În Mures, revolutia comunista îti devoreaza fiii (I)

Silviu Bot si Romeo Dascalescu…Doi mureseni ale caror destine au interferat în Târgu-Muresul primilor ani, de dupa eliberarea zonei. Amândoi, profesori la fostul Liceu â€Al. Papiu Ilarianâ€, amândoi membri ai elitei intelectuale muresene, angajati total, si având un rol major – asa cum am vazut în numarul trecut al Ziarului de Mures – în instalarea comunismului în acest spatiu. Doi intelectuali, doua destine…si finaluri de cariera deloc grandioase. Spre sfârsitul vietii, pierduti într-o uitare aproape totala. Traisera momente de glorie deplina, dar si momente de cumpana. Firesti dealtfel în orice revolutie, adica acel moment inevitabil în care „revolutia îsi devoreaza fiii†sau altfel spus…„maurul îsi facuse datoria, maurul putea sa moaraâ€.

Primul inspector român de dupa 1945 
Silviu Bot a fost primul inspector scolar român numit în fruntea învatamântului din judetul Mures dupa 1945. Pâna la un punct, numirea lui s-a încadrat în procesul firesc de reinstalare a administratiei românesti în teritoriile eliberate de sub dominatia hortysta maghiara. Pâna în 1948, când s-a aflat în aceasta functie a încercat – si probabil ca în parte a si reusit – sa faca fata problemelor complexe cu care se confrunta învatamântul românesc în curs de reinstalare în judet. Initial membru PSD, ulterior membru PCdR, el a colaborat din plin cu autoritatile comuniste în curs de instalare în anii 1945-1946, dar probabil ca ceva din trecutul sau îl urmarea în mod nefast. În rapoartele Sigurantei muresene din anii 1945-1946, era semnalat ca având „atitudini nationalisteâ€, un motiv suficient pentru ca mai târziu sa fie trecut pe „linie moartaâ€. Însa la momentul respectiv era un om necesar. În circumstante pe care nu am reusit sa le deslusesc pe deplin, a fost nevoit sa plece din învatamânt traind pâna la sfarsitul vietii – 1973 – într-un deplin anonimat. Dar cine era Silviu Bot? Nascut la Blaj, la data de 20 martie 1910, Silviu Bot a urmat scoala primara în aceeasi localitate, loc în care dealtfel în anul 1930, a absolvit si scoala Normala de învatatori. Între 1930-1932 a fost învatator la scoala din Iclod, iar între 1932-1940 la scoala din Sânmartin-Ciuc. În urma Dictatului de la Viena din august 1940, a fost nevoit sa se refugieze si s-a înapoiat la Blaj unde a continuat sa functioneze în învatamânt în perioada 1940-1945. Prin decizia Ministerului Educatiei Nationale nr. 104753 din 1945, Silviu Bot a fost numit inspector scolar al judetului Mures, iar cu decizia nr. 129050 din 1946 a aceluiasi minister a fost numit delegat al Inspectoratului scolar de Circumscriptie al judetului Cluj, dar a continuat sa ramâna cu exercitarea atributiilor de inspector scolar în judetul Mures, pâna la sfârsitul anului 1948.

