Notă de fundamentare

privind argumentele juridice invocate la momentul în care a fost pus în libertate Aurelian Grama

Notă de fundamentare privind argumentele juridice invocate atât de avocați și însușite de instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Cluj Napoca, în data de 31 ianuarie 2007, la momentul în care a fost pus în libertate domnul Grama Aurelian. Acestea au vizat în principal:

* motive de nelegalitate a încheierii din 27 ianuarie 2007, prin care s-a menținut de către Tribunalul din Cluj Napoca starea de arest a domnului Grama Aurelian, respectiv:

* Motivul prevăzut de articolul 385/9 aliniatul 1, punctul 9 Cod Procedură Penală – hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza soluția.

* Motivul prevăzut la același articol, aliniatul 1, punctul 18 Cod Procedură Penală, respectiv comiterea unei erori grave de fapt.

S-a evidențiat în acest sens că din conținutul încheierii prin care s-a prelungit starea de arest de către Tribunalul Cluj hotărârea în conținutul acesteia, respectiv prin prisma prevederilor articolului 356 Cod Procedură Penală, expunerea de motive obligatorii în cazul oricărei hotărâri judecătorești, lipsește cu desăvârșire în ceea ce-l privește pe Grama Aurelian. Referirile sunt doar la celelalte persoane care au făcut motivul arestării, ceea ce ducea obligatoriu la nulitatea hotărârii judecătorești și evident la nelegalitatea acesteia.

* în ce privește motivele de netemeinicie, s-a evidențiat în primul rând faptul că la momentul judecării recursului, temeiurile s-au schimbat fundamental prin prisma prevederilor articolului 139 Cod Procedură Penală.

O scurtă argumentație vizează temeiul de la articolul 148, litera b Cod Procedură Penală prin aceea că încercarea de a zădărnici aflarea adevărului nu mai subzistă, având în vedere că faza de urmărire penală se finalizase, întocmindu-se rechizitoriul și se începea faza de judecată, aceasta fiind publică.

În ce privește temeiul privind articolul 148, litera f, Cod Procedură Penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, acesta a fost demontat prin argumente, iar când ne referim la acestea au vizat în principal următoarele:

8 încălcarea prevederilor articolului 224 aliniatul 3, Cod Procedură Penală – toate actele premergătoare înaintea începerii urmăririi penale nefiind consemnate într-un proces verbal care constituie singurul mijloc de probă conform legii.

8 încălcarea dreptului la apărare prin nerespectarea principiului “egalității armelor” în cadrul unui proces penal, constănd în administrarea, atât a probelor de vinovăție, cât și de nevinovăție. Principiul de altfel consacrat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe din soluțiile pronunțate, și încălcat de către organul de urmărire penală, respectiv DIICOT Cluj, prin faptul că domnul Aurelian Grama nu a avut nici cea mai mică posibilitate de a-și formula probe de nevinovăție, întrucât cu ocazia unei singure audieri (prin care i s-a atribuit calitatea de învinuit, respectiv inculpat) și s-a luat față de acesta măsura arestării, respingându-i-se toate cererile de probațiune, astfel prezumția de nevinovăție devenind o simplă sintagmă fără valoare.

8 deși mandatul de arestare s-a emis și pentru spălare de bani, a fost trimis în judecată fără să mai figureze ca și acuză această posibilă infracțiune.

8 se reține în rechizitoriul Parchetului că așa-zisul grup infracțional organizat s-ar fi constituit la începutul anului 2004 și ar fi avut ca urmare și presupuse fapte de șantaj tot după acea dată, opt din zece plângeri ale părților vătămate se referă la presupuse fapte de șantaj vizând anii 2001, 2002, 2003. Astfel ne întrebăm cum poate să facă parte dintr-un grup infracțional organizat și să comită fapte în condițiile în care însăși Legea 39/2003, legea care incriminează grupul infracțional organizat, intrase în vigoare în februarie 2003 și nici nu exista la momentul presupuselor fapte reclamate.

8 cum este posibil să se rețină că presupusele operațini de șantaj au avut ca rezultat încheierea unor contracte de publicitate, în condițiile în care 90% din delatori (așa-zisele părți vătămate) n-au avut nici un contract de publicitate încheiat cu vreunul din ziarele conduse de domnul Grama Aurelian sau din cele așa-zisului trust Gazeta. O parte din părțile vătămate nu au avut nici măcar un contact direct sau indirect cu domnul Grama Aurelian și ne referim la acest lucru și la cel puțin câteva mese organizate sau alte manifestări, și nicidecum întâlniri având ca scop vreo pretenție de vreo natură.

8 netemeinicia mandatului de arestare și respectiv a menținerii acestei măsuri viza și lipsa oricărei legături care reiese din însăși zecile de mii de înregistări de convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei. Ne referim când spun la acest lucru că timp de un an de zile nu există nici o convorbire telefonică între Grama Aurelian și Man Liviu și ceilalți inculpați, care să ducă la concluzia vreunui rol avut sau asumat, precum și a unei așa-zise subordonări.

8 lipsa de pericol pentru ordinea publică denotă și din lipsa oricărui incident cu Legea Penală a lui Grama Aurelian până la momentul prezentului dosar, a unei cariere de succes, a faptului că nu a influențat și nu a zădărnicit aflarea adevărului pe perioada în care au fost arestați ceilalți ziariști, respectiv 30 octombrie 2006 (la acel moment nu s-a considerat că este un pericol pentru ordinea publică), pentru ca, în mod inexplicabil, acesta, două luni mai târziu să aibă o soartă similară, neexistând întemeieri pentru o astfel de măsură privativă de libertate.

Bineînțeles că motivele avute în vedere au fost mult mai multe, acestea reprezintă doar o sinteză și care arată că în mod absolut temeinic și legal, Instanța de Recurs a admis recursul și a dispus punerea în libertate a domnului Grama Aurelian ca fiind cea mai firească stare, pentru a-și putea demonstra nevinovăția și de a beneficia de toate garanțiile procedurale care trebuie să fie conferite oricărui cetățean supus unei proceduri penale. Ca atare, consider că soluția de punere în libertate și de înlocuire cu o măsură de a nu părăsi țara, demonstrează că Justiția are valorile ei și că nimeni nu poate fi mai presus de lege.

Avocat Vasile COSTEA,

Baroul de Avocați Mureș