Emil Cioran, un secol de descompunere mareata
Daca nu v-ati obisnuit ca România sa de-a cu bota în balta, va mai spunem o noua isprava în care statul roman a mai gafat lamentabil. De aceasta data, stângu-ndreptul national s-a numit Emil Cioran.
Astfel la 100 de ani, fara o zi, pe 7 aprilie, mai multe manuscrise si documente personale ale filozofului român Emil Cioran au fost scoase la vânzare la Paris, în cadrul unei licitatii de scrisori si manuscrise literare si artistice din secolul al XX-lea. Daca ne gândim ca printre cele 82 de loturi scoase la licitatie la hotelul Drouot Richelieu din Paris, se numara caiete manuscrise la “Tragicul cotidian”, “Adolescenta”, “Jansenismul”, “Pamflet si pamfletar”, “Consideratiuni asupra problemei cunostintei la Kant”, “Banalitate si transfigurare”, “Cartea amagirilor”, “Lacrimi si sfinti”, “Schimbarea la fata a României” ne putem da seama ca licitatia nu a fost una de de lepadat. Dar statul român nu s-a sinchisit sa participle la licitatie, dându-i filozofului o noua palma, asa ca semn al recunostiintei lasând alte persoane, sa intre în posesia pretioaselor manuscrise. Nu e de-ajuns ca personalitatile importante ale culturii române îsi duc somnul de veci, la mii de kilometrii departare de Cobita, Rasinari sau Liveni, si nu suntem în stare sa-i mai apropiem de tara natala, chiar si acum la decenii de la trecerea lor în nefiinta. Onoarea a fost salvata de un român care a cumparat întregul lot cu manuscrise si documente ale lui Emil Cioran, oferind întreaga suma la care s-a ajuns prin licitarea fiecarui obiect în parte, de 405.000 de euro. Asa s-a gândit statul român sa marcheze cei 100 de ani de la nasterea celuii plecat din Rasinari, ajuns unul din cei mai repezentativi eseisti si filozofi ai secolului trecut.
În 1949 îi apare la Editura Gallimard prima carte scrisa de Cioran în Franta intitulata “Précis de décomposition”, sau mai pe româneste „Tratat de descompunereâ€. A fost una din numeroasele palme pe care scriitorul le-a dat lumii contemporane lui. El spunea la un moment dat în paginile cartii : “Societatea nu e un rau, ci un dezastru: ce stupid miracol sa putem trai în ea!” Ca setul sa fie complet, tot el spunea ca ‎”Priviti în jurul vostru: pretutindeni, larve care propovaduiesc… Mi-e de ajuns sa-l aud pe careva vorbind sincer de ideal, de viitor, de filozofie…, ca sa-l socotesc dusmanul meu”. Au trecut de atunci 62 de ani si cuvintele filozofului sunt mai actuale ca niciodata. Continuam sa ne încadram cu success, în tratatul lui Cioran cu ajutorul celor care ne conduc la ora actuala. Dar nici gloata nu se lasa mai prejos, si defileaza pe aceeasi partitura a descompunerii, transpusa de Cioran în opera sa. Sa mai asteptam înca un secol sa schimbam ceva si sa-l contrazicem pe filozof printr-un mod de gândire pragmatic. Sa vezi atunci lacrimi si sfinti, mai ceva ca în opera lui Cioran.
