Citeste cursiv la numai doi ani!

Ati citi bine. Citeste cursiv la doi ani. „Am auzit-o cu urechile mele, am vazut-o cu ochii meiâ€, asa zic deontologii, nu? Acum ma credeti? Va pot arata si o poza, daca vreti. Ah, da. Am omis sa mentionez ca cei doi ani, sunt peste ceilalti o suta! Batrânica despre care va scriu a împlinit 102 ani pe 1 aprilie. Fara gluma!
Mi-a povestit niste lucruri absolut interesante. Imaginati-va ca a prins doua razboaie mondiale, o revolutie plus o recesiune care nu se mai termina! Mi- a fredonat un cântec popular despre mama care-si îngrijeste copila, o îmbraca, o hraneste… Apoi brusc s-a  oprit din cântat spunându-mi: „as minti sa cânt asa ca eu nu-mi aduc aminte de mama mea, stiu doar ca a murit când eu aveam trei ani!†Imediat a adaugat ca si de tata a ramas orfana, la opt ani. si mi-a povestit multe aspecte din viata ei, dând dovada de o memorie iesita din comun. De la casa de chirpici, pâna la casa cu mansarda, de la primii ani la oras, pâna la cei 62 de ani de casnicie cu omul ei care s-a prapadit în urma cu 20 de ani, de la vechiul pod de lemn de peste Mures, pâna la cele 16 schije din picioare, amintire dintr-un bombardament de la retragerea trupelor germane.
Pentru ca mi-a replicat, la rugamintea mea de a-mi povesti mai multe: „întrebati, va raspundâ€, am întrebat. Asa am aflat ca a slujit la o familie de evrei. Ea, fiind doar  cu ceva mai mare decât fetele pe care le îngrijea, a fost tratata ca o membra a familiei cu care a ajuns si peste hotare. „Au fost tare de treaba cu mine. Ce s-ar bucura acum evreii sa citeasca laudeleâ€, a spus râzând multumita. Apoi si-a amintit de deportarea evreilor stergându-si o lacrima: „ Ce cruzime, inumana, pâna si de un animal îti pare rau, dar de niste oameni nevinovati, îi îmbarcau ca pe niste vite în camioane 
Apoi ca sa ne mai înveselim, si-a luat cartea preferata, dupa biblia din care citeste zilnic, si a citit din monografia orasului în care locuieste pe aceeasi strada de peste opt decenii.