Kosovo, un “cal troian” pentru Europa

Problema recunoasterii independentei Kosovo a împartit comunitatea internationala în doua, insa prin “recul” a agitat si viata politica romaneasca. “Jucand la doua capete”, adica in stilul sau caracteristic, UDMR – formatiune politica aflata la guvernare – s-a grabit sa afirme ca priveste cu satisfactie aparitia unui stat kosovar independent. A facut in mod evident, nota discordanta nu numai cu partidele romanesti care au protestat fata de aceasta proclamare unilaterala a independentei Kosovo, ci si in raport cu partenerul sau de guvernare, PNL. Intr-un an electoral, noua realitate politica din Balcani se va dovedi o nesperata “gura de oxigen” pentru partidele nationaliste din Romania, amenintate de mai mult timp in sondaje.

Ignorand total faptul ca de acum inainte se va putea invoca un “precedent”, SUA – putere care a sprijinit atat politic, cat si material miscarea nationalista din Kosovo – au recunoscut oficial statul kosovar. In intreaga Europa miscarile nationaliste de extrema dreapta au revigorat puternic fata de aceasta noua realitate si au reactionat imediat. De cealalta parte, Rusia si China s-au opus decizandu-se sa apere interesele Serbiei la ONU. Autoproclamata Republica Kosovo a fost recunoscuta deja de SUA, Franta, Germania, Marea Britanie, Belgia, Luxemburg, Slovenia, Suedia, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Bulgaria, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Austria, Ungaria. Italia a precizat ca recunoaste Kosovo ca stat independent sub supraveghere internationala. Potrivit ministrului german de externe, 17 tari din UE au decis sa recunoasca rapid noul stat balcanic, pentru evitarea unui vid generat de orice fel de ezitare.

Libertatea de a alege

Fiecare tara a UE este libera sa hotarasca daca recunoaste independenta provinciei Kosovo. Este decizia luata lunea trecuta la Bruxelles de ministri de externe ai statelor membre ale UE. Înaltul reprezentant al UE pe probleme de securitate si aparare, Javier Solana, a declarat ca reuniunea a avut totusi succes, deoarece Comunitatea Europeana si-a luat angajamentul de a contribui la pacea si stabilitatea din Balcanii de Vest. “Azi a avut loc o reuniune foarte importanta a UE, pentru a sublinia angajamentul nostru pentru stabilitatea în Balcanii de Vest. Suntem implicati acolo de multi ani si vom fi implicati si pe viitor. Decizia importanta pe care am luat-o are la baza hotarârea de acum doua zile, când am aprobat în unanimitate sa continuam sa contribuim la stabilitatea în Balcani, prin înfiintarea misiunii de asistenta din Kosovo”, a declarat Javier Solana. Spania se afla în fruntea membrilor UE care au anuntat deja ca nu vor recunoaste Kosovo ca stat independent, alaturi de Romania, Cipru, Cehia, Olanda, Portugalia, Grecia si Slovacia.

