nu există dreptul de a comite un omor și de a nu fi pedepsit niciodată.

„Pentru alte infracțiuni grave eu cred că sunt alte soluții legislativeâ€

Rep.: În condițiile modificării legislative despre care vorbiți, nu trebuie regândit cumva întregul concept de prescriptibilitate-imprescriptibilitate și extins și în cazul altor infracțiuni grave?
M.M.: Sigur, se poate discuta acest lucru chiar și în Parlament, apropo de acest proiect. Dar eu am gândit, împreună cu Sever Voinescu, să facem acest lucru clar pentru ce înseamnă omor. Am făcut un studiu de drept comparat, ne-am uitat în legislația altor state și omorul este cel pentru care nu există termen de prescripție. Pentru alte infracțiuni grave eu cred că sunt alte soluții legislative. Pot să va spun cum e în alte țări UE: odată ce dosarul a ajuns în instanța de judecată se oprește prescripția, nu mai contează cât durează procesul. O altă soluție: după o hotărâre în fond se oprește prescripția, nu mai contează cât durează procedurile în apel și recurs. Dar o astfel de soluție trebuie să se aplice la toate infracțiunile.
Rep.: Ați spus că legea va lua în calcul doar infracțiunile pentru care termenul de prescripție nu a expirat. De exemplu, avem un caz la Mureș, o crimă comisă la începutul anilor 90 s-a prescris în 2005. Între timp a apărut baza de date cu amprentele papilare –AFIS- , a fost prins un hoț, iar amprentele s-au potrivit 100%. Ce se întâmplă în asemenea cazuri?
M.M.: Eu simpatizez cu pedepsirea vinovatului oricând e prins și înțeleg frustrarea faptului că acum l-ai prins și nu mai poți să faci nimic. Dar în aceeași măsură respect legea și Convenția Europeană a Drepturilor Omului și lucrurile sunt foarte clare: pentru faptele pentru care s-a împlinit deja termenul de prescripție, cea specială, nu se mai poate face nimic și ar fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivității să aplicăm această măsură și acestor fapte. Propunerea legislativă vizează doar faptele pentru care nu a expirat termenul de prescripție, deci comise, să zicem, de acum 22 de ani pînă astăzi.

„Cu cât întârziem mai mult, cu atât se prescriu mai multe fapteâ€

Rep.: Deci, practic, începând din 1989.
M.M.: În fiecare caz se va stabili exact. Așa este corect, asta a decis și CEDO, pentru cele pentru care s-a prescris, nu se poate prelungi sau elimina termenul de prescripție. Dar pentru cele care nu s-a prescris, se poate. Deci nu are rost să întârziem, deoarece cu cât întârziem mai mult, cu atât se prescriu mai multe fapte. Aceeași soluție juridică propusă de noi a fost adoptată în Suedia anul trecut – au declarat omorul imprescriptibil pentru toate crimele pentru care, încă, la acea dată, nu se împlinise termenul de prescripție.

„Reamintesc că Tribunalul de la Nurnberg a judecat crimele nazisteâ€

Rep.: Proiectul vizează și completarea textelor care prevăd imprescriptibilitatea infracțiunilor de genocid, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, prin introducerea sintagmei „indiferent de data la care  acestea au fost comiseâ€. Ar putea intra în această categorie crimele comise în timpul regimului comunist? Vorbim de acei torționari care au ucis în închisori cu protecția statului.
M.M.: Dacă se fac probe în sensul textului de lege, da. Dacă se fac probe doar că x l-a omorît pe y, sau un grup mai mare de oameni, atunci nu. Trebuie să fie genocid, trebuie să fie crimă împotriva umanității, crime de război.
Rep.: Spun asta pentru că există o rezistență chiar din partea instituțiilor, de a face lumină în asemenea cazuri și multe asemenea plângeri care s-au făcut, s-au rezolvat comod pentru unii și nu a fost nimeni incriminat.
M.M.: Dar eu știu că există decizii judecătorești care au spus că în perioada comunistă s-a suspendat termenul de prescripție pentru aceste fapte, pentru că ele nu puteau fi cercetate în perioada comunistă, iar Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului are astfel de decizii și vi le poate pune la dispoziție.
Rep.: Cât trăiește persoana, poate fi adusă în fața justiției…
M.M.: Da, dar vă amintiți că dintre cei care au participat la crimele nazismului au fost prinși apoi după mulți ani, după foarte mulți ani. Și li s-a aplicat această convenție și România trebuie să o respecte pentru că a ratificat-o în 1969. Deci, că o punem în lege sau nu, ea se aplică. Și trebuie să știe și procurorii și judecătorii asta, iar unii știu. Acum am vrut să o prindem clar în lege, să folosim formularea din convenție.