Athos – Lumea de dincolo (I)
Un pelerinaj la Muntele Athos nu reprezintă un certificat de bun creștin, însă, indubitabil, este un demers, o experiență recomandabilă oricui. Este greu să petreci câteva zile pe Sfântul Munte și să nu privești lumea, viața, altfel. Cel mai bine simți diferența atunci când te întorci în lume. Pentru că e foarte greu să descrii situații și stări care pot fi, în genere, doar simțite, vom vorbi despre Athos, mai mult din punct de vedere “tehnic”, în speranța că exepriența pelerinajului nostru va fi de folos și altor oameni care au de gând să ajungă acolo.
Despre Athos am auzit vorbindu-se multe și am aflat și mai multe citind viețile unora dintre cei care au ajuns la sfințenie viețuind și nevoindu-se în mănăstirile, schiturile, chiliile sau peșterile de pe Sfântul Munte. Toate lucrurile pe care le-am auzit despre Athos ne-au dat convingerea că trebuie să ajungem cu orice preț acolo, că oricât de bine te-ar hrăni spiritual o carte despre mari pustinici, duhovnici, de la Athos, întâlnirea, contactul direct cu acele locuri și cu oamenii care viețuiesc acolo este altceva. Am avut convingerea că înțelegerea deplină a celor ce s-au petrecut și se petrec pe Sfântul Munte, a celor despre care am aflat din cărți sau de la alți pelerini va fi deplină doar mergând acolo. De la idee la demersul practic nu a fost cale lungă, însă a fost nevoie de câțiva pași, indispensabili.
Pelerinaje prin Biserică …
Concret, există două căi de a ajunge la Athos: prin Biserică sau pe cont propriu. În cazul primei variante e vorba despre pelerinaje organizate periodic de Biserica Ortodoxă Română. În acest caz, toate informațiile se obțin de la persoanele autorizate, adică protopopiate, sau direct de la Patriarhia Română. Pelerinajul are loc cu grupuri organizate, pe o perioadă de câteva zile. Avantajul, în cazul acestei variante, este că nu ai prea multă bătaie de cap cu permisele și aprobările, însă există și un mic dezavantaj: trebuie să te supui unui program.
… sau pe cont propriu
A doua opțiune, ceva mai complicată, dar și cu anumite avantaje, este pelerinajul pe cont propriu. În acest caz există mai multe variante, dar în mare trebuie parcurși următorii pași: cu aproximativ două săptămâni înainte de perioada în care intenționați să urcați pe Sfântul Munte trebuie să sunați la “Biroul Muntelui Athos” din Salonic, situat în strada Ignatias Nr. 109, cod 54622, tel. 00302310252578, fax. 00302310252575, cu program de funcționare de luni până duminică, între orele 9.00-13.00. Îi anunțați pe cei de la Birou de intenția dumneavoastră și trimiteți o copie a pașaportului. După ce aveți confirmarea permisiunii de a urca pe Athos puteți porni la drum. Aici e cazul să facem o mențiune. Pentru a nu avea emoții la trecerea granițelor e bine să obțineți și o invitație de la una dintre mănăstirile de pe Sfântul Munte sau de la schitul românesc Prodromu. De regulă, turiștii români trebuie să-și justifice călătoria în Grecia. Numărul mare de români care merg în Grecia pentru a lucra la negru a stârnit suspiciunea vameșilor, așa că… paza bună trece primejdia rea.
Dacă toate acestea sunt în regulă, mai este nevoie să vă faceți rezervare pentru vaporul care vă va transporta de la Ouranopolis la Dafne. Rezervările pentru vaporul care pleacă spre Muntele Athos se fac la tel. 00302377021041. Nu e neapărat obligatoriu să faceți rezervarea, mai ales dacă v-ați anunțat prezența telefonic, la biroul din Salonic, cu o zi înainte. La Ouranopolis trebuie să întrebați de biroul care acordă permisele de intrare pe munte. Acolo veți primi respectivul permis, în schimbul a 20 de euro. Trebuie apoi să vă cumpărați biletul pentru vapor (aproximativ 4 euro), de la un ghișeu aflat la câteva zeci de metri distanță de biroul care eliberează permisele, și să așteptați ora plecării. Vaporul pleacă din port la ora 9.45, dar e bine să ajuneți în port cu cel puțin o jumătate de oră mai devreme. După ce ați urcat pe vapor vă mai desparte de Sfântul Munte doar o călătorie frumoasă de două ore, pe fascinanta mare Egee.
(Va urma)
Florin MARCEL
Ioan BUTIURCÃ
