România, încotro? (I)
O lume ruinată de marea criză economică din anii 1929-1933 și de interese divergente. Democrația – în întreaga lume – era amenințată atunci, mai mult ca oricând. Iar în această atmosferă încordată, marcată de sărăcie și disperare, două erau pericolele care aveau să marcheze destinul omenirii pentru mai mulți ani: comunismul și fascismul. Ultimul și cu varianta sa nazistă. Era un â€teren†propice pentru afirmarea anarhismului, oportunismului, naționalismului exacerbat și a demagogiei politice, precum și a autoritarismului. Dar și pentru afirmarea unor â€oamenii providențialiâ€. Spre ei priveau atunci cu speranță cei înșelați de o democrație imperfectă ce părea că-și epuizase resursele și-și atinsese limitele. Există oare vreo similitudine între timpurile pe care le trăim acum și cele de atunci? Despre posibilele evoluții în contextul degradării continue a situației economico-sociale în Europa și în lume, dar și despre posibilele riscuri de securitate pentru România și continentul european, în exclusivitate pentru cotidianul â€Zi de Ziâ€, câteva opinii ale unor foști înalți funcționari din diplomația românească și din serviciile speciale românești.
â€Maica Rusie†vrea să se reformeze
Circumscrisă unui spațiu marcat de interese politice și economice cu miză ridicată, pentru România este vital să aibă foarte bune relații diplomatice cu Rusia și Germania, doi dintre cei mai importanți actori politici ai momentului. Poate de aceea, România ar trebui să privească cu un interes mult mai mare spre ceea ce se întâmplă în prezent, în cele două state și spre politicile pe care acestea le promovează, atât în plan intern, cât și extern. Referitor la cele ce se prefigurează a se desfășura în Rusia, Vasile Buga, fost diplomat, cu o importantă expertiză pe spațiul slav, ne-a declarat: â€Contestarea în cadrul unor ample demonstrații de protest a victoriei partidului de guvernământ Rusia Unită în urma alegerilor parlamentare din 4 decembrie 2011 și cererea de anulare a acestora au obligat autoritățile să tratateze cu mai multă atenție cererile protestatarilor. Declarațiile cuprinse în mesajul președintelui în funcțiune, Dmitri Medvedev, adresat la 22 decembrie 2010, Adunării Federale demonstrează intenția de a se întreprinde unele măsuri, care să permită reformarea complexă a sistemului politic, descentralizarea puterii, combaterea corupției, îmbunătățirea canalelor de comunicare ale puterii cu populația, antrenarea într-un grad mai mare a acesteia la activitatea statului, consolidarea democrației, încă firavă în Rusia. Măsurile anunțate, inclusiv în direcția modernizării economiei, dezvoltării învățământului, științei și culturii, ocrotirii sănătății se înscriu pe fondul pregătirilor ce au loc în prezent în Rusia în vederea alegerilor prezidențiale din 4 martie 2012.â€
Din nou sub Putin, Rusia se va implica mult mai activ în politica internațională
După reforma realizată în domeniul serviciilor speciale, domeniu în care GRU a căpătat un rol mult mai important decât FSB, viitoarea Rusie, din nou sub Putin, intenționează să se implice mult mai activ și în rezolvarea unor probleme majore din politica internațională. Desigur, este nu numai o problemă de orgoliu din partea unei mari puteri, moștenitoarea principală a defunctului URSS, dar și o recunoaștere a din partea comunității internaționale. Despre intențiile de viitor ale lui Vladimir Putin, fostul diplomat Vasile Buga, ne-a declarat: â€Sondajele de opinie indică faptul că actualul premier, Vladimir Putin, care a mai deținut deja două mandate de președinte al Rusiei, este cel mai bine cotat. Cu toate acestea, reacțiile înregistrate în ultima vreme în unele cercuri ale opiniei publice din Rusia fac improbabilă alegerea acestuia în primul tur. Pe planul politicii externe, conducerea Rusiei își exprimă deschiderea pentru promovarea unui dialog constructiv cu celelalte state, participarea activă la activitatea Grupului G-8, BRIC și a Organizației de Colaborare de la Shanghai, la soluționarea problemelor majore ale vieții intenaționale, inclusiv în vederea depășirii urmărilor crizei globale. Este posibilă o implicare mai mare a Rusiei în soluționarea prin mijloace politice a unor conflicte regionale, în condițiile asigurării rolului coordonator al ONU. Pe plan european, Rusia își propune continuarea eforturilor în vederea încheierii unui Tratat de securitate europeană. În relațiile Rusiei cu principalii actori ai vieții internaționale nu sunt de așteaptat schimbări majore, estimându-se că acestea vor evolua într-o notă pozitivă, inclusiv cu statele aflate, ca și Rusia, în pragul unor alegeri prezidențiale, așa cum este cazul SUA sau Franța.â€
(continuare în numărul viitor)
Vasile Buga este născut pe data de 19 decembrie 1938, în comuna Sărățeanca, județul Buzău, Vasile Buga este din anul 1962, licențiat în litere (limba și literatura rusă – limba și literatura română). Patru ani, respectiv între 1962-1966, a fost preparator la Facultatea de limbi și literaturi slave, din cadrul Universității București, iar ulterior, din 1966, timp de 23 de ani, până în 1989, a fost referent la Secția Relații Externe și Cooperare Economică Internațională a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 și până în 2002, a îndeplinit diverse funcții diplomatice (1990-1993, secretar I, consilier diplomatic la Ambasada României din Moscova; 1996-2000, consilier diplomatic la Ambasada României din Praga; 2000 – 2002, consilier diplomatic la Ambasada României din Moscova, persoană de contact în timpul președenției României la O.S.C.E.). Ulterior, a activat ca profesor asociat la Facultatea de istorie a Universității București, colaborator extern la ziarul Adevărul, și apoi cercetător științific la Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului. A sprijinit crearea Comisiilor de istorie romano-rusă și româno-cehă, precum și activitatea cercetătorilor români în arhivele din Federația Rusă. În prezent, Vasile Buga este vicepreședinte al părții române în Comisia bilaterală a istoricilor din România și Rusia, precum și coordonator al Centrului de Studii Ruse și Sovietice din cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române. Doctor în istorie, domnia sa este și autor al unor interesante articole de politică internă și externă, publicate în prestigioase reviste din țară și din străinătate, precum și autor (coordonator) al unor lucrări de referință, precum “Putere și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării. 1956â€, INST, București, 2006 (Coordonator împreună cu istoricul Dan Cătănuș) și “Apusul unui imperiu. URSS în epoca Gorbaciov. 1985-991â€, INST, București, 2007.