Transferul la Targu-Mures si „lupta de clasaâ€
Numirea lui Silviu Bot în 1945 în functia de inspector scolar al judetului Mures a reprezentat în fapt, un moment din cadrul procesului de reinstalare a administratiei românesti în teritoriile eliberate. Se cuvine amintit faptul ca înainte de a fi numit în functia de inspector scolar Silviu Bot a fost transferat la Târgu-Mures pe data de 1.09.1945 de la Sânmartin-Ciuc. Acest fapt, ne conduce în mod logic la supozitia ca de la Blaj, în cursul anului 1945 – dupa ce anterior localitatea Sânmartin-Ciuc a fost eliberata de trupele sovieto-române – Silviu Bot s-a prezentat la fostul loc de munca, pe care îl parasise în 1940, în urma Dictatului. Se mai cuvine de asemenea mentionat faptul ca în cuprinsul “Tabloului nr. 3 cu posturile de învatatori ramase libere dupa lucrarile de comprimare dupa noul buget, an scolar 1947-1948”, la pozitia 1 apare mentionat Silviu Bot, functionând ca învatator (cu catedra rezervata) la scoala nr. 1 din Târgu-Mures, iar la pozitia nr. 5, la aceeasi scoala, sotia sa Lucretia Bot. Aparitia la Târgu-Mures a publicatiei “Armata Noua” – publicatie bilingva în care avea sa scrie la un moment dat si Nicolae Tautu, un poet si prozator de succes, activat în 1949 în armata cu gradul de capitan – a fost anuntata înca din 1946, de Buletinul Inspectoratului scolar al Judetului Mures, printr-un ordin semnat chiar de Silviu Bot, inspectorul scolar general al judetului. Cei ce scriau în paginile acestor publicatii erau în general oameni care aveau o oarecare abilitate în ale scrisului, erau combativi si promovau – e drept, ca într-un limbaj de lemn – dar cu consecventa “linia partidului”, înfierând cu “mânie proletara” orice abateri. În ordinul circular semnat de inspectorul general Silviu Bot, se mentiona: “Cercul Teritorial Mures, Serviciul Educatie-Cultura-Propaganda, a luat hotarârea de a scoate un ziar periodic. Ziarul va avea caracter militar, dând lamuriri lumii satelor de noul sens al vietii, o viata democrata si cinstita, în interior si o noua orientare în exterior prin legaturile nezdruncinate si permanente cu URSS…”. Silviu Bot le indica în acelasi timp cadrelor didactice, sa colaboreze cu articole la acest ziar sugerându-le astfel, indirect, dar fara niciun dubiu, noul curs pe care îl lua viata politica din România. Implicit, le sugera de fapt acestora, ca nu pot fi în afara acestui curs al istoriei.

Caderea în anonimat si uitarea deplina
Dupa aproape patru ani în fruntea învatamântului muresean, prin decizia nr. 176737 din 1948, Silviu Bot a fost rechemat însa la catedra, astfel ca între 1948-1951, îl putem regasi functionând în învatamânt, dar nu la locul unde avea rezervata catedra – scoala nr. 1 din Târgu-Mures – ci la Colegiul (pe atunci scoala Medie) “Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mures, unde a predat efectiv între anii 1948-1951. Ulterior, nu stim din ce motive – din proprie initiativa sau din motive independente de vointa lui – Silviu Bot a parasit învatamântul. Din 1951 si pâna în 1973 – anul decesului – a îndeplinit diverse functii administrative de mica importanta, ceea ce sugereaza fara putinta de tagada faptul ca a fost marginalizat de regimul comunist. Unul din posibilele motive ale îndepartarii sale din functia de inspector scolar general si ulterior si de la catedra este posibil sa fi fost apartenenta sa, în trecut, la religia greco-catolica, dar si nationalismul sau, dealtfel unul moderat, dar necesar la momentul respectiv, dar care nu se împaca cu viziunea partidului în acea epoca. A fost apoi, pe rând, functionar la Uniunea Cooperativelor de Consum din Târgu-Mures (1951-1956), sef serviciu la ILEFOR Târgu-Mures (1956-1960) si secretar tehnic al Asociatiei Crescatorilor de Albine din România, filiala Mures (1960-1973). A decedat fulgerator pe data de 18 decembrie 1973, la Târnaveni si a fost înmormântat în cimitirul “Bisericii de piatra” din Târgu-Mures. Un singur necrolog – dat de Biroul Filialei Judetene Mures a Asociatiei Crescatorilor de Albine din România – aparut pe data de 20 decembrie 1973 în oficiosul local al PCR, mentiona, referitor la Silviu Bot, citez: “…apicultor cu multa experienta, a desfasurat timp de peste un deceniu o deosebita activitate în cadrul Filialei judetene, contribuind cu multa dragoste si daruire la dezvoltarea economica si organizatorica a judetului nostru…” Desi a fost primul inspector român din judetul Mures de dupa revenirea Transilvaniei în hotarele ei firesti si a trebuit sa faca fata unor probleme deosebite cu care se confrunta învatamântul local în acel moment (reorganizare, nevoia de spatii adecvate si cadre didactice române calificate, campania de alfabetizare, etc.), autoritatile comuniste muresene din 1973, nu au gasit de cuviinta, ca la momentul decesului, sa aminteasca macar printr-un sumar necrolog activitatea depusa de Silviu Bot. Maurul îsi facuse datoria…maurul putea sa moara. Într-un deplin anonimat, am putea spune noi.
(urmare în numarul viitor)