Tantra la borcan

Marius si prietena lui faceau tantra. Mai întâi se dezbracau si se miroseau la subsiori. Inspirau adânc, iarasi inspirau la fel de adânc, dupa care ramâneau perplecsi. Dupa ce faceau asta ridicau ochii în sus si clipeau repede la unison. Îsi apropiau fetele, scoteau limbile si le uneau la vârf. Le plimbau mai întâi una pe deasupra celeilalte, si le frecau pe margini si tot asa. Pâna ce, într-un moment decisiv, intervine în proces omusorul, acel Sancho Panza al limbilor caruia-i place sa stea mai în urma fie ca lupta pe frontul de sus, fie pe cel de jos. Când oboseau cadeau lesinati pe spate.

Dupa ce energia se acumula îndestul se apropiau unul de celalalt si-si suflau în urechi pâna începeau sa le tiuie. Apoi îsi astupau urechile cu palmele, închideau ochii si intrau în meditatie transcendentala. Dupa meditatie se ridicau în picioare, se postau spate în spate si-si lipeau doasele deolalta. Încet încet se aplecau, delicat, fin, cu atentie, pâna când ajungeau la sol, în genunchi. O tineau asa vreo zece minute. La un semn numai de ei perceput, Marius începea sa latre mai întâi ca o javra, apoi ca un ciobanesc belgian si la urma ca un labrador. O sfârsea mormaind ca ursii, prelung. Prietena lui, la acelasi semn începea sa macaie ca rata, apoi sa cotcodaceasca si, în final, sa tipe ca bibilica. Dupa ce ispraveau meticulosul ritual, se întindeau iarasi la pamânt si sughitau. Semn ca ritualul a fost total. 
Dar în momentul în care a avut un orgasm transfigurator extatic Marius a simtit ca-i explodeaza literalmente curul. Ca o grenada. Îi iesea fumul pe urechi în rotocoale, parul îi luase foc, mâinile se agitau în toate directiile, ochii i se roteau în cap ca bilutele, iar din gura îi izbucneau chiote de voie buna. Dupa ce s-a trezit din transa a început sa se ia foarte în serios. El, care a avut o atare experienta, merita de acum ceva mai multa consideratie. Pretentiile lui cresteau vizibil de la o zi la alta. Personalitatea lui se înaltase ca un munte Himalaia deasupra mediocritatii contemporanilor. De la acea înaltime revarsa torente sarcastice asupra lumii derizorii, careia curul niciodata nu-i explodase într-un mod atât de graitor si prin spinarea careia nu circulau parca rachete. Cu prietena lui a început sa devina tot mai mofturos. Îi placea sa o auda adresându-i-se protocolar cu „Domnul Mariusâ€. Cu parintii, de exemplu, îi placea sa vorbeasca de la înaltimea unui ton superior. Mama lui sa-i puna masa într-un cadru mult mai ceremonios si prefera sa manânce singur. Sa nu-i atinga vreo nefericita companie amintirea teribilului orgasm. Îl tinea viu în suflet cu înduiosare. 
Cu sufletul ferice si mintea framântata de uimiri Marius sa îsi exprime artistic miracolul care-i atâtase în asa hal partea din dos. Sa apucat sa umble prin veceurile de la Universitate, prin bibliotecile publice si sa faca grafitti. Putea sa scrie acurat, aproape cu o caligrafie de maestru chinez, în ciuda tremurarilor de mana pe care neuitatul orgasm i le dadea. Îi placea în mod deosebit sa transcrie pe peretii toaletelor tantre din Vijnana Bhairava. Yoghinii din Cluj, inflamati oricum de la sine, grabiti sa depisteze avansuri divine în cele mai ilizibile accidente, aflând din întâmplare la BCU un astfel de text, s-au convocat reciproc printr-o foarte prompta actiune de popularizare telepatica si au decis prin consens ca avem de-a face cu un miracol. În concluzie, toti aspirantii la desavârsirea spirituala si integrare în absolut ar trebui sa se converteasca la tantra, exista acum o dovada de natura prodigioasa.
Astfel a devenit Marius maestrul necunoscut din al carui capriciu caligrafic s-a iscat, prin asa-zisul efect de fluture, o emulatie de natura mistica. Însa, cu harul lor de mistificatori guralivi yoghinii au dus din gura-n gura, cu multa fervoare convingerea ca însusi zeul Shiva a vizitat în travesti lacasul publicelor dejectii, exprimându-si în mod vizibil, literal, dorinta de initiere religioasa. sarpele Kundalini trebuie trezit si pus la lucru, ademenit prin canalul spinal si învatat sa penetreze rozetele chacrelor. Odata ispravite întreprinderile caligrafice, ca si cum placerea artistica i-ar fi rezervat efecte de natura adversa, pe Marius îl prindeau melancolii subite, simtind nevoia de recluziune.
Dupa o vreme n-a mai fost în stare sa faca nimic decât sa cada pe gânduri, iar când i se întâmpla sa se mai dezmeticeasca, de fericire cadea din nou. Nici macar nu mai putea sa manânce, prada uluitoarei amintiri despre dosu-i explodat si naucit de semiotica tantrelor. Ca atare a început sa-i scada burta, sa i se înmoaie oasele, sa i se placinteasca craniul si sa emane un iz de iasomie. Nu mai facea nimic. Statea toata ziua întins pe pat ca un cearsaf, lâncezind si facând la rastimpuri semne ciudate din degete de parca cineva l-ar fi examinat din ascuns. Prietena lui, într-o zi de sâmbata ca sa poata face curat l-a rasucit, l-a facut sul si l-a pus într-o oala de lut veche în care se faceau pe vremuri sarmalele. Acolo l-a uitat pâna ce l-a napadit praful. Poate ca în felul acesta i-a scos orgasmul sau minunat din cap. Dupa o vreme si ea, ce sa faca, l-a uitat. si-a dus de-atunci viata singura, în emotionanta castitate hranind pasarelele salbatice.