Cruciada copiilor

Suflete curate si inocente, copiii – tinerii in general – sunt usor de indoctrinat si de modelat. Mai tarziu a venit indoctrinarea si cultul conducatorului. Apoi a urmat manipularea. La inceput, totul a fost doar o joaca nevinovata de copii. Intr-un sistem diabolic gandit, atent dirijat si supravegheat, devenirea tinerilor in sensul dorit nu mai era decat o chestiune de timp. Evolutiile politice spre un regim totalitar s-au reflectat si in viata organizatiei “Straja Tarii” din perioada interbelica, precum si in cele ale “Organizatiei Pionierilor” din Romania comunista.

In anul 1907, Lordul Baden-Powel a pus piatra de temelie a miscarii Boy Sout si Girl Guide, cunoscute si sub numele de cercetasi sau Jamboreea, organizatii specifice tineretului la inceputul secolului trecut. Miscarea initiata de el s-a bucurat de o larga raspandire, mai ales in Europa. In conceptia lordului Powel, micii cercetasi trebuiau sa se dezvolte armonios pentru viata, prin munca si joaca. Din pacate insa bunele intentii ale lordului Powel au fost denaturate atat de Carol al II-lea, cat si de Ceausescu. Dupa modelul englez, in Romania au fost infiintate grupe de cercetasi in anul 1913. In anul 1920, la Londra a avut loc prima intalnire a cercetasilor pe plan mondial, manifestare la care a participat si o delegatie romaneasca. Apoi acestea s-au tinut la un interval de patru ani cu doar doua exceptii, justificate insa de conditiile internationale nefaste.

De la cercetasi, la strajeri

Col. Adj. Grigore Berindei a fost acela care, in 1913, a pus piatra de temelie a “Asociatiei Cercetasilor Romani”. Scopul declarat al acestei asociatii era promovarea educatiei fizice si morale in randul tineretului roman. S-au infiintat asociatii la Brasov, Sinaia, Blaj, Targu Mures, s.a. Dupa primul razboi mondial, Asociatia cercetasilor a fost integrata Fundatiei Culturale Carol I, iar din anul 1929 a fost subordonata Oficiului National de Educatie Fizica. Anul 1930 marcheaza functionarea unui centru de instruire si tot in acel an a inceput organizarea jamboreelor la Piatra Neamt, la Sibiu in 1932, Constanta, Mamaia – 1934 si Brasov – 1936. In Romania, cu ocazia Jamboreelor de la Sibiu, Mamaia, Brasov s-au pus in circulatie si serii de marci postale si vigniete. Jamboreea de la Brasov, a fost ultima manifestare de acest gen din tara noastra, deoarece miscarea a fost desfiintata prin decret regal in ianuarie 1937, desi, oficial, s-a comunicat integrarea ei in “Straja Tarii”. De la “Cercetasii Romaniei” la “Straja Tarii”, se incheia o epoca si se deschidea o alta. Una total nefasta.

„Stransi uniti in jurul Marelui Strajer…“

La cercetasi cultul iubitului conducator era mai putin evident si cultivat, in schimb la “Straja Tarii” acest cult depasea orice inchipuire, egalat doar in timpul regimului comunist. Conducatorul – indiferent ca s-a numit Carol al II-lea sau Nicolae Ceausescu – le era prezentat copiilor ca un adevarat semizeu, inoculandu-li-se sentimentul de respect, recunostinta profunda si devotament fara margini, fata de acesta. Un aparat de propaganda foarte stufos si omniprezent, regiza totul dupa un scenariu prestabilit. Poeti, prozatori, pictori si sculptori si-au pus talentul in slujba acestei masini de propaganda si indirect in slujba Conducatorului. Creatiile lor – multe dintre ele de-a dreptul penibile si care ar merita sa faca obiectul unei expozitii a obedientei si kitch-ului – erau menite sa scoata in evidenta geniul si capacitatea extraordinara a acestuia. Calitatea creatiilor la fel ca si mesajul, era acelasi, nu ai zice ca le despart cateva decenii. Iata, spre exemplu, cateva mostre. In telegrama pe care o adresa lui Carol al II-lea in 1939, Teofil Gh. Sidorovici, comandantul Strajii Tarii, spunea: “Stransi uniti in jurul Marelui Strajer, formand un bloc de suflete curate in nazuinta spre viitorul lor deschis atat de frumos de Majestatea Voastra, toti strajerii tarii, adanc recunoscatori pentru grija parinteasca, va ureaza….”. Teofil Sidorovici, militar de cariera, dar avand si inclinatii literare, este un caz tipic de obedienta desavarsita, care stia sa cultive cu asiduitate un tip anume de comportament, el fiind cel care inca in 1938 scrisese chiar si o carte dedicata regelui Mihai I, “Din viata unui fiu de rege”. (“Vlastar regesc, inmugurit in gradina comorilor sufletesti ale neamului si crescut sub augusta supraveghere a aceluia care ti-a fost parinte si rege…”, este doar un citat din obscura maculatura publicata de Sidorovici, dar care a fost amplu si elogios comentata in mai multe reviste, printre care si “Scanteieri” care aparea la Targu-Mures in 1938.

