Poliția este în pragul dezastrului

Generalul în rezervă Ion Pitulescu, fost șef al Poliției Române în perioada 1995-1997, a făcut dezvăluiri senzaționale despre legăturile PSD cu mafia arabă din România. Polițistul, care trăiește acum la Deva, este printre puținii oameni ce au curajul de a vorbi deschis, dar pertinent, despre drama prin care trece autoritatea în România. Atunci când el a tras semnalul de alarmă, nu a fost luat în seamă de nimeni.

Cora Muntean: Domnule general, de foarte mulți ani vă luptați cu corupția din România, cu structurile de crimă organizată. Cum vedeți că a evoluat situația? S-a schimbat ceva?

Ion Pitulescu: Atunci când mi-am dat demisia, am fost foarte dur și mă gândeam că am exagerat în afirmația mea că România este în pericol să devină un stat mafiot. Cu timpul mi-am dat seama că nu am greșit chiar deloc. Aceste organizații și rețele mafiote au penetrat tot sistemul nostru de stat, Parlament, Guvern, Servicii de informații, Ministerul de Interne, Parchet și, mai ales, Justiție. Am sperat an de an să se schimbe ceva, am sperat ca măcar dosarele pe care le-am început eu să-și găsească o rezolvare, însă e tare greu. Este greu și punctul cel mai slab a fost și este justiția. Dacă în justiție ar fi fost oameni care să țină la nația asta, la dreptate și la adevăr, măcar mai speria din când în când câte un mafiot. Sau dacă dădea câte o condamnare mai serioasă, ar fi fost un pas, însă din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Am fost foarte bucuros când s-a produs schimbarea pe scena politică, primele măsuri luate au fost bune. Cred că președintele Băsescu e pornit pe o rezolvare corectă și concretă a acestor cazuri și în special pe combaterea corupției, însă întâmpină mari greutăți. Mă uit la Monica Macovei, care sunt convins că este de bună credință și văd că întâmpină o rezistență fantastică. Și când te gândești că este și femeie parcă ți-e și milă de ea. S-a greșit când s-au dat acele drepturi fantastice Consiliului Superior al Magistraturii. Niciunde în lume nu poate exista așa ceva. Însuși Montesqieu, care a creat această teorie a separației puterilor în stat, a spus-o de la început: “pentru a se preveni abuzul de putere, puterea trebuie să îngrădească puterea”. Fiecare putere în stat trebuie să se controleze reciproc. Ceea ce vrea CSM este o fantasmagorie. Ei vor să fie deasupra tuturor, ceea ce este imposibil. Și ei trebuie să se supună legii.

C.M.: Pe vremea când era anchetat de PNA în dosarul Flota, Băsescu acuza parchetul de practici abuzive. Acum defilează la braț cu acești procurori și nu face absolut nici o schimbare.

I.P.: Acum o să vă spun un secret pe care nu l-am spus nimănui. Eu cunosc modul în care s-a anchetat dosarul Flota. În această cauză eu nu am vrut să mă bag absolut deloc; în 199când s-a reluat cazul, eu eram consilierul ministrului. L-au adus pe acel Bogdan de la Constanța, pe care l-au făcut general; eu îl găsisem implicat în niște rețele mafiote și l-am dat jos, era șeful Serviciului Economic de la Constanța. Mi-am dat seama că aici se va forța nota, era o dispoziție politică împotriva lui Băsescu și le-am spus asta. Nu mă pot pronunța asupra vinovăției, numai instanța o poate face, dar cert este că acolo s-a forțat nota.

În legătură cu schimbările, numai dosarele mele și semnalele mele dacă erau luate în seamă (despre Omar Hayssam, documentele sustrase de la guvern și de multe rețele mafiote în care erau implicați arabi, dosarul Jimbolia, care este strigător la cer de câte ori a fost închis și redeschis, dosarul Bancorex, în care noi am plătit peste două miliarde de dolari, Banca Agricolă), toate dosare în care am lucrat și am pus suflet. Știam că sunt niște piedici extraordinare și nu de la nivelul unui simplu procuror. Ce, stă Năstase de vorbă cu un procuror amărât? Nu, stă de vorbă cu procurorul general. Or, acești procurori generali, dacă s-au dovedit nedrepți și au acoperit, practic ei au comis o infracțiune, aceea de favorizare a infractorului. Au ținut acele dosare în sertare și nu le-au dat drumul, deci se fac vinovați. Dar nu se atinge nimeni de ei și și-au creat o asemenea imunitate încât nu se atinge nimeni de ei.

C.M.: Credeți că există o complicitate între PSD și partidele aflate acum la putere?

