Primele alegeri după Al Doilea Război Mondial 1946, noiembrie, comuniștii fură și câștigă!

Desfășurarea de forțe din timpul primului Război Mondial, rezultatele bătăliilor purtate în acea perioadă și situația social-economică provocată de cheltuielile imense au creat condițiile necesare apariției pe scena politică mondială a unor regimuri totalitare. Dintre acestea se detașează regimul comunist. Rezultat al revoluției din octombrie 1917, comunismul a avut un teren propice propagării în noile condiții sociale și economice, acutizate prin criza economică din 1929-1933, mai ales în spațiul fostului Imperiu Țarist, devenit între timp Rusia Sovietică.

PCR înfiinÈ›at… desfiinÈ›at…

Deși înființat în anul 1921, după desprinderea unei ramuri a PSDR, Partidul Socialist-Comunist și mai apoi Partidul Comunist din România, nu a avut rezultate notabile pe scena politică din România interbelică, mai mult el a fost scos în afara legii în anul 1924 de către guvernarea liberală, rămânând la acest stadiu până în anul 1944 .

Deznodământul bătăliilor purtate în primăvara anului 1944, victoriile armatei sovietice asupra trupelor germane, dictatura militară a mareșalului Antonescu și alianța acestuia cu Hitler au creat condițiile necesare reapariției în prim-plan a Partidului Comunist din România. Astfel, la întâlnirea inițială ce dorea să pregătească înlăturarea regimului antonescian, singurii reprezentanți politici care au participat – alături de regele Mihai, de generali È™i de sfătuitorii regelui, au fost cei doi reprezentanți ai Partidului Comunist, Emil Bodnăraș și Lucrețiu Pătrășcanu . Rezultatele imediate s-au văzut după reușita loviturii de stat de la 23 august 1944, când în noul guvern prezidat de generalul Constantin

Sănătescu apărea și Lucrețiu Pătrășcanu,  reprezentant al Partidului Comunist.

Din participanți la guvernare spre controlul total

În dorința de acaparare totală a puterii, comuniștii, au lansat la 26 septembrie 1944 proiectul de platformă al unei noi coaliții politice, denumită Frontul Național Democrat, coaliție prin care ei doreau să creeze o alianață prin care să își subordoneze toate partidele politice. Partidul Comunist primise libertate totală din partea Moscovei pentru activitățile desfășurate în România. Astfel s-a interzis orice fel de manifestare a Partidului Țărănesc, membrii acestuia fiind acuzați de comuniști că ar fi fasciști. Au loc numeroase manifestații de stradă, al căror rezultat este dezordinea și scădera producției, totul ca urmare a discursurilor rostite de unii lideri ai comuniștilor ca Ana Pauker (evreică venită din Rusia) și ale lui Vasile Luca, scopul final fiind acela de a obține conducerea ministerelor de Război și Interne .

Încep să se vadă primele măsuri luate de comuniști, fiind cenzurate lucrările unor intelectuali de marcă precum Ioan Lupaș, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Constantin Kirițescu sau Simion Mehedinți.Toate acestea se întâmplau sub atenta observație a Moscovei care reușise să impună Partidul Comunist pe scena vieții politice din România, un rol important avându-l și prezența „Armatei Roșii†pe teritoriul României.În urma înscenărilor făcute de FND (așa-zisa reprimare a manifestației FND din 24 februarie 1945, refuzul lui A.I. Vîșinski – trimis de Stalin de urgență la București – de a accepta un guvern de coaliție condus de prințul Barbu Știrbey) au dus la instalarea forțată a guvernului Petru Groza sub amenințările Moscovei . În fapt, această impunere a guvernului Petru Groza era în contradicție cu atitudinea lui Stalin din timpul  discuțiilor purtate la Conferința de la Ialta (4-11 februarie 1945), instaurarea oficială a acestui guvern la 6 martie 1945 reprezintând – din punctul de vedere al unor istorici – prima manifestare a războiului rece.Dr. Florin BOGDAN, muzeograf, Muzeul Etnografic ReghinAlegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie. Rezultatele oficiale îi dădeau câÈ™tigători pe comuniÈ™tii români (PCR) È™i pe aliaÈ›ii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facÈ›iunea proguvernamentală È›ărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu È™i Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituÈ›ionale române È™i instaurarea regimului comunist în È›ară la sfârÈ™itul anului următor. Blocul Partidelor Democrate, alianÈ›a electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaÈ›iunea politică a prim-ministrului), Partidul NaÈ›ional Liberal-Tătărescu, facÈ›iunea È›ărănistă a lui Anton Alexandrescu È™i Uniunea PatrioÈ›ilor.

Lege È™i campanie… de arestări

Prin promulgarea legii 560 pentru primele alegeri, Partidul Comunist și-a asigurat anumite avantaje, Blocul Partidelor Democrate asigurându-și practic, înainte de alegeri aproximativ 55% din sufragii (conform unor estimări realizate de către Emil Bodnăraș).

