Criza aduce extremismul pe prim-plan politic

Întoarcerea crizei și suprapunerea ei cu anul electoral împing tot mai mulți oameni să adere la mișcări politice extreme. Deja este notorie exploatarea politică a crizei de către lideri apăruți peste noapte care promit cele mai inimaginabile aberații, știind că în momente grele, vigilența, bunul simț al omului de rând scad la cote de avarie. Exact ca în urmă cu 11 ani, când Vadim Tudor era să ajungă șeful statului iar PRM ajungea al doilea partid din România, acum apar mișcări populare care mai de care mai excentrice.
Încet dar sigur, criza mondială care renaște din propria cenușă în ultima perioadă, va duce la o amplificare importantă a sentimentelor extremiste ale populației. Mai al s într-o țară ca România unde majoritatea locuitorilor nu au o cultură politică aiurelile de exemplu ale lui Dan Diaconescu  fac să vibreze un segment important de oameni atinși direct de criză. Situația se complică vertiginos. Închiderea fabricii de la Jucu e doar începutul, probabil. Vor urma și alte lovituri cumplite. Partidele democratice par dezorientate, incapabile să propună soluții concrete, ceea ce determină dezamăgire.
Diaconescu o combinație între Vadim și Hitler

Un singur partid nu pare să aibă probleme: nou legalizatul Partid al Poporului Dan Diaconescu. Știind că situațiile extreme cer soluții extreme, PP iese la rampă cu măsuri, pe care anumiți înaintași politici din țară și străinătatea le-au cam enunțat în trecut. De exemplu PP-DD vrea câte 20.000 de euro pentru fiecare român care va deschide o afacere, anularea tuturor taxelor și impozitelor actuale și introducerea unui singur pe venituri și proprietăți, confiscarea averilor ilicite obținute din afaceri cu statul sau înființarea companiei naționale “averea poporuluiâ€, șeful acestei companii fiind ales direct de popor. Rețeta pare că produce minuni electorale. A aplicat-o cu succes Vadim Tudor, în 2000, într-un an care încununa dezastruoasa guvernare CDR, aducea cu sine căderea FNI și a unor bănci importante. La lansarea oficială în cursa prezidențială, Vadim promitea public, de asemenea, că va recupera în 6 luni tezaurul de la ruși, va lichida mafia, autohtonă ori străină, confiscarea marilor averi, anularea privatizărilor oneroase șamd. La finele unui an în care PRM excela în asemenea mesaje halucinante, cădea bomba: Vadim Tudor ajungea în finala prezidențială, iar partidul său devenea a doua forță a țării, după PSD. Și partidul lui Hitler cerea confiscarea marilor averi făcute imoral, din afaceri de război, la fel cum DD înfierează contractele cu statul. și naziștii promiteau creșterea pensiilor, adoptarea unei legi de expropriere fără despăgubiri a pământurilor necesare pentru interesul public, interzicerea oricăror venituri nemeritate și care nu au fost câștigate prin muncă, desființarea sclaviei chiriilor, împărțirea echitabilă a profiturilor realizate de pe urma industriei grele, naționalizarea trusturilor, înlocuirea dreptului roman – care ar fi servit o ordine materialistă a lumii – cu dreptul comun german, corijarea deviațiilor presei, ori formarea unei autorități centrale puternice a Reich-ului, precum și o autoritate nelimitată a parlamentului central asupra întregului Reich și a tuturor organizațiilor sale. Pentru ca democrația autohtonă să încaseze o nouă palmă peste ochi, ca în 2000, nu e nevoie ca DD să devină noul Hitler. E suficient însă ca partidul OTV, ajutat discret de PDL în acest moment să scoată capul la lumină, să obțină suficiente voturi pentru a deveni o voce în legislativul, și așa mediocru, de la București.