Drumul stricat al Marului

Una din cele mai mari sincope  ale ultimilor 20 de ani o reprezinta drumurile, starea lor jalnica fiind resimtita în primul rând de soferi care sunt nevoiti sa înjure ori de câte ori i-au o groapa în brate. Exceptând câteva sosele, majoritatea drumurilor judetene încep sa-si arate craterele acum în plina iarna, care par sa se înmulteasca de la o zi la alta.

Ce ne facem când ele persista de mai bine de doua decenii, fortând  conducatorii auto sa-si planifice bugetul în functie de costurile necesare reparatiei la masina. Un astfel de exemplu îl gasim pe Drumul Marului, care leaga Reghinul de Batos si mai departe apoi catre judetul vecin, Bistrita, catre Monor. Mare curaj trebuie sa ai sa te încumeti sa tragi o tura cu masina pâna în patria de origine a marului. Din câte stim zona nu e vreun câmp de batalie daca ne luam dupa starea jalnica a drumului, poate doar o batalie dusa pe tarâmul agriculturii, unde Emil Farago a obtinut victorii pe linie în competitia pomiculturii. Dar drumul tot prost ramâne, chiar daca productia de mere e buna. Daca tot avem institutii care se ocupa cu finantarile pentru drumurile judetene, s-au mai gasit ceva plombe care sa mai diminueze din nervii soferilor. Dar cum românul e un om inventiv, plombele asfaltice au fost puse tot la maselele rutiere care erau cât de cât acceptabile, iar cariile din Drumul Marului continua sa-si mareasca conturul. Mai exact, anul trecut au fost asfaltati 600 de metrii de drum, dar asfaltul a fost pus taman acolo unde drumul era cât de cât bun, iar restul a ramas la fel de avariat. Se preconizeaza pentru acest an un covor asfaltic de 4 kilometrii care sa mai domoleasca din uzura masinilor care au traseu prin zona. De preferabil ca cei care vor coordona lucrarile sa faca si o informare asupra drumului la fata locului astfel ca asfaltul sa ajunga acolo unde gropile sunt rasfirate mai ceva ca ciupercile dupa ploaie. Degeaba marul de Batos, recunoscut în întreaga tara îsi are locul de nastere la Batos, el este nevoit sa treaca prin gropile drumului considerat al lui, dar care se rezuma doar la un indicator din centrul Batosului. Nici alte drumuri nu exceleaza la acest capitol, chiar daca este al vinului sau al altor bogatii ale zonei noastre, care sunt nevoite sa suporte cancerul rutier reprezentat de starea drumurilor. Revenind la Batos, combinând bogatiile zonei, rezulta un lucru interesant. Daca luam un kilogram de mere de Batos, turnam peste el un litru de lapte de Monor, localitate aflata în aproierea Batosului, si apoi mai punem si putin otet de mere fabricat tot la Batos, rezulta ceva lipsit de consistenta (mai degraba ceva demn de mersul la toaleta). Cam asa arata si Drumul Marului, care a primit mici laxative care s-au dovedit nefolositoare si drumul continua sa fie tot mai cufurit în continuare. Se spera ca furazolidonul pe care Drumul Marului îl va primi în acest an sa fie unul care sa aiba un efect constipativ cât de cât. Pâna atunci, daca aveti drum prin zona, nu strica sa aveti  o masina care sa reziste cu stoicism gropilor precum si mult calm, pâna cei mai marii judetului se vor gândi sa vina cu plombele pentru reabilitarea Drumului Marului.