Sacrificiul unui tata izvoraste din dragostea parinteasca

Andrei Magyarosi din Bistrita, al carui baiat a fost diagnosticat cu „oligofrenie II cu tulburari comportamentale”, a decis sa se mute la Târgu-Mures pentru ca baiatul sau sa urmeze cursurile Centrului de zi al Fundatiei „Mâini Dibace.”

Problema familiei Magyrosi a început în perioada în care fiul lor, Csaba, a început sa dea semne evidente de tulburari comportamentale. ”Mi-am dat seama ca ceva nu era în regula cu el în perioada în care era la gradinita. Suferea de enurezis, iar în momentul în care am constatat acest lucru l-am dus la medic, a primit medicamente, însa, din cauza acestora a început sa devina agresiv, nu se putea integra nicidecum în societate”, a povestit suparat Andrei Ma­gyarosi, tatal baiatului. Clasele primare le-a urmat la o scoala de masa la sectia maghiara din Bistrita, însa, datorita comportamentului agre­siv, a fost necesara mutarea lui la o scoala ajutatoare. “Nici la scoala nu a reusit sa se integreze, nu se putea concentra la ceea ce trebuia sa faca sau sa învete. Cu mare greutate l-am învatat tabla înmultirii, dar si acest lucru am reusit sa îl fac doar daca stateam în fata lui si îl fortam practic sa fie atent. Am ajuns sa îl mut la o scoala ajutatoare unde a urmat opt clase. Acolo am descoperit ca îi placea logopedia, era singura materie care îl interesa. Tot din acea perioada a început sa îi placa fotbalul”, a continuat Andrei Magyarosi.

“Avea un tic când

devenea agresiv,

îsi musca mâna”

Baiatul avea liniste doar în momentul în care mergea la ore de religie la un preot stagiar în Bistrita. “Csaba împreuna cu sora lui mergeau la un curs de religie la un preot stagiar care se ocupa cu pro­blemele tineretului. Se simtea bine acolo, dar preotul a fost mutat, iar la orele noului preot nu putea sta linistit. Era agresiv si în momentul în care mergeam la teatru sau la bi­serica. Daca nu cunostea pe nimeni din anturaj devenea nelinistit. Avea un tic în acele momente, îsi musca mâna”. În perioada în care a descoperit ca baiatul sau nu reactio­neaza normal în fata lucrurilor, Andrei si-a dat seama, în urma citirii unui articol dintr-o revista de specialitate din Ungaria, ca, de fapt, copilul sau sufera de tulburari comportamentale. A luat legatura cu doctorita care a scris respectivul articol, a întâmpinat greutati în perioada comunista doar pentru a-si putea duce baiatul la un consult la Budapesta. De asemenea, a încercat sa mearga la diversi medici, la Cluj-Napoca, în speranta ca ar exista un tratament adecvat. Odata cu trecerea anilor, starea lui Csaba s-a înrautatit. A început sa-i fie frica sa iasa singur în societate fara un membru al familiei. Tatal sau i-a cumparat un câine doberman, ala­turi de care a crescut si de care s-a atasat. ”Dupa ce i-am cumparat câinele, a încept sa îsi domoleasca frica pe care o avea fata de acestia. Acum a prins curaj sa se plimbe pe afara fara un membru al familiei, însotit doar de câinele sau”, a adaugat Andrei. În speranta ca vor reusi sa-l faca pe Csaba sa se integreze în societate, sotii Magyarosi i-au dat de lucru chiar la ei acasa, punându-l sa aranjeze dosarele.

Colacul de salvare

al familiei Magyarosi, Fundatia „Mâini Dibace”

Dar anii au trecut, iar Andrei Magyarosi nu mai avea puterea din tinerete pentru a face fata agresi­vitatii fiului sau. A aflat de Fundatia „Mâini Dibace” din Târgu-Mures, a venit sa vada ce conditii îi sunt oferite fiului sau, ce presupunea activitatea fundatiei si cum va putea fi ajutat Csaba. “Am aflat de Fundatia Mâini Dibace de la preotul stagiar din Bistrita. Am venit aici în urma cu doi ani exact în perioada când fundatia avea aniversarea de zece ani. Copiii pe care i-am vazut aici era într-o situatie similara cu a fiului meu, poate si mai rea. M-am decis ca este locul ideal pentru Csaba. Am intrat în pensie anticipata doar pentru a putea sa fiu alaturi de fiul meu. Ne-am mutat aici în garsoniera unei rude. Venim în fiecare luni dimi­neata de la Bistrita si plecam înapoi vinerea dupa masa. Asa baiatul poate sa stea si la Târgu Mures dar si la Bistrita. De doi ani de când frecventeaza acest centru de zi este mai linistit, urmeaza si un tratament, iar comportamentul lui s-a îmbu­na­tatit, devenind mai sociabil”, a concluzionat Andrei Magyarosi.

În fecare zi, de la ora 8.30 Csaba este prezent la fundatie, pentru a-si relua activitatile. Pentru el fundatia a devenit a doua casa. ”Ma înteleg bi­ne cu colegii , în fiecare dimineata fa­cem rugaciunea, avem ora de edu­catie fizica. Aici îmi place mai mult decât la Bistrita”, a mentionat tâ­narul.

Arina CORDUNEANU