Cultura, rapusa din nou pe scena târgumureseana

Va spun ceva urmatoarele nume : Diana Torje, Catalin Dima si Claudiu Danciu ? Daca numele lor nu spun prea multe, cu siguranta munca lor are ceva de spus, dusa pe baricadele artelor plastice si a muzicii clasice. Toti trei au fost oaspetii Târgu Muresului în cursul saptamânii trecute. Arta plastica a Dianei Torje gasindu-si culcus cald si frumos la Galeria KromArt, iar acordurile pianului si clarinetului, aduse de Catalin si Claudiu, au poposit în Sala Piano a Clubului Jazz and Blues. Ambele evenimente au avut doua lucruri în comun, unul pozitiv, completat de unul mai degraba trist. Partea comuna a fost cea a artei, frumos slefuita de cei trei, scoliti la universitatile de prestigiu din tara. Partea nasoala a fost lipsa publicului, care a onorat în numar foarte mic cele doua evenimente. Criza, din pacate, nu se mai rezuma doar la partea financiara, partea spirituala fâcându-si loc sub marea umbrela a prezentului. Pacat ! Expresiile plastice ale  Dianei Torje, precum si oportunitatea unei seri de muzica clasica, aduse de Catalin si Claudiu i-au lasat indiferenti pe multi târgumureseni. Era si gratis, elevii erau în vacanta, iar oferta celor trei a fost una diversa. Mult mai bogata decât oferta oferita de   meclele de semidocti care invadeaza micul ecran precum si acordurile trombonistilor vietii politice, care ne ofera un spectacol pe care-l platim cu vârf si îndesat. Cu siguranta lucrurile nu se vor opri aici, distanta dintre cele doua tabere, artistii pe deoparte, si falsistii social politici, va continua sa creasca. Singurii care mai pot stopa acest lucru suntem noi privitorii, dar din pacate  ramânem nepasatori la tot ce se întâmpla. si nu sunt putine aceste întâmplari ale unui cotidian în care totul falseaza si merge stramb, pe ritmurile fanfaristilor care ne conduc. Ultimele redute împotiva imbecilizarii se clatina, teatrul scârtaie, expozitiile devin tot mai putin vizitate, de muzee nici nu mai vorbesc. Ne asteapta un viitor “luminosâ€, la care contribuie din plin si generatia tânara, prin preocuparile tot mai pestrite si mai lipsite de continut. Saraca cultura priveste neputincioasa în zare, simte cum se îndeparteaza tot mai tare în larg si sunt prea putini cei care sa o aduca înapoi pe  malul sufletului nostru. Drum bun draga cultura si  sa sper sa ne revedem cât mai grabnic.