I.P.: Toată perioada, de la revoluție încoace, a fost dominată de PSD. Chiar și în perioada 1996-2000, nu au condus țărăniștii. Eu i-am cunoscut, au fost niște bătrânei simpatici care, la vârsta lor, deși nu trebuia, țineau cu dinții de un scaun. Dar nu poți vorbi de corupție la un Diaconescu, Å¢epelea sau Galbeni. Nu ei au fost corupți, dar le-au măcinat și distrus imaginea, ca și lui Emil Constantinescu, oameni înfiltrați în rândurile lor. Și în acea perioadă tot PSD a condus România. Eu am mari rezerve și față de unii membri ai actualului guvern. Pentru a ieși din această stare de “sărăntocii Europei” am avea nevoie de un guvern sever. Fără măsuri dure și severe nu vom putea ieși niciodată din marasmul în care suntem.

C.M.: Măsurile care trebui să ducă, probabil, la anchetarea sau arestarea unor importanți lideri politici.

I.P.: Categoric. De exemplu, Viorel Hrebenciuc, care a patronat toate marile afaceri pesediste. Răzvan Temeșan nu făcea nici o mișcare fără să se consulte sau să dea Hrebenciuc dispoziție. Îl am și înregistrat dând asemenea dispoziții. În dosarele acelea, eu și procurorii le reținusem infracțiunea de subminare a economiei naționale. De la această acuză s-a ajuns la o scoatere de sub urmărire penală. Numai în acel dosar George Păunescu avea împrumuturi de la Bancorex de 209 de milioane de dolari. Au rămas doi vinovați: Ana Capetti și Maimuț, iar vinovatul a scăpat. Temeșan a devenit apoi consilierul lui Iacubov și a altor mafioți care au urmat.

C.M.: Revenind la ultimele evenimente, la arestarea lui Zaher Iskandarani. Cine este acest om și căror interese servește?

I.P.: Eu am început să mă ocup tare de Zaher după ce, în Timișoara, a avut loc un conflict între el și o altă grupare de arabi, care s-a soldat cu un mort, un rănit și focuri de armă în centrul Timișoarei. Atunci m-am supărat pe polițiștii mei și am început ancheta cu Zaher. În cercurile înalte el se exprima că „în România totul se poate cumpăra”. În momentul în care l-am arestat, cu mare greutate, după un an și ceva, s-a repezit la mine și m-a întrebat ce am cu el.

I-am răspuns că am vrut să-i demonstrez că în România nu totul se poate cumpăra. Mi-a fost extrem de greu să-l țin în arest, i-am făcut vreo șapte dosare, ajutat de procurorul Cristescu și de procuroarea generală de la Timișoara. Am reușit să-l țin arestat vreo cinci ani. Când Cozma a fost eliberat i-am avertizat că va merge la Timișoara, pentru că Zaher are mari obligații față de el. Când îl căutam eu prin țară, Cozma îl ascundea în Valea Jiului. Acum autoritățile sunt obligate să meargă în cazul lui Zaher până la capăt. Eu sunt convins că a finanțat și mișcări străine și bag mâna în foc că Zaher este agent străin. Zaher are un ideal, pe care îl va atinge, pentru că este foarte perseverent, cu orice preț.

C.M.: Cozma a spus la audieri că Iliescu i-a propus funcția de ministru de interne.

I.P.: I s-a și propus, dar și el și-a dorit foarte mult. Toată ziua era pe coridoarele guvernului. Cozma e un tip tare orgolios, el credea că el merită postul de prim ministru, spunea că este mai bun ca oricare. Probabil că postul de ministru de interne era prea mic pentru el.

C.M.: Sunt unii arabi un pericol pentru securitatea națională?

I.P.: Unii, pe lânga faptul ca sunt fundamentaliști, sunt agenți folosiți de alte servicii. Pot să fie și organizațiile arabe, cum v-am spus de acel Kemal Kader. După ce au dispărut acele documente de la Guvern și a început să se facă o anchetă mai discretă, l-am văzut în dreapa lui Yasser Arafat. Era șeful serviciilor lui secrete, Kemal Kader, care era consilier guvernamental în România. Faptul că acesti arabi își urmaresc cu atâta seriozitate țelurile m-a făcut să cred că este o treabă organizată.

C.M.: Vorbind despre ultimele evenimente de pe scena politică, credeți că Iliescu mai are putere sau își dorește atât de mult să plece, să își facă un alt partid?

I.P.: Are putere, vorba aia, cum a zis el, până iese “cu picioarele înainte”. E tot țelul vieții lui și tot ce a vrut el, el altceva n-a făcut decât politică. Și sunt convins că printr-un alt partid, care este înregistrat deja, ei vor construi o altă structură de stânga.

C.M.: Împreună cu Talpeș și… Cine ar mai fi? Hrebenciuc intră în formula asta cu Iliescu?

