“Vânatorul de spioni”, anchetat la Târgu-Mures (III)
În 1930, împotriva lui Zaharia Husarescu au fost formulate 19 capete de acuzare. Acestea erau formulate de Gheorghe Olarasu, inspector general în Ministerul de Interne. Rivalitate, ura personala sau poate Olarasu a fost “mâna†cuiva din afara ministerului? Poate si una si alta. Greu de spus deocamdata. Se cuvine însa mentionat faptul ca acest inspector, Olarasu, l-a instrumentat pe Husarescu cu o înversunare greu de înteles. Este însa indubitabil si faptul ca în cazul lui Husarescu, a existat si o imixtiune politica. Cea a lui Constantin Stere, cunoscut om politic al timpului. Stere apare frecvent mentionat în dosarul anchetei disciplinare din anul 1930. Chiar si Husarescu îl mentioneaza de câteva ori, ca fiind una din cauzele anchetei sale. De ce ajunsese oare, un om ca Husarescu sa-l deranjeze atât de mult pe Stere?
Acuzatiile din dosar si…â€informatiile obtinute pe surseâ€
Timp de câteva luni, inspectorul general din Ministerul de Interne, Gheorghe Olarasu, a fost o prezenta discreta la Chisinau, dar si în alte localitati din Basarabia pentru a obtine declaratii despre presupusele abuzuri comise de Husarescu. În acest timp, Husarescu functiona înca în Serviciul de Siguranta, nefiind suspendat – curios fapt! – asa cum cereau uzantele timpului pentru functionarii superiori care faceau obiectul unei anchete. O parte dintre aceste declaratii au fost obtinute de Olarasu si cu ajutorul a doi subalterni ai lui Husarescu, nemultumiti de faptul ca nu fusesera promovati ierarhic, mai mult chiar, fusesera sanctionati de câteva ori pentru abateri disciplinare si le fusese diminuat salariul. Unul dintre acestia – ce curios si implacabil este destinul! – avea sa-l „toarne†pe Husarescu pentru a doua oara, la Târgu-Mures, atunci când Husarescu a fost anchetat de Securitatea si Procuratura Militara, pe baza acuzatiilor din 1930. Cel în cauza, fost comisar de Siguranta în anii 30, în Basarabia si fost subordonat al lui Husarescu, traia si era încarcerat în Penitenciarul din Fagaras, împartasind aceeasi soarta ingrata ca a majoritatii functionarilor din aparatul de stat, ordine publica si siguranta, arestati de comunisti imediat dupa 1947. De mentionat este si faptul ca, atât Olarasu, cât si sotia sa, se aflau la momentul anchetarii lui Husarescu de catre comunisti, în penitenciarul Fagaras. Olarasu, fostul anchetator din 1930, a fost un timp „coleg†de penitenciar cu Husarescu. De altfel, Gheorghe Olarasu avea sa moara în acel penitenciar, iar Husarescu sa-i mai supravietuiasca înca câtiva ani. În ceea ce priveste dosarul de ancheta disciplinara din 1930 a lui Husarescu, de la învinurile comune care apar în dosar, precum: „A abuzat de automobilele Inspectoratului….pentru interesele sale personaleâ€, „A autorizat si permis sa se faca diferite retineri din salariile functionarilor…â€, „A întrebuintat diferiti functionari pentru serviciile sale particulare…â€, se ajunge însa la altele de o gravitate extrema. Astfel, apar acuzatii deosebite, dar insuficient documentate, precum: „si-a însusit sume însemnate de bani….â€, „Este reclamat la Ministerul Armatei – Marele Stat Major, ca a lasat nesupravegheat pe spionul Macovei Vladimir…†sau foarte grava acuzatie ca ar fi sustras doua brosuri continând cifrurile folosite în comunicarile cu caracter special. De altfel, aceasta ultima acuzatie – niciodata dovedita – avea sa transpara si în presa timpului din România, dar chiar si în presa din Franta. Cine daduse aceasta informatie presei, în timp ce ancheta nu era înca finalizata? Se aflase oare pe „pe surseâ€, folosind un limbaj ceva mai actual. Trebuia oare, ca aceasta acuzatie sa-l discrediteze numai pe Husarescu sau si institutia din care acesta facea parte? Cine a avut acest interes?