Kosovo, istoria

unui conflict mocnit

Sarbii si albanezii au co-existat în Kosovo înca din secolul al VIII-lea. Regiunea a reprezentat centrul Imperiului Sârb pâna la mijlocul secolului al XIV-lea, iar sârbii considera Kosovo drept leaganul civilizatiei lor. Batalia de la Kosovo – Câmpia Mierlei (1389) – când sârbii au fost învinsi de turci, a insemnat trecerea acestei regiuni sub controlul Imperiului Otoman. Sârbii au recâstigat controlul asupra provinciei Kosovo în 1913, iar ulterior aceasta a facut parte din fosta Iugoslavie. În anii ’60, Belgradul a adoptat o atitudine mai toleranta fata de etnicii albanezi. Conform Constitutiei iugoslave din 1974, statutul regiunii Kosovo era de provincie autonoma. Dupa moartea presedintelui Tito, în anii ’80, presiunile pentru obtinerea independentei fata de Serbia au crescut, insa fostul lider iugoslav Slobodan Milosevic a exploatat resentimentele trezite de cresterea influentei proviciei Kosovo în cadrul Federatiei Iugoslave. El a fost si cel care, dupa ce a devenit presedinte, în 1989, a anulat statutul autonom al provinciei. Miscarea de rezistenta pasiva nascuta si desfasurata aici de-a lungul anilor ’90 nu a reusit sa restabileasca independenta si autonomia regiunii, desi etnicii albanezi si-au declarat unilateral independentta în 1991. Pe la mijlocul anilor ’90, o miscare de gherila albaneza, sustinuta in secret de unele puteri occidentale, in randurile carora se remarca SUA – miscare numita Armata de Eliberare din Kosovo – si-a intensificat atacurile asupra obiectivelor sârbesti. Dupa refuzul lui Slobodan Milosevic de a accepta orice solutie propusa de marile puteri internationale pentru încheierea crizei, NATO a recurs la bombardamente asupra obiectivelor militare din Serbia si Kosovo în martie 1999. Între timp, fortele sârbe au initiat o campanie de purificare etnica împotriva albanezilor din Kosovo. Sute de mii de etnici albanezi s-au refugiat în Albania, Macedonia si Muntenegru. Mii de oameni au fost ucisi în acest conflict. Fortele sârbesti au fost alungate din regiune în vara lui 1999 si ONU a preluat administratia provinciei.

Afaceri cu droguri

In Kosovo, de mai bine de un secol, intre sârbi si populatia albaneza – devenita majoritara in aceasta provincie ca urmare a “permutarilor” de populatie practicate mai ales in timpul regimului lui Tito – exista un conflict mocnit. Acum, aici traiesc circa un milion si jumatate de etnici albanezi. Dupa conflictul din anii ’90, în provincie au mai ramas în jur de 100.000 de sârbi . Regiunea este una dintre cele mai sarace din Europa, mai mult de jumatate din populatie aflandu-se sub pragul saraciei. Doar unul din cinci albanezi lucreaza si mai trebuie mentionat si faptul ca provincia – potrivit unor estimari Interpol – este un adevarat “rai” al afacerilor cu drogurile aflate in tranzit spre Europa. În ciuda unor importante resurse minerale, agricultura este principala activitate economica în zona. Minoritatea sârba traieste în zone separate si se afla sub paza trupelor de mentinere a pacii. În 2005, dupa raportul pozitiv referitor la bazele unui guvern democratic al Natiunilor Unite, au inceput discutiile despre un posibil viitor statut al provinciei Kosovo. În februarie 2007, trimisul Natiunilor Unite, Martti Ahtisaari, a prezentat un plan de masuri pentru independenta provinciei Kosovo, un plan primit foarte bine de albanezii kosovari, dar respins de Serbia.

Deocamdata estimari

Potrivit cotidianului german “Deutsche Welle”, situatia economica a provinciei Kosovo este comparabila din punct de vedere economic cu cea a Etiopiei si a Zambiei. Desi Kosovo si-a declarat suveranitatea din punct de vedere politic, pentru independenta economica lipseste baza, în pofida celor peste 22 de miliarde de dolari investiti de ONU timp de noua ani, comenteaza aceeasi publicati. Aderarea la UE ar putea fi optiunea cea mai fericita pentru Kosovo, însa criteriile strict economice plaseaza provincia devenita stat, departe de UE. Preturile zilnice sunt la nivelul celor din spatiul comunitar, iar moneda unica este deja folosita oficial în activitatile comerciale ale populatiei din Kosovo. Potrivit aceluiasi “Deutsche Welle”, sectorul public din Kosovo este cel mai important angajator, iar jumatate din economia privata este formata din comercianti si firme cu doi sau trei angajati, platiti cu salariul minim. Circa 375.000 de albanezi kosovari lucreaza în Statele Unite, Germania, Elvetia si alte state industrializate, trimitând în teritoriu circa 450 de milioane de euro anual, aproape jumatate din bugetul public, potrivit analistului Ibrahim Rexhepi. Forta de munca ieftina si resursele naturale ar putea transforma Kosovo într-o regiune atractiva pentru investitori. Rezervele subterane ale Kosovo constau în peste 20 de miliarde de tone de plumb si zinc si aproape 15 miliarde de tone de carbuni si la fel de mult nichel.

