Jurnalul barmanitei

M-a înnebunit schimbarea asta fara de sfârsit a vremii! O zi e iarna, a doua zi e primavara! Cu toate astea au început chefurile specifice lunii martie. Când ma gândesc ca mai nou weekendul începe joia! Jale! Dar sa mentionez cum a fost experienta mea din saptamâna trecuta.  M-a rugat Carla sa-i tin locul la un bar, amenajat ad hoc, asa ceva, recunosc,  nu am mai vazut. O sala mare cât un hambar, undeva prin centru, închiriata desigur pe bani putini si cu 10 lei intrarea sau asa ceva, plina ochi de tineri de la 17 la 25 de ani, amatori de un  zgomot monoton. Ei zic ca- i muzica drums, de tobe, prestata de un Dj, dar mie mi s-a parut un zgomot pe care se misca o adunare de tineri agitati, surmenati, cuprinsi de atac de panica, de stres, sau toate astea la un loc. Fumeaza, beau si când li se urca la cap se ciondanesc de ajung în strada cu câte o runda de bataie haotica. Nimeni nu stie cine a început, unii dau, altii încaseaza, se aude nino –nino a masinii de politie, sirena salvarii, apoi sunt culesi de pe jos unii de politisti, altii de salvare. Combatantii care au picat se vor trezi a doua zi fara sa mai stie unde si cine i-a caftit, chiar daca vor reclama ca au luat bataie în clubul xzy, ca acolo nu vor mai gasi decât o sala goala. Barul, pompos denumit asa, o tejghea pentru a vinde ceva  din licorile lui Bacchus, aduna destui bani ca afacerea sa nu fie considerata paguboasa. Am rezistat cumva, pana pe la 3-4 dimineata, dar nu ma mai bag în asa ceva! Jur!