Obedienta – arc peste timp

In timpul regimului Ceausescu, cultivarea cultului conducatorului a atins forme aberante. Nume cunoscute ale poeziei si prozei romanesti si-au pus condeiul in slujba regimului comunist: Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Dan Desliu si multi, multi altii. O expresie a dorintei de inregimentare a tineretului intr-un “cor larg” care sa-i ridice osanale si imnuri de slava, l-a reprezentat Forumul tinerei generatii din 5 mai 1980. Atunci, au avut loc la Bucuresti, Congresul al XI-lea al Uniunii Tineretului Comunist, Conferinta a XII-a a Uniunii Asociatilor Studentilor Comunisti din Romania, precum si cea de-a patra Conferinta Nationala a Organizatiei Pionierilor. Reprezentantii a 3,5 milioane de purtatori ai cravatelor rosii si soimi ai patriei din toata tara, venisera sa-l aclame pe Conducator in Sala Mare a Radioteleviziunii unde s-a desfasurat timp trei zile Forumul tinerei generatii. Apoi, an de an, la 23 august, purtatorii cravatelor rosii aveau sa fie obligati sa fie prezenti la Bucuresti pentru a-si aduce omagiul lor iubitului conducator. O imensa desfasurare de oameni – mai ales copii – pentru satisfacerea megalomaniei unui conducator bolnav de putere. “Juram sa crestem demni de maretia / Acestor vremi eroice! Juram ! / Partidul, Ceausescu, Romania / ne dau puteri sa crestem, sa-nvatam”, e o mostra dintr-o poezie scrisa la comanda de un poet de curte.

Impresii muresene

Am dorit sa aflu cateva pareri, ale unor mureseni care in anii ’80 erau inca pionieri. Ar fi fost interesant sa aflu si parerea fostei pioniere, Szekely Tunde, care a participat in 1980 la Forumul tinerei generatii din partea judetului Mures. Ea era si una din cele 40 de loctiitoare ale presedintelui Consiliului National al Organizatiei Pionierilor. N-am reusit sa o identific, dar am stat de vorba cu cativa dintre cei ce au participat la activitatile pionieresti din Targu-Mures. Marton Lazar, liber profesionist: “Imi placea in tabere si la activitatile la care participam. Eram multi, era instructiv. Nu mi-a placut insa niciodata la demonstratiile la care am fost… Stateam mult prea mult in picioare”. Ioan Soldea, fochist : “Ce sa spun ? Au fost anii tineretii mele. Cand eram pionier am fost pentru prima oara in viata mea intr-o tabara la mare… de atunci nici n-am mai fost la mare”. Irina Moldovan, functionara: “Privind in urma, pot spune acum ca totul mi se pare artificial. Eram pusi sa strigam diferite lozinci. Cred ca intr-un anume fel se profita de tineretea si naivitatea noastra de copiii…” Simplii pioni pe o tabla imaginara de sah, copii – fie ei strajeri sau pionieri – trebuiau sa creasca si sa se formeze ca oameni intr-un devotament neconditionat fata de Conducator si de valorile promovate de doctrina oficiala a momentului.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com