O pagină din istoria justiției mureșene – cazul judecătorului Gheorghe Bratu (I)
O atmosferă de tensiune greu de descris în cuvinte. Judecători, procurori, avocați și personal auxiliar… Fiecare dintre ei s-a aflat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în atenția serviciilor speciale. Tuturor li s-au întocmit fișe de urmărire pe baza unor note informative. Mai mult sau mai puțin verificate, aceste note – în mod deosebit cele întocmite de sursele “1672”, “Elevul” și “Filipescu” – au stat la baza unor analize și sinteze informative care au fost înaintate periodic la București. Iar măsurile împotriva celor considerați indezirabili nu au întârziat să apară. Gheorghe Bratu, victimă a abuzului de putere sau a propiriilor sale inconsecvențe?
*
În impunerea modelului totalitar în România a contat foarte mult introducerea sistemului juridic de tip sovietic și adoptarea, în aprilie 1948, a Constituției Republicii Populare Române. Reorganizarea sistemului judiciar, în acord cu principiile politice ale PCR, a fost făcută printr-o lege specială adoptată pe data de 24 noiembrie 1947, care însă a fost urmată de alte două legi importante, Legea nr. 5 și nr. 6, ambele din iunie 1952. “Subliniem că nici în acest domeniu (Justiție și Procuratură – n.a.), arăta Dumitru Firoiu, unul dintre juriștii teoreticieni ai jutiției comuniste, nu a fost vorba de o simplă reformă; s-au creat organe complet noi, radical diferite de ceea ce a fost justiția și parchetul în regimul trecut”. În acest context era imperios necesar pentru noul regim pe cale de a se instala să cunoască foarte bine starea de spirit din cadrul Curții de Apel, a Tribunalului și Judecătoriei Mureș. Evident că se dorea în primul rând a se știi care sunt “oamenii pe care se poate conta”. Urmărirea permanentă, punerea la stâlpul infamiei, frica pierderii locului de muncă și deci excluderea socială au reprezentat modalitățile prin care unele cadre din instituțiile mai sus amintite, au fost determinate să colaboreze. Bine penetrate informativ încă de la început, instituțiile în cauză au putut fi apoi “reformate” în acord cu principiile și obiectivele urmărite de PCR. Birocrația comunistă dorea să dea însă o aparență de legalitate tuturor acestor măsuri cu caracter punitiv. În același timp, pentru a justifica represiunea desfășurată la scara întregii societăți românești, s-au invocat diverse pretexte: pericolul reacțiunii interne, a războiului rece, fragilitatea regimului și a instituțiilor sale, etc.
| “…În calitate de președinte al Comisiei Județene Mureș de Reformă Agrară a favorizat pe unii moșieri contra unor mite; – soția lui Bikfalvi Nagy Simion din comuna Săbed ar fi dat o mită de 300.000.000 de lei; – soția lui Szekeres Iosif a dat o mită de 12.000.000 și a reprimit pământul expropiat în comuna Band…; Averea cîștigată în felul acesta figurează pe numele socrului numitului, anume Prunaș Dumitru din comuna Mureșeni și Rareș, fiul vitreg al acestuia. În comuna Mureșeni, Prunaș Dumitru posedă 6,98 de hectare de pământ și a construit o casă în anul 1946 care valorează circa 6-700.000 de lei stabilizați. În comuna Tirimia, pe numele lui Rareș ar fi 5 iugăre de pământ. În comuna Herghelia….” (Fragment din raportul sinteză întocmit de slt. de securitate Iordan Ludovic la data de 14 aprilie 1949, cu referire la Gheorghe Bratu)
|
Cazul Gheorghe Bratu… Mărire și decădere
În primii ani de la instaurarea comunismului în România unele personaje – precum și cel despre care vom discuta în continuare – au avut cariere cu adevărat fulminante. Președinte al Tribunalului Mureș între anii 1946-1948, un an mai târziu, Gheorghe Bratu a fost activat și a devenit magistrat militar cu gradul de general maior, fiind în același timp numit în funcția de procuror general al Tribunalului Militar București. Trecutul însă îl urmărea și s-a dovedit a-i fi fatal nu numai în carieră, dar și în viață. Birocrații din Securitate, dublați de cei dispuși să-l incrimineze prin declarațiile lor, au determinat în cele din urmă întreruperea carierei proaspătului magistrat militar Gheorghe Bratu. Într-un raport informativ din 14 aprilie 1949, sublocotenentul de securitate Iordan Ludovic îi semnala superiorului său Kovacs Mihaly, punctual, câteva aspecte referitoare la Gheorghe Bratu. În respectivul raport erau indicate persoanele care i-ar fi dat diverse mite acestuia pentru ca în calitatea sa de președinte al Comisiei Județene Mureș de Reformă Agrară, Bratu să-i favorizeze sub o formă sau alta. În același timp, mai erau semnalate și persoanele dispuse să dea relații vis-à-vis de aspectul semnalat: Papai Zoltan (domiciliat în Târgu-Mureș, strada Vorosmarty, nr. 8), Csernati Blanka (funcționară la Primăria din Târgu-Mureș), Rozsnay (fost prim pretor la Curteni) și Vodă Andrei (fost secretar al lui Bratu în cadrul Comisiei de împroprietărire).
(urmare în numărul viitor)