Campania electorală deschisă pe data de 2 iunie 1946 a fost dominată de comuniști prin BPD, nelipsind manipulările create prin prognozarea rezultatelor alegerilor, de altfel o prognoză care a arătat o eroare de 2%! În unele localități din țară comuniștii au început mai devreme campania electorală.

Se făcuseră și alte planuri, inclusiv de arestare a condidaților opoziției și a delegaților și asistenților opoziției în secțiile de votare în perioada premergătoare alegerilor, în zilele de 16 și 17 noiembrie. O altă măsură luată de comuniști – pe lângă manipulări, șantaj și arestări –  se referea la fraudarea directă a rezultatelor alegerilor din 19 noiembrie 1946, anume plasarea unor urne cu voturi prestabilite care urmau să înlocuiască urnele cu voturile reale sau urne cu fund dublu.

Rezultatul alegerilor falsificate a arătat o majoritate covârșitoare obținută de BPD la nivel național.

Eliminarea monarhiei

Odată ocupate posturile cheie în parlament și guvern rămânea doar o chestiune de timp ultima problemă a Partidului Comunist din România, aceea a eliminării monarhiei.

Inevitabilul s-a produs până la urmă în data de 30 decembrie 1947, când, la presiunile comuniștilor M.S. regele Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen a abdicat. Curioasă este desfășurarea imediată a evenimentelor care au urmat abdicării regelui. Deși parlamentul se afla în vacanță încă din 20 decembrie 1947 și urma să se reunească abia la 20 ianuarie 1948, la data de 30 decembrie 1947 este consemnată o ședință ordinară (în fapt o farsă, având în vedere vacanța parlamentară!) care proclama Republica Populară Română și abroga Constituția din 1866 . România intra astfel în cea mai neagră perioadă din istorie.

Focus local

MUREȘ

PCdR MureÈ™ a căutat și a reușit cu abilitate, prin diverse mijloace, să atragă de partea sa – inițial separat – o parte importantă a electoratului românesc, apoi și pe cel maghiar care în 1945 era foarte bine reprezentat la nivelul Comitetului Județean Mureș. În încercarea de a echilibra oarecum situația, au fost atrași în acest comitet, șeful Poștei din Reghin, Eugen Man, fost ilegalist comunist și profesorul Romeo Dăscălescu, adus de la Reșița și impus și el în același comitet. În același timp, comuniștii și-au impus oameni devotați și în fruntea principalelor instituții, unele dintre acestea cu atribuții de siguranță și ordine publică, precum și în cele cu atribuții judecătorești. Printre aceștia, Soos Joska (primar al orașului), Strul Mauriciu (șef al Poliției județene), Mihaly Jozsef (șef al Siguranței) și Traian Bratu (președinte al Tribunalului din Târgu-Mureș și șef al Biroului Electoral).

Campaniile de presă denigratoare

În 1946, ziarul â€Înfrățirea†din Târgu-Mureș, condus de scriitorul Francisc Păcurariu, ziar care ulterior va apare sub numele de â€Ardealul Nouâ€, va duce o campanie furibundă împotriva unor lideri locali ca Emil A. Dandea, Ioan Bozdog. AceÈ™tia erau â€gratulaÈ›i†cu epitete ca dușmani de clasă, trădători de neam și țară etc. Alături de ei, vor mai fi gratulați cu asemenea epitete și protopopul greco-catolic Alexandru Todea, medicul Eugen Nicoară… Toți aceștia erau percepuți atât ca lideri de opinie, cât mai ales ca opozanți ai regimului comunist pe cale de a se instala. Erau persoane care ar fi putut coagula o rezistență locală anticomunistă. Deci un pericol potenÈ›ial. În pregătirea alegerilor din noiembrie 1946, un rol important l-au avut organele locale de Siguranță. Cei mai mulți dintre lucrătorii serviciului – mă refer la vechii angajați din sistem – își jucau cartea vieții. 

În județul Mureș alegerile au fost câștigate de către BPD – după cum era de așteptat – cu un procent de 87 % din sufragii.

REGHIN

Conform informărilor făcute către guvern, în 1946, în Reghin își desfășurau activitatea următoarele partide: Uniunea Populară Maghiară (Iosif Bodnar – președinte, Iosif Kabanetski – vicepreședinte, Alexandru Nagy – secretar), Frontul Plugarilor (Alexandru Negrea – președinte, Ioan Bârcea – secretar), Uniunea Patriotică (Gheorghe Sava – președinte, Nicolae Fechete – vicepreședinte, Iliescu Belea – secretar), Partidul Comunist (Eugen Man – biroul politic, Iacob Wexler – cadre, Ștefan Kovacs – organizatoric, Goldstein Francisc – educație politică, Alexandru Vlaicu – administrativ).

ComuniÈ™tii au început campania electorală înaintea termenului legal; primarul Reghinului era Alexandru Negrea, reprezentant al BPD.

Primarii Reghinului în această perioadă tulbure au fost – care i-au succedat lui Anton Mera – Melinte Căprucean (octombrie 1945), Alexandru Negrea și Ilie Gheorghe Șandru (ianuarie 1947).