Zborurile Morții

Din Argentina până în Chile, din Mexic până în Uruguay, continentul sud-american se luptă din răsputeri să-și exorcizeze demonii trecutului. Zilnic apar noi dezvăluiri despre abuzurile comise de fostele dictaturi militare, care întrec în ferocitate până și cele mai halucinante viziuni din romanele clasicilor literaturii latino-americane. Femei gravide ucise, bebeluși răpiți, oameni aruncați de vii din avion – sunt doar câteva din isprăvile orchestrate de scelerați precum Pinochet, Videla sau Echeverria.

Săptămâna trecută, Curtea Supremă de Justiție a Argentinei a abrogat două legi de aministie, deschizând calea punerii sub acuzare a sute de ofițeri care au participat la atrocitățile comise în perioada juntei militare, între anii 1976-1983. Amnistierile fuseseră aprobate de Parlament în 1986-1987, sub presiunea armatei, nemulțumită de deschiderea unor procese împotriva militarilor. Decizia Curții va redeschide seria inculpărilor celor responsabili de încălcările flagrante ale drepturilor omului sub regimul Videla. În cei șapte ani de domnie, armata argentiniană i-a arestat, torturat și omorât după bunul plac pe opozanții politici. Aproximativ 30.000 de persoane au fost ucise, sute de mii deținute și torturate, iar o jumătate de milion au luat calea exilului. Se așteaptă ca primii trimiși pe banca acuzării să fie ofițerii de la Esma, o bază navală din Buenos Aires, unde au fost lichidați peste 5.000 de oameni.

Secretele bazei de la Esma au fost destăinuite de Adolfo Scilingo, primul ofițer argentinian închis de un tribunal străin pentru crime împotriva umanității. În urmă cu opt ani, Scilingo a plecat voluntar în Spania, depunând mărturie în fața judecătorului spaniol Baltasar Garzon, cel care a condus în anii ’90 ancheta referitoare la violarea drepturilor omului de către regimurile militare din Argentina și Chile. Fostul căpitan de marină de la Școala de Mecanică Navală a recunoscut că a omorât 30 de opozanți de stânga, pe care i-a aruncat din avion de la o înălțime de 4.000 de metri. În luna aprilie, un tribunal spaniol l-a condamnat la 640 de ani de închisoare – Scilingo a primit câte 21 de ani de detenție pentru fiecare om ucis, la care s-au adăugat cinci ani pentru tortură și alți cinci pentru detenție ilegală.

Metode naziste

În timpul procesului au ieșit la iveală detalii cutremurătoare. Militarul argentinian a povestit cum se derulau operațiunile :”Mi se spunea să merg la subsol la o anumită oră. Aici se găseau o mulțime de oameni, răpiți sau deținuți în secret. Li se spunea că vor fi mutați la o închisoare adevărată, în sud, și că din acest motiv trebuie vaccinați. Medicii le administrau o primă injecție cu Penthotal care îi amețea. Oamenii erau transportați apoi în vehicule până la un avion. Aveau nevoie de ajutor pentru că erau semi-conștienți, dar dacă îi ajutai un pic reușeau să se mențină pe picioare. Odată urcați în avion, primeau a doua doză de Penthotal, care îi adormea. Cum unele corpuri ale celor dispăruți fuseseră găsite și recunoscute cu un an înainte, ni s-a spus să dezbrăcăm deținuții. Când comandantul avionului ne-a dat ordin, am luat trupurile și le-am aruncat pe ușă. La prima călătorie am aruncat 13 oameni, iar la a doua alți 17. M-am simțit rău când m-am întors din primul zbor, așa că m-am dus la preotul militar. Acesta mi-a spus că ceea ce am făcut nu este un păcat, că n-am făcut decât să fim fideli preceptului biblic de stârpire a buruienilor din lan”.

Scilingo susține că astfel de crime au fost comise de mulți dintre colegii săi, cu binecuvântarea preoților militari:” Aici nu este vorba de o mână de nebuni, ci de o intreagă instituție – Marina, care a fost implicată. La acea vreme am crezut că ceea ce mi-au spus superiorii este adevărat. Mi-au zis că avem de-a face cu elemente subversive periculoase, că suntem în război și că această metodă este mai creștinească decât plutonul de execuție. Dar nu încerc să mă justific. Mă simt de parcă aș fi luat parte la omoruri.”

Potrivit lui Scilingo, în subsolul Școlii de Mecanică Naval se aflau camere de tortură și încăperi speciale în care erau ținute prizoniere gravide. După naștere, femeile erau ucise iar copiii lor încredințați spre adopție, în cel mai mare secret, familiilor de militari. Unul dintre micuți, susține Scilingo, a fost crescut la Londra în familia atașatului militar al ambasadei Argentinei.

Revanșa istoriei

Astfel de crime n-au fost doar apanajul juntei militare din Argentina. În Uruguay, unde militarii au fost la putere între 1972-1985, aproximativ șase sute de mii din cei 3,4 milioane de locuitori ai țării au fost încarcerați, iar 164 de persoane au dispărut fără urmă.

În timpul regimului președintelui mexican Luis Echeverria (1970-1976) și a succesorului său, Jose Lopez Portillo (1976-1982), sute de persoane au fost masacrate, iar alte câteva mii torturate

în baze militare, clădiri ale Serviciului Federal de Securitate sau în închisori clandestine. Recent, procurorul general a lansat acuzații împotriva a 30 de foști lideri miliari responsabili de dispariția și omorârea a 200 de persoane.

În Chile, sub brutalul regim al generalului Pinochet, 3197 de persoane au fost torturate, ucise sau date dispărute între 1973-1990, iar cel puțin 30 000 de opozanți au fost torturați de poliția secretă. Victimele erau supuse unor bătăi continue, violate sau sodomizate, sub privirile medicilor, care le reanimau pentru a le prelungi suferința. Anul trecut, Curtea Supremă de Justiție a ridicat imunitatea generalului Pinochet, în vârstă de 89 de ani. De atunci, fostul dictator, acuzat de abuzuri grosolane împotriva drepturilor omului, încearcă să evite condamnarea, sub pretextul unor probleme de sănătate mentală.

Indiferent dacă Pinochet va ajunge sau nu pe banca acuzării, inculparea sa, ca și a altor sute de lideri militari din Urguay, Argentina sau Mexic, stă mărturie că America de Sud se eliberează încetul cu încetul din prizonieratul sumbru al terorii si al delațiunii care i-a caracterizat istoria ultimului secol.

Ioan BUTIURCÃ

În 1976, secretarul de stat SUA, Henry Kissinger, a dat undă verde juntei militare argentiniene pentru a suprima opoziția politică, spunându-i ministrului de externe argentinian, amiralul Cesar Augusto Guzzetti : “Dacă există lucruri care trebuie făcute, trebuie să le faceți repede. Nu vă vom pricinui probleme inutile. Dacă veți termina înainte de întoarcerea Congresului, cu atât mai bine”.