Amintiri despre “Ciresarii” cu Alex Rotaru la Târgu Mures
A cam trecut ceva vreme de când Victor, Dan Ionel, Ursu, tic, Maria sau Lucia, faceau legea printre adolescenti, pierduti acum undeva în negura vremii. Cine-si mai aduce acum aminte de serialul “Ciresarii†de prin anii 70, sau de trilogia “Ciresarii”, “Aripi de zapada” si “Cetatea ascunsa” din anii 80 ?
Am gasit totusi pe unul din ciresari, care a facut un popas la Târgu Mures, la UPM si Colegiul “Unirea†în cursul saptamânii trecute. Este vorba de Alex Rotaru, mai exact Dan, din trilogia Ciresarii, devenit cineast în SUA, prezent la Târgu Mures sa le explice celor tineri despre cum se poate face educatie cu ajutorul filmului documentar. si nu a venit singur, a venit însotit de prietena sa, Gabriela Oltean, reghineanca de loc, actualmente la Los Angeles , unde experimenteaza designului interior, specializare dobândita la celebra UCLA din California.
Reporter: Fenomenul “Ciresariiâ€, cât mai este el de actual, si daca mai poate fi el adaptat timpurilor prezente.
Alex Rotaru: Fenomenul Ciresarii a fost unul ultra marcant multor generatii. Eu ma întreb cumva daca nu cumva este cartea pentru copii si adolescenti cea mai marcanta de aventuri din literatura româna, Ce-am observat este ca tinerii nu au o conexiune foarte buna ci trecutul si istoria, sau când o au ea este distorsionata prin prisma subiectiva a opiniilor parintilor sau prin prin prisma întâmplatoare a ce le-a mai picat sub ochi sau în mâna. Din putinele mele interactiuni, vad ca tinerii din România nu au o întelegere clara a ceea ce s-a întâmplat înainte de 89, cum era tara atunci. Nu era doar o mizerie, sau problema libertatii de expresie, exista o anumita dorinta de visare, de coabitare, pe care un roman ca Ciresarii a încapsulat-o într-un mod fenomenal†ne-a declarat Alex Rotaru.
Rep: Se mai simte acel spirit al ciresarilor, chiar daca ei traiau într-un alt sistem, cu cravate rosii de pionier?
A.R.: Eu înca pot reciti în minte pasaje întregi din cartile acelea, cu toate ca erau pionieri, cravate rosii. Când ma duc cu mintea în acel univers nu exista Ceausescu sau Gheorghiu Dej, e doar un grup de copii visatori pe cararile patriei de la munte la mare .Cred ca ar fi o modalitate foarte buna pentru multi tineri de a învata, de a mirosi putin din parfumul acelei epoci. Constantin Chirita reuseste sa prinda o epoca, prin anii 60, chiar daca noi cei care am jucat acele prin anii 80 eram mai tineri, cu toate astea, spriritul lor era perfect valabil si ar putea fi si acum.
În concluzie, nu putem spune decât “Drum bun de reîntoarcere Ciresariâ€, sa mai veniti si pe la tinerii de azi sa-i faceti sa viseze si la altceva decât la bani si la tot felul de lucruri fara suflet.