Stere, narodnic, socialist, liberal si…taranist, membru post-mortem al Academiei Române din 2010
Constantin Stere (1865- 1936) a fost si el un personaj cu o biografie exceptionala. Jurist, savant, profesor universitar, gazetar, dar scriitor cu un succes mediocru, a fost însa înainte de toate un militant politic. Nascut în Basarabia, a participat în tinerete la miscarea narodnicista, fiind arestat de Ohrana tarista si condamnat la 6 ani de închisoare pe care i-a facut în Siberia. S-a stabilit ulterior la Iasi, loc unde a facut Facultatea de drept, a devenit profesor universitar si chiar rector al Universitatii din Iasi, timp de trei ani, functie din care si-a dat demisia în 1916, plecând apoi la BucureÈ™ti. Timp de 40 ani a desfaÈ™urat o activitate publicistica remarcabila, el fiind fondatorul È™i conducatorul revistei “ViaÈ›a româneasca”. Stere a fost si cel de-al doilea preÈ™edinte al Sfatului Èšarii (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), el jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. Om de mare cuprindere intelectuala, Stere a oscilat între mai multe curente de idei ale timpului, dar a fost în mod cert un democrat. A participat activ la constituirea Blocului Muncitoresc-taranesc si la activitatea acestuia între anii 1925-1933. Stere ramîne peste timp una dintre personalitatile reprezentative ale stîngii radical-democratice burgheze. Personalitate politica influenta a timpului, Stere cunostea foarte bine Basarabia si problemele ei. Este greu de precizat momentul în care a ajuns sa se întâlneasca cu Husarescu, dar sunt si mai greu de precizat motivele aversiunii manifestate de Stere fata de Husarescu. Stere avusese de a face cu Ohrana tarista în tinerete si este foarte probabil ca sa fi extrapolat peste timp aceasta aversiune si împotriva lui Husarescu, identificat cu un reprezentat al regimului, dar mai ales cu o institutie pe care Stere o detesta.
Husarescu, o biografie de exceptie
Nascut la 6 iulie 1876 în comuna Chitaiu Moldovenesc din Basarabia, Zaharia Husarescu a absolvit Facultatea de drept, iar în 1903 a fost încadrat comisar în Politia portului Galati, functionând apoi prin diferite localitati de granita. În timpul primului razboi mondial a condus serviciul de informatii si contrainformatii al politiei române, tinând în acelasi timp legatura cu Armatele a IV-a, a VI-a si a IX-a ruse pe probleme de informatii si contrainformatii militare. Chiar Husarescu în dosarul sa de ancheta din 1930, facea câteva mentiuni autobiografice. “În 1918, scria Husarescu, am primit ordin sa trec în Basarabia cu Divizia a XIII-a româna, la Bolgrad, apoi cu Divizia a XI-a, la Cetatea Alba, unde am fost însarcinat în mod special si personal, sa înfiintez Politia si Siguranta româneasca…În 1919, am fost numit Prefect de politie…În 1920 mi s-a încredintat conducerea si organizarea Inspectoratului General de Siguranta din toata Basarabia, fiind înaintat si numit Inspector General al acestei regiuni…†A fost cu siguranta un om eficient, de vreme ce a contribuit la arestarea a peste 200 de spioni rusi comunisti si trimiterea lor în fata Curtii Martiale. Totodata a contribuit în mod esential la înfiintarea în anul 1924 a mai multor centre de informatii în orasele Tiraspol, Odessa si Harkov. Tot el a fost cel care i-a descoperit si arestat pe membrii organizatiei comuniste de tineret din Chisinau condusa de Pavel Tcacenko si de Chirilov, precum si a organizatiei cunoscute sub numele conspirativ de “Bundo”. Importante informatii despre Husarescu si activitatea lui, au fost oferite Securitatii române si de catre NKVD-ul sovietic, dar cea mai mare parte au fost deconspirate din arhivele serviciilor secrete române ajunse pe mâna comunistilor dupa 23 august 1944. La baza acuzatiilor împotriva lui Husarescu au stat însa, asa cum spuneam anterior, si foarte multe informatii din dosarul înaintat Comisiei Disciplinare a Ministerului de Interne, în 1930, de care inspectorul de politie Gheorghe Olarasu….
(urmare în numarul viitor)