I.P.: Nu mai intră, că Hrebenciuc a trădat ambele părți, așa că nu mai are credibilitate. Însă sunt alții, Iliescu are destui oameni. Hrebenciuc îi are la mână. Îi are pe toți la mână, pe toți i-a servit, tuturor le-a dat o bucățică. Îi servește cu ceva la început, cu un lucru mai mărunt și din ce în ce mai mult. De exemplu, eu când mi-am dat demisia și am susținut-o cu tărie și la primul ministru și la președinte, mi s-a sugerat să accept o ambasadă undeva sau aici, în consiliere, un salariu mare aici la guvern. Așa începe totul, te ajută… De exemplu, Zaher, de cîteva ori mi-a oferit câte un milion de dolari, odată printr-un deputat PSD, pe care l-am dus la ministrul de interne. Un prieten de-al lui, arab, se mira că refuz, mai ales că aveam puțin până la pensie.

C.M.: Care a fost raționamentul pentru care ați refuzat?

I.P.: A rezista la asemenea tentații, nu-i că ai vreun raționament. Tu, ca om, ești construit în așa fel încât să nu poți să recurgi la asemenea acte reprobabile, deci, există în construcția ta, caracterul, temperamentul tău, în gena ta, astea nu se pot câștiga pe parcurs. Niciodată, oricâte școli ai face și oricâte cursuri ai urma, așa ceva nu se învață.

C.M.: Care a fost reacția la opoziția dumneavoastră?

I.P.: Mă urmăreau ai mei, SRI și cei de la 0215. Chiar începuse o campanie cu România Mare, cu niște atacuri murdare. Am cerut atunci ministrului de Interne, Dejeu, care probabil a fost cel mai corect ministru de interne din câți au fost până acuma, să formeze o comisie care să verifice absolut totul. El m-a întrebat: “Domnule general, dar chiar nimic din ce scria acolo nu se confirmă?”. Dacă eu l-am anchetat pe Măgureanu, pe Gioni Popescu, primul lui adjunct, i-am anchetat la sânge pe șefii din zona Banat, din Crișana, cu afacerea Jimbolia, cu Măgureanu, cu castelele lui și cu afacerile lui cu arabii și dacă ăștia ar fi avut o cât de mică informație, mă mâncau până acum. Nu am nimic pe conștiință. Am fost amenințat, în schimb. Chiar și acum, nu demult, am primit telefon de la arabii din Turcia.

C.M.: Nu vă este teamă?

I.P.: Nu, teamă pentru mine nu, dar pentru copii, pentru familie mai am rețineri. Mă gândesc la familie, dar intervine partea asta a caracterului meu. Nu prea pot să trec așa impasibil.

C.M.: De ce ați renunțat?

I.P.: Am avut un infarct, am ajuns și cu glicemia la 380, deși eu n-am avut în viața mea diabet, o anemie puternică. Era imposibil să continui și nici nu aveam cu cine. Eu îmi formasem o grupare de 6-7 polițiști, pe care i-am scos din subordinea altora, și cu ăștia am lucrat, dar eram puțini. După ce am plecat eu, cam toți au plecat. Doi au plecat că nu au mai vrut ei să stea după plecarea mea, iar ceilalți au fost împrăștiați.

C.M.: Care ar fi cea mai mare satisfacție și cea mai mare dezamăgire din cariera dumneavoastră?

I.P.: Satisfacții ar fi multe, legate de începuturile mele de polițist, de rezolvarea unor cazuri. La București am avut într-adevăr satisfacții, cu fiecare victorie pe care o aveam cu gruparea asta mică și harnică pe care mi-o creasem. Dezamăgirile au fost la fel de multe ca și succesele. Cea mai mare dezamăgire a fost că, în toată lupta pe care încercam să o duc, nu mă sprijinea nimeni, mă refer la cei care puteau să mă sprijine, Guvern, Președinție. Când președintele Constantinescu a spus că l-a doborât securitatea și structurile comuniste, a avut mare dreptate. Eu lucram cu el și noaptea, până la patru cinci dimineața, când începuse acea acțiune împotriva corupției…

L-am ajutat mult, însă într-adevăr l-au terminat și pe el, și pe Ciorbea.

C.M.: Dacă ar fi să o luați de la început, ați mai demara o campanie anticorupție?

I.P.: I-aș ajuta foarte mult, dar nu mai prea ocup o funcție oficială. Nici nu mai prea cred în succesul unei asemenea lupte, la noi. Dacă ar veni oameni din afară, i-aș ajuta, i-aș consilia. Aparatul polițienesc din România e în prag de dezastru. Au plecat foarte mulți polițiști, a plecat osatura. Polițiștii buni nu cad pradă tentațiilor, indiferent care ar fi salariul, nu “pune botul”, cum zicem noi. Cel care e predispus, poți să-i dai miliarde, tot ia șpagă.Am încredere în Vasile Blaga, dar în mulți din echipa lui pe care, din păcate, îi cunosc prea bine, nu am încredere. Cu unii am lucrat și i-am îndepărtat.

C.M.: Ați păstrat, dețineți dovezi compromițătoare despre unii politicieni?

I.P.: Știu atât de multe încât mi-e frică și mie de câte știu. Dar nu are rost să le spun, atâta timp cât dosarele mari care există și sunt probate nu s-au rezolvat.

A consemnat

Cora MUNTEAN