u Anatolie VAJEU

“Astazi, 17 februarie, statul marioneta Kosovo, controlat de alianta NATO, a fost sustras ilegal din teritoriul Serbiei. Aceasta ilegalitate de neuitat a fost provocata de politica distructiva a SUA. Prin acest act, întreaga lume a luat la cunostinta ca Statele Unite îsi plaseaza interesele mai presus de conventia ONU si de dreptul international. Serbia singura are dreptul de a decide cu privire la proclamarea unilaterala a independentei Kosovo. Serbia are dreptul de a decide si cu privire la trimiterea ilegala a unei misiuni a UE, care demonstreaza ca Europa este neputincioasa. Pentru Serbia nu exista si nu va exista niciodata o provincie Kosovo declarata ilegal independenta pe teritoriul sau…”

(Pozitia premierul sârb Voijslav Kostunica cu ocazia anuntarii independentei Kosovo)

“Discutam despre o provincie a Serbiei care, din punctul de vedere al României, si-a declarat ilegal independenta, iar în cazul României s-a vorbit de autonomie. În România, eu ma numar printre cei care sustin cresterea nivelului autonomiei locale. Atâta timp cât România are aceasta Constitutie, care este perfecta în ceea ce priveste reglementarea integritatii nationale, autonomia anumitor regiuni va ramâne la nivel de discutie. Este un joc politic. Noroc ca UDMR-ul cere autonomie fara sa explice mai mult, ca altfel ce ar face PRM-ul, se sustin unii cu altii”.

(Din declaratia presedintelui Traian Basescu)

“UDMR trebuie sa iasa din duplicitatea in care se afla: nu poate fi partid de guvernare care ar trebui sa sustina pozitia Romaniei, iar pe de alta parte sa sustina prin liderii sai independenta Kosovo. Aceasta duplicitate trebuie sa inceteze. Colegii de la UDMR trebuie sa inteleaga ca pot fi parteneri de discutie atata timp cat se respecta textul Constitutiei Romaniei”.

Presedintele PD-L, Emil Boc

“Romania a avut de-a lungul anilor relatii foarte bune cu Serbia si vrem sa le avem in continuare… Aceasta independenta este un precedent periculos. Din aceste considerente am cerut autoritatilor statului sa nu recunoasca independenta statului…”

Presedintele PC, Daniela Popa

“Noi privim acest lucru cu calm, cu luciditate … nu exista si nu poate exista niciun fel de analogie sau precedent care sa afecteze intr-un fel sau altul Romania. Trebuie sa nu uitam ca Romania este un stat membru al Uniunii Europene si membru NATO si aceasta este premisa fundamentala care ne permite sa fim mai linistiti”.

Vicepresedintele PNL, Crin Antonescu

Ce a pierdut de fapt Serbia?

Miliarde de dolari, rezultate din valoarea proprietatilor imobiliare si exploatarii resurselor naturale. Valoarea estimativa a proprietatilor private care au apartinut celor peste 30.000 de familii de sârbi care au parasit Kosovo în 1999 este de minimum patru miliarde de dolari. Mai mult, Serbia va pierde si terenuri agricole, paduri, cladiri administrative, industriale si rezidentiale, dar si o serie de instalatii detinute de guvern în Kosovo. Belgradul va pierde proprietatile militare, dar si aeroportul Slatina, în valoare de peste 100 de milioane de dolari. Potrivit Bancii Mondiale, resursele minerale din Kosovo au o valoare de peste 19 miliarde de dolari. Între 1960 si 1990, Serbia a investit în Kosovo 17 miliarde de dolari, cu 5 miliarde mai putin decât a investit ONU în doar noua ani.