Anchetat la Targu-Mures

Arestat in 1948 de autoritatile comuniste si eliberat dupa sase ani de detentie in inchisorile de la Jilava si Targusor. Dupa trei ani de libertate supravegheata, a urmat insa o noua arestare. La mai putin de doi ani de la aceasta, in 1959, a murit in penitenciarul de la Fagaras, loc unde isi ispaseau condamnarile cea mai mare parte din fostele cadre militare ale Jandarmeriei, Politiei, Sigurantei si ale Biroului II din Marele Stat Major al Armatei. In 1957, imediat dupa arestare, pentru o scurta perioada de timp s-a aflat in ancheta Securitatii din Targu-Mures.

Nascut in 1890 la Bucuresti, Gheorghe Motas era licentiat in drept si matematica. O cariera universitara promitatoare i se deschidea in fata cand a optat pentru a fi incadrat in Politia romana. Schimbarea de regim din Romania de la jumatatea deceniului al cincilea, i-a deturnat destinul. Si asta dupa ce Securitatea, l-a depistat ca fiind responsabil de arestarea unui grup de 80 de comunisti. Printre acestia, se aflau persoane ce aveau sa detina functii importante in aparatul de partid si de stat din Romania. De departe, cel mai important dintre ei era Gheorghe Apostol, prieten lui Gheorghe Gheorghiu Dej si desemnat drept succesor al acestuia.

O cariera promitatoare…

“… din ordinului invinuitului, se mentiona in rechizitoriul intocmit de Procuratura Militara din Targu Mures, s-a trecut la urmarirea si arestarea unui numar de 80 de persoane printre care si cunoscutii comunisti Gheorghe Apostol, Vicol Grigore, Cretu Gheorghe, Mocanu Dumitru, Mari­nes­cu Gheorghe… Din ordinul sau au fost cercetati, trimisi in fata justitiei, unde au fost condamnati la temnita grea. Tot din ordinul sau a fost arestata si cunoscuta comunista Grin­berg (Grunberg) Estera”. Cel care daduse ordinul, comisarul Gheorghe Motas, se nascuse la data de 10 februarie 1890, in Bucuresti si era absolvent al Facultatii de drept si al Facultatii de matematica. In 1935 a fost incadrat cu gradul de secretar la Chestura Politiei Tulcea, iar ulterior, cu gradul de chestor (cu delegatie), mutat la Politia Galati. Din 1937 si pana in 1940, a fost chestor la Politia Chisinau. O ascensiune rapida pentru un om care, in mod cert, isi facea datoria cu multa competenta, de vreme ce intr-un timp foarte scurt, a parcurs treptele ierarhice de la secretar la chestor, trecand peste alte trei trepte, inspector, subcomisar si comi­sar. Pe data de 15 martie 1945, a fost delegat cu conducerea serviciului pentru aplicarea armistitiului. Odata misiunea incheiata avea sa fie disponibilizat – „trecut in cadrul disponibil”, dupa formula stereotipa a trimpului – si apoi arestat.

… si acuzatii lipsite de suport

“In anul 1940, mentiona rechizitoriul, invinuitul Motas Gheorghe, este transferat la Di­rectia Generala a Politiei Bucuresti, in cadrul careia a functionat trei luni la Siguranta in calitate de sef al Sectiei partidelor de centru si legionare si apoi in calitate de sef al Grupei I-a din Corpul detectivilor, unde functioneaza pana in 1945 cand este pus in cadrul disponibil…” Indubitabil ca functia indeplinita in Politie, dar si nesansa de a-l fi intalnit si arestat pe “greul” Gheorghe Apostol i-au fost fatale. Concluziile din rechizitoriul intocmit lui Motas, cel invinuit de “crima de activitate intensa contra clasei muncitoare”, nu mai lasa loc de vreun come­ntariu: “… in calitate de sef de chestura cu gradul de chestor a avut atributiuni de a indruma, coordona intreaga activitate a politiilor unde a functionat in vederea urmaririi, supraveghereii, arestarii si trimiterii in judecata a elementelor comuniste si muncitoresti…” Practic, in 1957, in timp ce era anchetat la Targu-Mures, impotriva sa erau reluate invinuirile din rechizitoriul intocmit in 1948 si pentru care Motas fusese condamnat si ispasise deja 6 ani de inchisoare.

Nici functia nu este pentru cine se pregateste…

La moartea lui Dej, Gheorghe Apostol era vazut drept succesorul acestuia. De altfel, in 1998, Apostol a reluat partial aceasta tema in cartea sa “Eu si Gheorghiu-Dej”. Apostol s-a nascut in 1913 si a vut o viata agitata, dar dedicata total si neconditionat cauzei comunismului. Despre Dej vorbea cu veneratie si poate ca sentimentele erau reciproce. „Privesc înapoi mai mult cu tristete decât cu suparare, declara Apostol in 2003, intr-un interviu acordat Rompres. Eu am intrat în miscarea muncitoreasca revolutionara nu pentru putere, nu pentru avere, ci pentru a servi interesele clasei muncitoare…lucrând la Atelierele CFR, la Turnatorie, l-am cunoscut pe Gheorghiu-Dej, în 1932, când la Turnatorie s-a produs un scurt circuit, iar eu am fost trimis la atelierul de electricitate sa solicit repararea luminii. Dej era singur acolo. Si-a pus halatul, era un domn, îmbracat în halat albastru, calcat, pantalon la dunga, pantofi maro, si acum parca îl vad. A luat scara la spate, iar în drum spre atelier, l-am întrebat: Domnule, cât câstigi dumneata de îti convine sa lucrezi îmbracat asa frumos? Si mi-a raspuns: Mai baiete, asa trebuie sa ajunga clasa muncitoare, sa munceasca în întreprinderi, asa cum ma prezint eu. Era un om extraordinar, era omenos, tinea la oameni, aprecia foarte mult calitatile lor si îi sprijinea sa si le dezvolte”. Fost prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Mun­citoresc (Comunist) Roman si contracandidatul lui Ceausescu de la ju­matatea deceniului sapte, Apostol a devenit la sfârsitul anilor 80, unul dintre opozantii dictatorului si semnatar al “Scrisorii celor sase”(martie 1989). Documentul ce incrimina regimul ceausist, a fost difuzat la postul de radio “Europa Libera”. Apostol a detinut functii importante în stat (prim– vicepresedinte al Consiliului de Ministrii 1961-1967, ambasador al României în Argentina, Uruguay, Brazilia, etc.), dar dupa ce Ceausescu a preluat puterea, l-a indepartat treptat din functiile de decizie politica.

Cand fostul calau devine victima

Gheorghe Apostol a avut o ascensiune fulminanta, blocata insa de mai tanarul Nicolae Ceausescu, care la moartea lui Dej, avand si spijinul batranului „sforar” Maurer, a preluat puterea. Apostol nu cazut dintr-o data, dar functiile pe care le va mai ocupa in continuare in cadrul regimului vor fi doar de reprezentare si nu de decizie. A sfarsit prin a deveni in cele din urma dizident. “Scrisoarea celor sase”, conceputa de Gheorghe Apostol a fost semnata si de alti fosti membrii marcanti ai PCR, trasi acum pe “linie moarta”: Alexandru Bar­ladeanu, Corneliu Manescu, Grigore Ra­ceanu, Constantin Parvulescu si Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicata de BBC si Europa Libera în ziua de 11 martie 1989 si a atras – odata in plus – atentia marilor democratii ale lumii asupra a ceea ce se petrecea in Romania. A atras de asemenea si mania lui Ceausescu care a dat dispozitii severe referitoare la cei sase. Nu este greu de presupus care ar fi fost urmarile gestului lor daca evenimentele din Romania nu se precipitau in acel an 1989. Dar iata ce relata chiar Gheorghe Apostol intr-un interviu acordat Agentiei Rompres in mai 2003. “A aflat Ceausescu si a convocat un grup de tovarasi din secretariatul de partid sa ma ancheteze si sa ma determine sa reneg cele ce am scris în scrisoare. Am fost bumbacit la partid vreo luna de zile. A fost chemata si sotia si fiica, sa ma convinga sa renunt la continutul scrisorii. Am fost exclus din partid si dat pe mâna Securitatii. Am fost anchetat din mai 1989 pâna în decembrie 1989. Eram cu domiciliul fortat, nu aveam voie sa vorbesc cu nimeni, nu avea voie sa vina nimeni la mine, telefonul era blocat. Ma luau dimineata la ora 8.00-9.00 si stateam la închisoarea de la Rahova, pâna pe la 11.00 – 12.00 noaptea”. Cu siguranta ca Apostol repeta intr-un anume fel – si culmea ca de aceasta data de aceeasi parte a baricadei – destinul comi­sarului Gheorghe Motas, cel care il arestase in 1940 si care, dupa schimbarea regimului politic din Romania, fusese arestat din ordinul lui Apostol in 1948. Vanatorul de ieri se transformase la randul sau in vanat. Se inchidea cercul.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com